Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Opposites Attract

Dragostea pe repede înainte - Opposites Atract


TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
"Opposites Atract", contrariile se atrag - e în regulă. Dar ce se întâmplă apoi? E de râs sau de plâns? Şi una şi alta, spun artiştii de la Teatrul Metropolis, unde a fost montată piesa lui Bruce Kane.

O piesă asemănătoare unei bune emisiuni de divertisment, alcătuită dintr-un montaj de schiţe dramatice cu personaje în două dimensiuni, bine articulate de temă: nepotrivirile din cuplu. Şi există şi o supratemă, care leagă totul într-un spectacol: dragostea iscată de atracţie, ucisă tot de ea. Cuplurile sunt alcătuite din persoane de ambele sexe, trăindu-şi cel mai des singurătatea în doi, incapabili să comunice prin vorbe sau gesturi; nici măcar descărcarea prin sex nu funcţionează. Autoarea spectacolului, Dorina Chiriac construieşte cu aplicaţie şi inteligenţă situaţia comună, cuplurile joacă diversitatea în aceeaşi cheie, tema spectacolului se desenează cu precizie, ordonând varietatea destinelor creionate sumar. Interpretând persoane diferite, actorii joacă situaţia fără explorări inutile în biografie.

Soţia şi amanta unui avocat îndrăgostit mai curînd de automobilul său marca BMW îşi schimbă locurile, fără ca acesta să observe. E comic. Un cuplu porneşte de la convingerea că se potrivesc de minune, descoperă apoi că au preferinţe cu totul deosebite, îşi mitraliază opţiunile fără a se asculta unul pe altul, convinşi, în continuare că se potrivesc. E comic. În mai toate situaţiile clişeele însoţind reprezentarea dragostei modifică şi parazitează trăirea. Se tot vorbeşte despre dragoste şi aproape nimeni nu izbuteşte să nimerească acele cuvinte care s-o exprime cu adevărat, există un singur cuplu cu o apariţie constantă: el e îndrăgostit într-adevăr de ea, e dispus la orice sacrificiu, e gata să renunţe la propriile gusturi şi preferinţe, dar ea nu face decât să evoce experienţele traumatizante trăite cu ultima ei relaţie stabilă. La un prim nivel, îi povesteşte noii ei relaţii, un îndrăgostit necondiţionat, cât de mizerabilă a fost viaţa ei; treptat reiese cât de mult a ţinut ea la această viaţă mizerabilă, cât de tare a marcat-o şi cum nu se poate desprinde de bărbatul care a umilit-o şi pe care l-a umilit. Acest Robert din afara scenei, iubirea devoratoare, apasă cu toată greutatea mâlului conţinut în dinamica sentimentelor schiţate de celelalte cupluri. În final, bărbatul de pe scenă se sinucide şi deodată toată sporovăiala de până acum capătă sens şi direcţie. Nu mai e nimic comic.

E meritul Dorinei Chiriac de a fi condus cu haz şi inteligenţă spre acest deznodământ, nici exagerat, nici lipit. Într-un decor minimal, mereu cu faţa la public şi când vorbesc unul cu altul, actorii îi invită pe spectatori să transforme privitul pe gaura cheii în contactul cu formele de manifestare ale neputinţei. Actorii funcţionează ca membrii ai unei echipe, expun datele problemei, trecând de la implicarea în jocul cu partenerul, la zâmbetul complice adresat spectatorului, parcurg drumul îndărăt, cu graţie, fără evidentă transpiraţie. Desigur, cel mai aproape de concepţia spectacolului e Dorina Chiriac nu doar pentru că semnătura ei girează afişul, ci şi pentru că specificul talentului ei favorizează acest tip de interpretare. Toţi învaţă arta de a caracteriza sumar dar expresiv, de a funcţiona credibil pe termen scurt. E un spectacol plăcut în pofida adevărurilor amare enunţate, plăcut pentru că e pornit dintr-un zâmbet inteligent şi din dragoste pentru fiinţele acestea imperfecte care se zbat în timp ce ne amuză pe noi.

Cu reuşite de acest tip, Teatrul Metropolis e fidel misiunii asumate de directorul său, George Ivaşcu: proiecte neconvenţionale adresate unui public care învaţă să meargă la teatru şi să-l înţeleagă. La o lună şi ceva de la premieră, toate locurile din sală erau ocupate de oameni tineri, care mai fuseseră la acest teatru şi comentau spectacolele văzute. La sfârşit au aplaudat nu din complezenţă, ci pentru că păreau că au priceput că ei seamănă, din când în când, cu tăntălăii ăia de pe scenă.


Teatrul Metropolis
Opposites attract de Bruce Kane.
Traducere de Florin Piersic Jr.
Un spectacol de Dorina Chiriac
Cu: Dorina Chiriac, Vitalie Bantaş, Aurelian Bărbieru, Florentina Ţilea, Florina Gleznea, Bogdan Nechifor.



 Toate articolele despre Opposites Attract


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Magdalena Boiangiu


Alte articole

 Noi doi sîntem aşa de fericiţi! - Opposites Attract, Mihaela Michailov


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer