Construit ca un "mini" festival, evenimentul va găzdui 3 companii franceze de dans contemporan care vor susţine pe parcursul celor trei zile - 17, 18, 19 aprilie 2008 - câte două reprezentaţii în fiecare seară. În intervalul orar 18.00-22.00, pe toată durata evenimentului 2 timpi, 3 mişcări, într-o atmosferă cu adevărat convivială, Mediateca Centrului Naţional al Dansului va găzdui o Cafenea efemeră a Dansului. Înainte de toate, cafeneaua va fi un loc de întâlnire şi de dialog cu coregrafii şi dansatorii invitaţi. Pentru a evidenţia diversitatea dansului contemporan francez din ultimele două decenii, o serie de proiecţii de filme şi documentare de dans vor avea loc în acelaşi spaţiu. În fine, pentru a păstra "specificul francez", French Bakery va asigura prezenţa unor produse de patiserie tipic franţuzeşti.
17 aprilie - CNDB, etaj 4, Sala Rondă
19.00 şi 21.15 Spectacol Express 2 temps
Producător: Centre Chorégraphique National de Caen/Basse-Normandie
Coregrafie: Héla Fattoumi şi Eric Lamoureux
Interpreţi: Loren Palmer, Philippe Rouair, Eva Vandest, Moustapha Ziane
Muzica: Eric Lamoureux
Lumini: Xavier Lazarini
Video: Clothilde Amprimoz
Costume: Marilyne Lafay
Colaborare artistică: Stéphane Pauvret
Creată în martie 2008, Express 2 temps este o piesă dedicată amintirilor mereu vii în memoria noastră. Ne închipuim această seară asemeni unui reportaj, o mărturisire prin dans care îşi găseşte originea în HUSAIS, prima noastră coregrafie de succes care ne-a propulsat, la timpul respectiv, în peisajul coregrafic. Ca într-un joc al aşteptării, al apropierii, al atingerii, al depărtării, al comunicării, dansul Express 2 temps îşi arată întreaga complexitate: minimalist şi autoreferenţial, calm şi nestăpânit, fluid şi sincopat, înscriind în spaţiu linii frânte şi traiectorii precise - reprezentări ale energiei interioare...
(Héla Fattoumi şi Eric Lamoureux)
18 aprilie - CNDB, etaj 4, Sala Rondă
19.00 şi 21.15 Spectacol D'après J.C.
Compania ONNO
Coregrafie: Herman Diephuis
Interpreţi: Julien Gallée-Ferré şi Claire Haenni
Lumini: Patrice Besombes
Scenografie: Annie Tolleter
Muzica de J. S. Bach
Montaj sunet: Frédéric Miniere
Regie generală: Sam Mary
Sunet: Alexis Meier
Creaţie inspirată direct din pictura Renaşterii italiene şi influenţată mai cu seama de numeroasele Pieta, D'après J.C. este de fapt o meditaţie contemporană asupra acestui adevărat miracol al frumuseţii pe care epoca noastră îl păstrează în muzee. Prin posturi imobile, mişcări uneori dezarticulate ale corpului, gesturi subtile, dar atât de ireale, imobilizarea corpului într-o anume poziţie, parcă suspendat într-o pasiune artistică pentru legile abstracte ale perspectivei, jocul pur al reprezentării, creaţia coregrafică D'après J.C. descrie dansul spiritului nostru populat de icoane şi nerăbdător de a se înălţa.
(Gérard Mayen)
19 aprilie - CNDB, etaj 4, Sala Rondă
19.00 şi 21.00 Spectacol Molecular Black
Asociaţia lol
Coregrafie şi interpretare: Myriam Gourfink
Muzica (live): Kasper T. Toeplitz
Video: Keja Ho Krumer
Piesa Molecular black a fost creată ca răspuns la o invitaţie a muzicianului Kasper T. Toeplitz. Ideea lui Kasper T. Toeplitz era ca dansul să se desfăşoare în faţa zidului de fundal al scenei, astfel încât să creeze un ecran viu prin care să se comunice cu mediumul "mort" cum considera el cinematograful şi cu figura unor femei, reprezentată ca mască mortuară. Pe de altă parte, în film, chipul unor femei se transformă în masca mortuară; Kasper T. Toeplitz mi-a cerut sa mă identific cu aceste personaje feminine. Măştile lor întunecate au devenit ale mele astfel încât să-mi doresc reluarea acestei confruntări cu mine însămi, creând un solo de aproape 45 de minute. Deasupra mea, martor al trăirilor mele interioare, este proiectată o imagine video a lui Keja Ho Kramer: o imersiune în non-forma vibrantă a pixelilor negri. Ansamblul elementelor vizuale - imaginile proiectate, trupul dansatoarei şi umbra ei - "văzute" de o cameră video plasată într-o parte, apoi analizate de calculator şi transformate în date generatoare de sunete, creează o sonoritate în plus: un flux surd, un alt zgomot grav, sunetul intrinsec al imaginilor văzute.
(Myriam Gourfink)
17 aprilie - Café de la danse, Mediateca CNDB, etaj 3
18.00-20.00 - Proiecţii de filme de dans
20.00-20.40 - Întâlnire cu Eric Lamoureux
20.45-22.00 - Proiecţii de filme de dans
18 aprilie - Café de la danse, Mediateca CNDB, etaj 3
18.00-20.00 - Proiecţii de filme de dans
20.00-20.40 - Întâlnire cu Herman Diephuis
20.45-22.00 - Proiecţii de filme de dans
19 aprilie - Café de la danse, Mediateca CNDB, etaj 3
18.00-22.00 - Proiecţii de filme de dans
22.00 - Întâlnire cu Myriam Gourfink
Informaţii practice:
Biletele vor fi puse în vânzare la CNDB (Bd. Nicolae Bălcescu nr. 2, clădirea TNB, etaj 3/4)între 14 şi 16 aprilie 2008 în intervalul orar 10.00 - 20.00, iar între 17 şi 19 aprilie 2008 începând cu orele 18.00.
Preţul biletelor: 15 Ron preţ întreg, 10 Ron preţ redus şi 8 Ron pentru profesionişti.
Rezervări: [email protected]
Informaţii suplimentare: www.culture-france.ro şi [email protected].
Evenimentul 2 timpi, 3 mişcări este parte integrantă a programului FrabceDansEurope, iniţiat de CulturesFrance, agenţia de difuzare a culturii franceze în străinătate. Scopul acestui program este să pună în valoare companii de dans diferite ca format şi estetică, care să redea întreaga diversitate artistică a peisajului coregrafic francez.
Eveniment organizat de Institutul Francez din Bucureşti în parteneriat cu CNDB şi CulturesFrance.
Parteneri media: RFI România, 24 Fun, Suplimentul de Cultură, Compact, feeder.ro. hotnews.ro, alternativ.ro şi infoarte.ro.
Unde se află dansul contemporan francez astăzi?
De la începutul anilor '80, data oficială a naşterii sale, dansul contemporan francez n-a încetat să se reînnoiască şi să impresioneze profund privirea spectatorului. Dansul este acum unul din domeniile cele mai pline de viaţă, cele mai surprinzătoare, ale scenei artistice. Eclectismul, cel care guvernează scena, reprezintă prin el însuşi o bogăţie fără seamăn. Pe parcursul aceleiaşi săptămâni se poate trece de la elanul liric propriu lui Jean-Claude Gallotta, figura marcantă a anilor '80, la căutarea identitară ilustrata de Rachid Ouramdane, a cărui companie a luat naştere în 1996, apoi la experimentul milimetric al mişcării, prin intermediul creatoarei Myriam Gourfink. După anul 1995 - în jurul unor artişti ca Jérôme Bel sau Boris Charmatz - a apărut o nouă generaţie de coregrafi cu o fermă privire critică asupra spectacolului în sine (un "nu!" hotărât mişcării, "nu!" spectacularului, "nu!" decorului şi costumelor), care au aşezat frumosul dans declamator în rândul amintirilor îndepărtate (sau aproape îndepărtate). Fără paşi înlănţuiţi, fără obsesia unei scriituri gestuale, dansul e bazat mai degrabă pe acţiuni, mişcări şi gesturi care par gravate pe fundalul scenei, concepute de coregrafi-plasticieni ca un adevărat
tablou. Imobilitatea, tăcerea şi obscuritatea devin, adesea, parametrii obişnuiţi ai creaţiilor actuale care mixează, mai mult ca oricând, toate influenţele - de la teatru la artele plastice - considerând dansul un creuzet magic al unei viziuni asupra lumii aflate într-o continuă schimbare.
(De Rosita Boisseau, jurnalist şi critic de dans pentru Le Monde şi Télérama)