Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Horton Hears a Who!

Un elefant zglobiu - Horton Hears a Who!


România Liberă, aprilie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Horton este un elefant masiv, dar zglobiu şi cu ochii umezi pe care puii animalelor din pădure îl adoră, dar la care părinţii se uită cu neîncredere. Mai ales o femelă cangur de culoare mov care e de părere că Horton îi învaţă copilul lucruri nepractice, cum ar fi acela că fantezia e la fel de importantă ca apa. Nu astfel de lucruri sunt practice într-o junglă. La o adică, canguriţa ar fi suficient de persuasivă ca să mobilizeze un stol de maimuţe, şi ele mov, care să-l bombardeze cu banane pe Horton. Sau, mai eficient, să-l angajeze pe vulturul Vlad, care pare hămesit după sânge la fel ca legendarul erou transilvan, dar care vorbeşte cu accentul unui mafiot rus.

Desenul animat produs de 20th Century Fox şi realizat de Jimmy Hayward şi Steve Martino după cunoscutul scriitor pentru copii Dr. Seuss, nu mizează doar pe nişte personaje foarte simpatice, dar mai ales pe o poveste care incită imaginaţia spectatorului de orice vârstă. Horton descoperă într-o zi un grăunte spânzurat de-un pai şi i se pare că aude voci. Fireşte, ai lui îl cred într-o ureche. Dar vocile sunt adevărate, iar ce e într-un grăunte numai un copil şi un înţelept îşi pot închipui. O altă lume. Un oraş cu un primar bonom, căzut în dizgraţie, pe care până şi familia lui cu nouăzecişi de fete şi un fiu începe să-l flituiască. Cum se îmbucă lumea mare cu lumea mică? Păi dacă zgâlţâi paiul se produc cutremure în lumea mică. Dacă muţi paiul la umbră, dincolo începe să ningă vara, iar oamenii prevăd sfârşitul lumii. Dacă îl duci înapoi la soare, zăpada se topeşte instantaneu şi copiii de la derdeluş se lovesc cu fundul de pământ. Cum comunică cei doi noi prieteni între ei? Ca să-l audă pe elefant, primarul foloseşte un amplificator luat de la un gramofon.

Fireşte că până la urmă se va pune problema ca semenii amândurora să recunoască că nebunia nu e nebunie, dar parcă mai interesant e avântul pe care îl ia fantezia stimulată de desenele frumoase şi de umorul situaţiilor. Până într-acolo încât aproape că ajungi să crezi şi tu şi să te-aştepţi ca la ieşirea din sală un ochi imens să te supravegheze de sus.



 Toate articolele despre Horton Hears a Who!


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Iulia Blaga


Alte articole

 Politică, dar şi multă delicateţe... - Horton Hears a Who!, Andreea Chiriac Hentea


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer