39 de filme prezente în Festivalul Filmului European 2008

1. La graine et le mulet / Cuşcuş cu chefal / The Secret of the Grain

Franţa, 2007 (151 minute)
comedie dramatică

Regia şi scenariul: Abdellatif Kechiche
Imaginea: Lubomir Bakchev
Montajul: Ghalya Lacroix, Camille Toubkis
Muzica: Nicolas Waschkowski, Olivier Laurent, Eric Legarçon, Eric Armbruster, Jean-Paul Hurier
Cu: Habib Boufares, Hafsia Herzi, Faridah Benkhetache, Abdelhamid Aktouche
Distribuit de: Pathé Distribution Ltd

Filmul este un foileton de familie de o autenticitate ieşită din comun, care ne prezintă complexitatea relaţiilor umane în centrul cărora tronează compromisul. Fiecare personaj, pe rând, îşi sacrifică emoţiile şi demnitatea pentru un bine comun - familia. Numele filmului este o referinţă culinară la cuşcuş şi la peşte, dar şi la sămânţă, ca simbol al ideii, al embrionului care evoluează.

În portul Sète, Beiji, în vârstă de 60 de ani, este prins în rutina obositoare a unei slujbe la şantierul naval. Divorţat, face eforturi considerabile pentru a rămâne aproape de familie, în ciuda tensiunilor financiare şi a disensiunilor gata să izbucnească în orice clipă. Pune la cale o afacere - înfiinţarea unui restaurant, însă nu-i ajung banii şi apelează la familie. Încet, încet, aceasta se sudează în jurul proiectului, simbol pentru o viaţă mai bună.

Abdellatif Kechiche este actor, scenarist şi regizor. Originar din Tunisia, emigrează în Franţa la vârsta de 6 ani şi urmează cursuri de actorie şi scenaristică. După câteva roluri principale (cele mai remarcabile în Thé à la menthe al lui Abdelkrim Bahloul, Les Innocents al lui André Techiné şi Bezness al lui Nouri Bouzid) trece în spatele camerei. Scrie scenariul pentru La Faute à Voltaire, recompensat cu Leul de aur pentru cel mai bun scenariu de debut în 2000 la Festivalul de film de la Veneţia. Abordează din nou tema imigranţilor şi a cartierelor din suburbii în L'Esquive (2003), recompensat cu patru premii César.

Înainte de La graine et le mulet, Hafsia Herzi apăruse într-un film pentru France 3, Notes sur le rire. Când a fost chemată la probă de către directoarea de casting care o alesese în trecut pentru figuraţie, Hafsia se pregătea pentru studiile de drept. A dat apoi şi a doua probă, cu Abdel Kechiche, regizorul şi scenaristul filmului, care a ales-o pentru rolul Rym. După film, s-a înscris la universitate, şi a urmat cursuri de teatru şi de dicţie. În 2007 a jucat în trei producţii: Ravages (telefilm), Française şi L'Aube du monde. În 2008, a obţinut un rol în filmul Un homme et son chien, în care va juca alături de Jean-Paul Belmondo.

Premii:
Cel mai bun regizor, cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, cea mai bună tânără speranţă feminină - Premiile César, 2008
Cea mai bună speranţă feminină - Premiile Lumière, Franţa, 2008
Cel mai bun regizor - Premiile Louis Delluc, 2007
Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun regizor, Premiul Marcello Mastroiani pentru cea mai bună speranţă - Hafsia Herzi, Premiul Signis pentru cel mai bun regizor, Premiul special al juriului - Festivalul de film de la Veneţia, 2007
Premiul L'étoile d'or pentru cel mai bun film şi pentru debut feminin - Festivalul Internaţional de film de la Marakes, 2008

Website: www.lagraineetlemulet-lefilm.com


2. Welcome home / Din nou acasă
Austria, 2004 (102 minute)
comedie

Regia: Andreas Gruber
Scenariul: Andreas Gruber, Martin Rauhaus
Imaginea: Hermann Dunzendorfer
Montajul: Guido Krajewski
Muzica: Peter Androsch, Hons & Handler
Cu: Georg Friedrich, Rainer Egger, Abdul Salis, Johannes silberschneider, Abdi Gouhad, Jeanette Hain
Distribuit de: Colonia Media

Din nou acasă pare să fie doar o altă poveste despre refugiaţii ilegali de la frontiera Austriei, care sunt găsiţi, capturaţi şi deportaţi. Dar de data asta, lucrurile se întâmplă puţin altfel, căci aventura continuă în Ghana, unde totul se întoarce pe dos. Un film subtil despre realitatea migraţiei economice, care prezintă ipocrizia şi frica din jurul rasismului.

Doi jandarmi austrieci Rösler şi Sarnhaber au misiunea să-l escorteze pe Isaac înapoi în Ghana. Acesta, care în scurta perioadă petrecută în Austria şi-a făcut o iubită şi a devenit vedeta echipei de fotbal, se opune deportării negând că ar fi din Ghana. Odată ajunşi acolo, rolurile si raporturile de forţă sunt brusc răsturnate. În această "comedie neagră", jandarmii care la început deţineau controlul, se găsesc în situaţia de a se confrunta cu propriile prejudecăţi. În plus, autorităţile locale contestă legalitatea deportării şi le confiscă paşapoartele.

Andreas Gruber s-a născut în 1954 în Austria. A studiat scenaristica şi regia la Academia de muzică şi artă interpretativă din Viena şi lucrează ca freelancer în cinematografie şi televiziune. Din filmografia sa fac parte filmele de televiziune: Drinnen & draußen (1983), Schalom, General (1989), Erste Wahrnehmung (1994) şi lungmetrajele: The Rabbit Hunt (1994), The Injured Smile şi Debt of Love.

Website: www.welcomehome-derfilm.com


3. De Hel van Tanger / Iadul din Tanger / Hell in Tangiers
Belgia, 2006 (105 minute)
dramă

Regia: Frank Van Mechelen
Scenariul: Paul Piedfort
Imaginea: Lou Berghmans
Montajul: Joris Brouwers
Muzica: Steve Willaert
Cu: Filip Peeters, Els Olaerts, Axel Daeseleire, Peter Gorissen, Warre Borgmans, Hicham Slaoui
Distribuit de: Skyline Entertainment

Marcel Van Loock şi Wim Moreels, şoferi de autobuz, sunt arestaţi în Maroc pentru trafic de droguri. Cei doi sunt condamnaţi la cinci ani de închisoare şi în scurt timp realizează că nimănui nu le pasă de ei, cu atât mai puţin autorităţilor. După doi ani groaznici în închisoare, sănătatea lui Marcel se şubrezeşte. Familia lui face tot posibilul pentru a-l repatria înainte să fie prea târziu. Filmul este inspirat de un caz real.

Frank Van Mechelen şi-a început cariera în televiziune, cu producţii de mare succes în rândul telespectatorilor: The Mole, SilentWaters, etc. În 2005 debutează cu lungmetrajul The Intruder, iar Iadul din Tanger este al doilea său film.

Premii
Cel mai bun actor - Festivalul filmului din Montreal, 2006

Website: http://www.dehelvantanger.be/


4. Pusinki / Păpuşile / Dolls
Cehia, 2007 (90 minute)
comedie

Regia: Karin Babinská
Scenariul: Karin Babinská, Petra Ušelová
Imaginea: Martin Douba
Montajul: Marek Opatrný
Muzica: Jan P. Muchow
Cu: Sandra Nováková, Marie Doležalová, Petra Nesvačilová, Oldřich Hajlich, Erik Kalivoda, Mário Kubaš, Filip Blažek
Distribuit de: Cineart TV Prague, Spol. S.R.O.

Road movie despre regăsirea identităţii, prietenie, prima dragoste şi primele confruntări cu lumea adulţilor, dar şi o mărturie despre cât de dificilă poate fi perioada adolescenţei. Iška, Karolína şi Vendula au 18 ani şi doar ce au terminat liceul. Ca să evite rutina pe care o asociază cu creşterea în vârstă, plănuiesc marea evadare către Olanda, unde speră să găsească ceva lejer de muncă, dar mai ales să guste din plăcerile ascunse ale vieţii de adult. Problemele apar încă de la început, când planurile le sunt încurcate de Vojta, fratele de 14 ani al Iskăi, care vrea să le însoţească. Vojta va deveni martorul, dar şi detonatorul tensiunilor dintre fete, a căror prietenie e pusă la încercare pe măsură ce realizează că timpul nu poate fi oprit.

Karin Babinská a studiat regia de film şi televiziune în cadrul Academiei de Arte Muzicale, Film şi Televiziune din Praga (FAMU). Dintre scurtmetrajele realizate în timpul facultăţii, Jakub and Veronika a câştigat numeroase premii la festivalurile internaţionale, iar cele 3 episoade pentru serialul de televiziune Bachelors s-au bucurat de un mare succes în rândul telespectatorilor.

Premii
Golden Kingfisher pentru cel mai bun film - Festivalul Filmului Ceh, 2007

Website: www.pusinky.com


5. Sve Džaba / Totul pe gratis / All for Free

Croaţia/Bosnia-Herţegovina, 2006 (94 minute)
dramă

Regia şi scenariul: Antonio Nuić
Imaginea: Mirsad Herović
Montajul: Marin Juranić
Muzica: Hrvoje Štefotić, Siniša Krneta
Cu: Rakan Rushaidat, Nataša Janjić, Emir Hadžihafisbegović, Bojan Navojec, Franjo Dijak, Enis Bešlagić
Distribuit de: Propeler film

Totul pe gratis este povestea unui om care încearcă să-şi regăsească identitatea şi locul în lumea haotică de după război.

Goran are 30 de ani şi trăieşte într-un mic oraş din Bosnia. Spre deosebire de prietenii lui, ale căror vieţi au fost răsturnate de război, Goran a scăpat neafectat. Trăieşte din moştenirea părinţilor săi şi îşi petrece mai tot timpul prin baruri, înconjurat de amici. Într-o zi, toţi prietenii lui mor într-o altercaţie, incident care-l scoate pe Goran din rutina cotidiană şi-l determină să realizeze ceva memorabil. Prin urmare, porneşte într-o călătorie, cu promisiunea de a nu zăbovi mai mult de o zi în fiecare oraş, tratând locuitorii cu băutură gratis până când îşi va termina toţi banii. După câteva zile întâlneşte o fată de care se îndrăgosteşte pe loc, ceea ce-l face să-şi încalce promisiunea şi să mai rămână încă o zi în oraşul respectiv...

Antonio Nuić s-a născut în Sarajevo în 1977. A studiat regia de film şi televiziune la Academia de artă dramatică din Zagreb. A regizat numeroase clipuri muzicale, spoturi şi emisiuni de televiziune, precum şi scurtmetrajele: On the Spot (1998), Give them Dinamo back (2000), Sex, booze and short fuse (2002-2004), etc. Totul pe gratis este lungmetrajul lui de debut.

Premii:
Marele Premiu Golden Arena pentru cel mai bun film, Premiul Golden Arena pentru cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu şi cea mai bună actriţă în rol secundar - Festivalul de film de la Pula, 2006
Premiul Heart of Sarajevo pentru cel mai bun actor în rol principal - Festivalul filmului de la Sarajevo, 2006
Premiul special al juriului - Festivalul filmului de la Belgrad, 2007
Premiul Bronze Rosa Camuna pentru cel mai bun regizor - Festivalul Bergamo Film Meeting, 2007


6. Blinde engle / Îngeri orbiţi / Blinded Angels

Danemarca, 2006 (90 minute)
documentar

Regia şi scenariul: Jon Bang Carlsen
Imaginea: Michael Buckley, Jon Bang Carlsen
Montajul: Mette Zeruneith, Miriam Nørgaard
Muzica: Hans-Erik Philip
Cu: Rune T. Kidde, Bonnie Mbuli
Distribuit de: C&C Productions ApS

Film prezentat cu sprijinul Institutului Danez de Film şi al Agentiei Daneze de Artă.

Îngeri orbiţi este o încercare profundă şi ironică de a capta experienţa cuiva care nu poate vedea lucrurile aşa cum sunt decât prin ochii altcuiva. Este un amestec de ficţiune şi documentar care vorbeşte despre dragoste şi gravitaţie. Un nevăzător european zboară în Africa de Sud pentru a face (pentru ultima dată) paraşutism, un sport pe care-l îndrăgea nespus înainte de a rămâne fără vedere. Ajuns în Africa, plăteşte o localnică să-l ajute să ajungă în vârful muntelui şi să-şi îndeplinească astfel visul de a zbura. Emoţia de a privi lumea prin ochii ei este atât de puternică, încât se îndrăgosteşte de ea. Răceala cu care ceilalţi localnici tratează relaţia ei cu un străin o determină pe femeie să ia parte la planul excentric al bărbatului de a părăsi această lume asemeni unor îngeri orbi.

Jon Bang Carlsen s-a născut în 1950 şi a absolvit Şcoala daneză de film în 1976. A scris şi regizat peste 30 de filme, atât documentare cât şi de ficţiune: Next Stop - Paradise (1980), Time Out (1988), Carmen & Babyface (1995), My African Diary (1999), etc. Îngeri orbiţi este ultima parte a trilogiei sud africane şi continuă temele religioase abordate în primele două filme din această serie: Addicted to Solitude (1999) şi Portrait of God (2001).


7. En Til En/ Unu la unu / 1:1 (One to One)

Danemarca, 2005 (90 minute)
dramă

Regia: Annette K. Olesen
Scenariul: Kim Fupz Aakeson
Imaginea: Kim Høgh Mikkelsen
Montajul: Molly Malene Stensgaardârd
Muzica: Kâre Bjerkø
Cu: Mohammed-Ali Bakier, Joy K. Petersen, Anette Støvelbæk, Helle Hertz, Subhi Hassan
Distribuit de: Trust Film Sales

Film prezentat cu sprijinul Institutului Danez de Film şi al Agenţiei Daneze de Artă.

"Când lumea - aşa cum o ştim noi - se schimbă, ne simţim nesiguri. Când ne simţim nesiguri, ne este teamă că vom pierde tot ce avem. Când simţim această teamă, vrem să controlăm totul. În sensul bun, frica este un instinct care ne ajută să supravieţuim. În sens opus, se extinde precum cancerul şi se transformă în furie. Acest film este despre sentimentul de frică în ambele sensuri." Annette K. Olesen

Vineri seară, suburbiile din Copenhaga. În drum spre casă, Per este bătut brutal şi ajunge la spital în comă. Poliţia nu are niciun indiciu. Mama lui se învinovăţeşte pentru decizia de a nu se fi mutat mai în centru, într-o zonă mai sigură. Mie, sora lui Per, caută consolare la prietenul ei, Shadi, fiul unor imigranţi palestinieni. Shadi bănuieşte că fratele lui se află în spatele atacului, dar păstrează tăcerea pentru a-şi proteja familia.

Unu la unu este cel de-al treilea film de lungmetraj al regizoarei Annette K. Olesen, în decursul a 4 ani. Filmul de debut Minor Mishaps a câştigat Premiul Blue Angel în competiţia de la Berlin din 2002 iar In Your Hands a fost de asemenea selectat în competiţia oficială şi a primit numeroase premii internaţionale. Olesen a absolvit regia la Şcoala Naţională de Film din Danemarca în 1991.

Selecţii
Secţiunea Panorama a Festivalului de Film de la Berlin, ediţia 56, 2006


8. Mon frère se marie / Fratele meu se însoară / My Brother is Getting Married

Elveţia, 2006 (78 minute)
comedie

Regia: Jean-Stéphane Bron
Scenariul: Jean-Stéphane Bron & Karine Sudan
Imaginea: Matthieu Poirot-Delpech
Montajul: Karine Sudan
Muzica: Christian Garcia
Cu: Aurore Clément, Jean-Luc Bideau, Cyril Troley, Delphine Chuillot, Quoc Dung Nguyen, Michèle Rohrbach, Man Thu, Thanh An
Distribuit de: Films Distribution

Un amar spectacol comic al fericirii, care scoate la suprafaţă toate rănile ascunse. O poveste despre două culturi diferite, două moduri de a vedea lumea şi două viziuni asupra familiei.

Vinh, un refugiat vietnamez, adoptat cu 20 de ani în urmă de o familie elveţiană, se pregăteşte de nuntă. Mama sa naturală profită de ocazie pentru a se întâlni cu familia care i-a crescut fiul şi care-i trimite în fiecare an de Crăciun felicitări cu mesajul că toată familia se gândeşte la ea. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa, şi vizita neaşteptată a doamnei Nguyen va produce agitaţie în sânul familiei din Elveţia, unde fiecare va trebui să joace rolul de mult uitat de tată, soţie, soră şi frate.

Jean-Stéphane Bron s-a născut în 1969 la Lausanne. A studiat cinematografia la Ipotesi Cinema în Italia, sub tutela lui Ermanno Olmi şi la Şcoala de film de la Lausanne. În 1997 realizează primul documentar de lungmetraj - Connu de nos services. Doi ani mai târziu, iese la rampă cu La Bonne Conduite, distins cu multe premii, printre care şi premiul New York Times pentru "Viziune originală". Ulterior, filmează En Cavale pentru postul de televiziune Arte, iar în 2001 a început filmările la Mais im Bundeshuus, care au durat doi ani. Fratele meu se însoară este primul film de ficţiune.

Premii:
Premiul Bayard d'Or pentru cel mai bun actor şi cel mai bun scenariu - Festivalul Internaţional de film francofon de la Namur, 2006
Cea mai bună interpretare într-un rol principal pentru actorul Jean-Luc Bideau - Gala filmului elveţian, 2007
Cel mai bun film european - Festivalul filmului european de la Vitoria-Gasteiz, Spania, 2007

Website: www.monfreresemarie.ch


9. Joulutarina / Poveste de Crăciun / Christmas Story

Finlanda, 2007 (80 minute)
dramă/fantezie

Regia: Juha Wuolijoki
Scenariul: Marko Leino
Imaginea: Mika Orasmaa
Montajul: Harri Ylönen
Muzica: Leri Leskinen
Cu: Hannu-Pekka Björkman, Otto Gustavsson, Kari Väänänen, Minna Haapkylä
Distribuit de: Delphis Film inc

Poveste emoţionantă despre copilăria lui Moş Crăciun, despre mărinimie şi prietenie pe viaţă.

Foarte demult, în Lapland, un băieţel pe nume Nikolas îşi pierde părinţii într-un accident. Localnicii decid să aibă grijă de orfan, şi fiecare familie îl găzduieşte timp de un an. Pentru a-şi arăta recunoştinţa, Nikolas construieşte jucării pe care le oferă gazdelor în preajma Crăciunului, în chip de rămas bun. La vârsta de 13 ani, Nikolas ajunge în casa lui Iisakki, un tâmplar morocănos, care-i interzice să mai fabrice cadouri. Pentru a salva tradiţia, Nikolas va reuşi să-l înduplece pe bătrânel şi chiar să vină cu o soluţie ingenioasă care aduce bucurii copiilor la fiecare Crăciun, chiar şi în zilele noastre.

Juha Wuolijoki este regizor, producător şi scenarist. Printre reuşitele sale se numără Gourmet Club - un film de televiziune care s-a bucurat de succes atât în rândul telespectatorilor, cât şi al criticilor şi a primit numeroase premii în festivalurile internaţionale. A mai regizat scurtmetrajul Paulie, care a fost filmat în New York, iar Poveste de Crăciun reprezintă debutul său în lungmetraj.

Premii
Premiul pentru cea mai bună imagine, Premiile Jussi - Finlanda, 2008

Website: www.joulutarina.fi


10. Andalucia / Andaluzia

Franţa, 2007 (94 minute)
dramă

Regia: Alain Gomis
Scenariul: Alain Gomis, Marc Wels
Imaginea: Benoit Chamaillard
Montajul: Fabrice Rouaud
Muzica: Patrice Gomis, Xavier Capellas
Cu: Samir Guesmi, Delphine Zingg, Djolof Mbengue, Marc Martínez, Irene Montalà
Distribuit de: Colifilms Distribution

Andaluzia este o cronică foarte colorată, care explorează identitatea imigranţilor şi care ne poartă mai aproape de sentimentele şi de căutările acestora.

Yacine are puţin peste 30 de ani şi îşi ocupă timpul cu diverse slujbe, de la animator pentru copii la ghid turistic. Trăieşte într-o rulotă, într-un spaţiu protejat, departe de realitate. Este entuziast, uneori amuzant, veşnic în căutarea liniştii interioare. Dar, cel mai important, nu mai vrea să fie doar fiul unor imigranţi, de la care se aşteaptă fie să reacţioneze violent, fie să se integreze necondiţionat. La un moment dat se întâlneşte cu prietenii din copilărie, din oraşul Amar... Până atunci evitate cu grijă, toate amintirile trecutului revin dureros. Yacine realizează că pentru a merge mai departe trebuie să se debaraseze definitiv de resentimentele şi frustrările acumulate.

Alain Gomis are origini senegaleze şi a studiat istoria artei şi cinematografia la Sorbona. Are la activ o filmografie bogată, de la scurtmetraje (Tour le monde peut se tromper, (1998), Tourbillons (1999), Petit Lumière, etc), la documentare (Caramels et Chocolats) şi reportaje despre tineri şi imigranţi. Andaluzia este al doilea său lungmetraj, după L' Afrance, realizat în 2001.

Premii:
Golden Bayard pentru cel mai bun actor - Festivalul Internaţional de film francofon de la Namur, 2007

Website: http://andaluciafilm.blogspot.com/


11. La maison jaune / Casa galbenă / The yellow house

Franţa, 2007 (85 minute)
dramă

Regia şi scenariul: Amor Hakkar
Imaginea: Nicolas Roche
Montajul: Amor Hakkar, Lyonnel Garnier
Muzica: Patrice Gomis, Xavier Capellas
Cu: Aya Hamdi, Amor Hakkar, Tounés Ait-Ali, Bissa-Ratiba Ghomrassi, Nouredine Menasra
Distribuit de: Sarah Films

O poveste despre pierdere şi perseverenţă, demnitate şi compasiune. Un film realizat din inimă, care emoţionează spectatorul prin sensibilitatea lui.

Alya, o fetiţă de 12 ani, lucrează o bucată de pământ arid. O maşină a jandarmeriei se apropie, iar unul dintre jandarmi o informează că fratele ei mai mare, militar în termen, a murit într-un accident. Încălcând toate interdicţiile, tatăl Mouloud pleacă la volanul unui triciclu cu motor să recupereze corpul fiului său. Fatima - mama, cade pradă unei tristeţi mistuitoare. Va reuşi Mouloud, foarte afectat de moartea fiului său, să redea zâmbetul soţiei şi celorlalţi copii?

Amor Hakkar s-a născut în 1958 în Algeria. Deşi are studii ştiinţifice, în 1990 realizează un prim lungmetraj, Sale temps pour un voyou. În 2001 scrie romanul La cité des fausses-notes, care-i va aduce premiul pentru carte - Marcel Aymé. Un an mai târziu, realizează documentarul Timgad, la vie au coeur des Aurès, şi începe scenariul filmului Casa galbenă, inspirat din călătoria pe care a făcut-o la Aurès pentru a-şi conduce tatăl pe ultimul drum. Pentru a da o notă de autenticitate, Amor Hakkar a dorit ca dialogurile să fie în dialectul chawis, o limbă berberă vorbită de locuitorii din Aurès. În prezent, Hakkar lucrează la lungmetrajul Quelques jours de répit.

Premii:
Premiul ecumenic, Premiul Juriului de tineret, Premiul FICC (Federaţia Internaţională a Cinecluburilor) - Festivalul Internaţional de film de la Locarno, 2007
Palme d'or - Festivalul de film din Valencia, Spania, 2007
Premiu de încurajare - Festivalul internaţional de film Autrans, 2007
Cel mai bun film - Festivalul internaţional de film din Tiburon, California, 2008

Website: www.lamaisonjaune-lefilm.fr


12. Désengagement / Dezangajare / Disengagement
Franţa/Germania/Israel/Italia, 2008 (115 minute)
dramă

Regia: Amos Gitaï
Scenariul: Amos Gitaï Marie-Jose Sanselme
Imaginea: Christian Berger
Montajul: Isabelle Ingold
Muzica: Simon Stockhausen
Cu: Juliette Binoche, Jeanne Moreau, Hiam Abbass
Distribuit de: Studio Canal

Gitaï îşi asumă rolul de a o însoţi pe Ana pe drumul spre Gaza, înţesat de puncte de control. De-a lungul drumului, ea face apel la bunătatea soldaţilor pentru a o lăsa să treacă. Gitaï proiectează drama personală a Anei peste drama colectivă provocată de război şi vorbeşte, într-o mărturie foarte personală, despre absurditatea conflictului israeliano-palestinian, despre război şi consecinţele lui devastatoare.

Avignon, vara anului 2005. Ana se reîntâlneşte cu Uli, fratele ei vitreg, cu ocazia morţii tatălui lor. Ea decide să se întoarcă în Israel şi porneşte în căutarea fiicei sale pe care a abandonat-o la naştere, în urmă cu 20 de ani. Periplul îi va duce în Fâşia Gaza, într-unul din momentele cele mai tensionate din istoria regiunii - retragerea soldaţilor israelieni.

Amos Gitaï s-a născut în 1950 la Haifa şi a studiat arhitectura în Israel şi în Statele Unite. În 1973, în timpul studenţiei, participă la Războiul de Yom Kippur (Războiul arabo-israelian) într-o misiune de salvare, care-i va influenţa decisiv viaţa şi cariera. Inspirat de evenimentele din timpul acestei misiuni, Gitaï se dedică filmului şi realizează Kippour, souvenirs de guerre (1997) şi Kippour (2000). Până la începutul anilor ´80 Gitaï lucrează pentru televiziunea israeliană şi realizează nu mai puţin de 40 de scurtmetraje şi lungmetraje, bazate pe situaţia politico-militară din Israel.

În 1982, scandalul provocat de documentarul Journal de campagne, filmat în timpul războiului din Liban, îl exilează forţat la Paris pentru 10 ani, timp în care regizează filme de ficţiune şi istorice bazate pe experienţa exilului. Printre acestea se numără şi Esther (1985), prezentat în cadrul Festivalului de la Cannes, secţiunea Semaine de la critique şi Berlin Jerusalem (1989) care îi aduce "premiul special al juriului" la Festivalul de Film de la Istanbul (1990) şi "premiul criticii" la Festivalul de la Veneţia.

În anii 90, Gitaï revine în Israel şi aceasta e perioada cea mai fertilă a carierei sale, realizând numeroase filme şi documentare cu caracter politic. În 1995 filmează Devarim, prima parte a unei trilogii consacrate celor 3 oraşe mari din Israel: Tel Aviv, Haifa şi Ierusalim. Urmează Yom Yom (1998) şi Kadosh Sacre (1999). În 1999, Amos Gitaï câştigă primul Premiu UNESCO la Festivalul de Film de la Veneţia cu Zion, Auto-Emancipation, recidivând patru ani mai târziu cu 11´09´01 - September 11. În 2001, prezintă geneza statului Israelian în Kedma. Abandonează contextul istoric şi se dedică cronicilor vieţii dintr-un imobil în Alila (2003). Revine pentru a patra oară pe Croazetă în 2005, în competiţia oficială cu Free zone. În 2007 realizează filmul colectiv Chacun son cinéma.

Juliette Binoche debutează în cinematografie în 1983, în Liberty Belle, şi obţine apoi mici roluri în filmele lui Godard (Je vous salue Marie) şi Doillon. Filmul Rendez-vous (1985) al lui Téchiné o impune ca una din actriţele cele mai promiţătoare ale generaţiei sale. În 1986 e recompensată cu Premiul Romy Schneider pentru ca peste doi ani să joace alături de Daniel Day-Lewis în L'Insoutenable légèreté de l'être.

Filmul Bleu (1993) în regia lui Kieslowski marchează o nouă etapă în cariera actriţei, care primeşte un César şi un premiu de interpretare la festivalul de film de la Veneţia. Urmează rolul de infirmieră din Le Patient anglais (1997, regia: A. Minghella), pentru care primeşte Ursul de argint la Berlin şi Oscarul.

După întruchiparea lui George Sand (Les Enfants du siècle) şi un rol în Décalage horaire, (2002) joacă din nou pentru Téchiné (Alice et Martin) şi străluceşte în filmele "incomode" ale lui Haneke (Code inconnu, Caché în 2005) şi Ferrara (Mary). Joacă apoi în câteva filme cu teme politice: crimele Apartheidului (In my country), refugiaţi (Par effraction) sau conflictul israeliano-palestinian (Dezangajare). În 2008 se află pe afişele a două filme franţuzeşti în regia lui Cédric Klapisch şi Olivier Assayas, într-o comedie americană (Dan in Real Life) dar şi în filmele unor maeştri ai cinematografului mondial (Hou Hsiao Hsien în Le voyage du ballon rouge, sau Abbas Kiarostami).

Jeanne Moreau s-a născut la Paris în anul 1923. A trăit în Parisul ocupat de nazişti, perioadă în care şi-a început studiile de actorie la Conservator, după care, la vârsta de 20 de ani, s-a alăturat echipei prestigiosului teatru de stat francez, "Comedie Française", unde a devenit în scurt timp una dintre cele mai apreciate actriţe. Patru ani mai târziu, s-a transferat la Teatrul Naţional Popular, cunoscut pentru abordarea sa ceva mai experimentală. Asociată îndeaproape sex-simbolului Brigitte Bardot, Moreau a apărut alături de aceasta într-un film regizat de Louis Malle, Viva Maria! (1965). În următoarele decade a lucrat cu noua generaţie de regizori francezi, printre care Bertrand Blier, Luc Besson sau germanul Wim Wenders, colaborări care au continuat multă vreme după încheierea curentului New Wave în cinematografia franceză.
În cinematografie debutează cu câteva roluri mici, precum cel din Touchez pas au grisbi (1953) şi apoi în 2 filme ale lui Louis Malle: Ascenseur pour l'échafaud (1957) şi Les Amants (1958). La Cannes, primeşte în 1960 premiul pentru cea mai bună actriţă în urma rolului din Moderato Cantabile (regia Peter Brook). Lucrează apoi sub îndrumarea unor regizori precum: François Truffaut, Orson Welles, Luis Buñuel. Colaborarea cu Orson Welles l-a făcut pe acesta din urmă să o declare "cea mai mare actriţă a lumii". Primeşte Leul de aur pentru întreaga carieră la Festivalul de la Veneţia în 1991, un Premiu Oscar în 1998 şi un Urs de onoare la Festivalul de la Berlin în 2000. În 2003 este omagiată în cadrul Festivalului de la Cannes. Cu Désengagement este la a doua colaborare cu regizorul Amos Gitaï, după Chacun son cinéma (2007) în care este omagiat Marcello Mastroianni.

Hiam Abbass s-a născut în Israel, studiază fotografia la Haïfa, cochetează cu teatrul şi debutează în cinematografie în 1987 în filmul Noces en Galilée, regia Michel Khleifi. După rolurile în Vivre au paradis şi Aime ton père atinge notorietatea cu jocul actoricesc din Satin rouge al regizoarei Raja Amari (2002).

Foarte bună cunoscătoare a conflictului israeliano-palestinian, Hiam Abbass îl consiliază pe Spielberg pentru filmările la Munich, joacă rolul surorii affranchie în La Fiancée syrienne filmul lui Eran Riklis şi al eroinei obstinée din Citronniers (2008), şi interpretează rolul mamei unui kamikaze în Paradise Now (2005). Deşi lucrează cu cei mai faimoşi regizori din Orientul Mijlociu, de la Yousry Nasrallah la Amos Gitaï (cu care a colaborat şi în 2005, pentru filmul Free Zone), este foarte solicitată şi în Franţa (Dialogue avec mon jardinier, 2007, Azur et Asmar, etc) şi în Statele Unite (The Limits of control, în regia lui Jarmusch, 2008).


13. Auf der anderen Seite / De partea cealaltă / The Edge of Heaven (On the other side)

Germania, 2007 (122 minute)
dramă

Regia şi scenariul: Fatih Akin
Imaginea: Tamo Kunz, Sirma Bradley
Montajul: Andrew Bird
Muzica: Shantel
Cu: Nurgül Yeşilçay, Baki Davrak, Patrycia Ziolkowska, Nursel Köse, Tuncel Kurtiz, Hanna Schygulla
Distribuit de: The Match Factory

Vieţile fragile a şase personaje în căutarea dragostei şi a propriilor familii se întrepătrund într-o călătorie emoţionantă către iertare şi reconciliere. Filmul ne poartă înainte şi înapoi între Turcia şi Germania, pentru a ne spune povestea acestor destine care se intersectează.

Nejat dezaprobă la început relaţia tatălui său cu prostituata Yeter. Când Nejat descoperă că aceasta trimite toţi banii câştigaţi în Turcia, pentru studiile fiicei sale, situaţia se schimbă. Moartea subită a Yeterei creează o ruptură între tată şi fiu. Nejat pleacă spre Istanbul pentru a o găsi pe Ayten, fiica Yeterei. Ayten, activistă politic, este deja în Germania, ascunzându-se de autorităţile turce. În Hamburg se împrieteneşte cu Lotte. Când cele două ajung să formeze un cuplu, Lotte o invită pe Ayten să locuiască împreună, un gest mult prea îndrăzneţ pentru mama ei foarte conservatoare. Ayten este arestată, cererea de azil respinsă, prin urmare este deportată în Turcia şi încarcerată. Cum eliberarea lui Ayten pare fără speranţă, Lotte decide să meargă în Turcia. Printr-un concurs de împrejurări se întâlneşte cu Nejat.

Fatih Akin s-a născut în 1973 în Hamburg, dar are origini turce. A studiat comunicare audiovizuală la Colegiul de Arte Fine din Hamburg. În 1995, a scris şi regizat primul său scurtmetraj, Sensin - You're The One!, care a primit premiul publicului la Festivalul Internaţional de scurtmetraje din Hamburg. Al doilea său scurtmetraj, Weed (1996), primeşte şi el câteva premii naţionale şi internaţionale. Primul său film de lungmetraj, Short Sharp Shock (1998) a câştigat Leopardul de Bronz la Locarno şi Premiul Bavarez de film. Printre filmele lui se număra: In July (2000), Wir haben vergessen zurueckzukehren (2001), Solino (2002) şi Head-On (2003), recompensat cu Ursul de Aur la Festivalul Internaţional de la Berlin. În 2005 realizează primul documentar - Crossing the Bridge: The Sound of Istanbul.

Premii
Premiul Golden Orange pentru cea mai bună regie, cel mai bun montaj, cel mai bun actor în rol secundar, cea mai bună actriţă în rol secundar - Festivalul de film Golden Orange din Antalia, 2007
Premiul special al juriului pentru Fatih Akin - Festivalul de film Golden Orange din Antalia, 2007
Cel mai bun regizor - Premiile Bavareze de film, 2008
Cel mai bun scenariu - Festivalul filmului de la Cannes, 2007
Premiul Juriului Ecumenic - Festivalul filmului de la Cannes, 2007
Marele premiu Lino Brocka pentru cea mai bună regie - Festivalul Internaţional de film Cinemanila, Filipine, 2007
Cel mai bun scenariu - Premiile Academiei Europene de film, 2007
Cel mai bun montaj - Premiile Asociaţiei Criticilor de film din Germania, 2008
Premiul LUX pentru cinematografia europeană, acordat de Parlamentul European, 2007
Premiul Criticii - Festivalul de film european de la Sevilla, 2007

Website: www.auf-der-anderen-seite.de


14. Am Ende kommen Touristen / Acum vin şi turiştii / And Along Come Tourists

Germania, 2007 (85 minute)
dramă

Regia şi scenariul: Robert Thalheim
Imaginea: Yoliswa Gaertig
Montajul: Stefan Kobe
Muzica: Anton Feist, Uwe Bossenz
Cu: Alexander Fehling, Ryszard Ronczewski, Barbara Wysocka, Piotr Rogucki
Distribuit de: Bavaria Film International

Acum vin şi turiştii nu este o poveste despre atrocităţile de la Auschwitz, ci despre dilemele prezentului şi efectele trecutului asupra vieţii de zi cu zi. Filmul ne demonstrează că este posibil să vorbim despre Auschwitz şi din perspectiva prezentului, într-un mod inteligent şi edificator.

Auschwitz nu era deloc ceea ce tânărul german Sven credea atunci când a ales să-şi facă stagiul militar în străinătate. Pentru el, Auschwitz era doar un mic oraş în Polonia, unde se află un fost lagăr de concentrare, lucruri pe care le ştia din orele de istorie de la liceu. Ajuns acolo, primeşte în îngrijire un bătrân neprietenos, Stanislaw Krzeminski, fost deţinut care a supravieţuit şi care-şi ocupă timpul reparând valize, pentru că tot universul acestuia se învârte în jurul valizelor confiscate evreilor la venirea în taberele de concentrare. Sven trebuie să îndure nu numai aroganţa şi lipsa de politeţe a bătrânului, ci şi dispreţul nedisimulat al localnicilor. Din fericire o întâlneşte pe Ania, care-i propune să locuiască la ea. Odată cu trecerea timpului, Sven descoperă în profunzime atât moştenirea Auschwitzului, cât şi industria turismului din jurul acestui loc al ororilor. Prins între dragostea pentru Ania, compasiunea pentru Krzeminski şi sentimentul apăsător al propriului rol în păstrarea amintirilor din tabăra morţii, Sven cade pradă dilemelor.

Robert Thalheim s-a năcut în Berlin în 1974. A lucrat ca regizor asistent pentru ansamblul de teatru Berliner Ensemble şi a studiat la Universitatea Liberă din Berlin şi la Academia de Film şi Televiziune "Konrad Wolf". Publică periodicul de cultură Plotzki, a scris o carte despre Andrzej Wajda şi se ocupă şi de dramaturgie. Din filmografia sa fac parte: Um vier Uhr ploetzlich ging die Welt unter (documentar, 1996), Zeit ist Leben (scurtmetraj, 2000), Granica (scurtmetraj, 2002), Three Percent (scurtmetraj, 2002), Ich (scurtmetraj, 2003), Netto (2004), etc.

Premii
Premiul VGF pentru cel mai bun producător - Premiile Filmului Bavarez, 2007
Cel mai bun actor - Festivalul de film de la Munchen, 2007


15. Unkenrufe / Piaza rea / Call of the Toad

Germania/Polonia, 2005 (94 minute)
dramă

Regia: Robert Glinski
Scenariul: Klaus Richter, Cezary Harasimowicz, Pawel Huelle
Imaginea: Jacek Petrycki, P.S.C.
Montajul: Krzysztof Szeptmanski P.S.M.
Muzica: Richard G. Mitchell
Cu: Krystyna Janda, Matthias Habich, Dorothea Walda, Bhasker Patel, Udo Samel
Distribuit de: Telepool

O tristă poveste de dragoste între un neamţ şi o poloneză, prinşi între vechiul conflict Germania-Polonia şi zorii capitalismului modern din Polonia. Scenariul filmului are la bază romanul cu acelaşi nume al lui Günther Grass.

Istoricul de artă Alexander Reschke o întâlneşte pe Aleksandra Piatkowska în 1989, într-una din vizitele în oraşul copilăriei sale - Gdansk. Asemenea lui Alexander, Aleksandra este şi ea văduvă şi a trebuit să părăsească oraşul natal, Vilnius, încă din tinereţe. În timpul unei cine, le vine ideea înfiinţării unei fundaţii care să dea nemţilor născuţi în Polonia şi exilaţi după război, dreptul la odihna veşnică în ţara natală. Proiectul lor de reconciliere a celor două naţiuni prinde contur, dar afacerea devine din ce în ce mai comercială atunci când diverse interese intră în joc. Cei doi bat în retragere când intenţiile lor idealiste sunt înfrânte de judecata rece şi nemiloasă a calculelor economice.

Robert Glinski s-a născut în 1952 în Varşovia. A studiat arhitectura şi regia la Şcoala Naţională de Film din Lodz. Printre filmele sale se numără: We Are Not Afraid (documentar, 1981), Coxless Pair (documentar, 1982), Sunday Pranks (1983), Nr. 94287 Nr. 181970 (documentar, 1986), Me Jew (documentar, 1987), Swan Song (1988), Supervision (1990), All That Really Matters (1992), One Daughter, Two Mothers (1995), Love and Do What You Want (1998), Hi Tereska (2001), etc.

Premii
"Médaille Charlemagne pour des Médias Européens" pentru Krystyna Janda în 2006


16. To perasma / Traversarea / The Crossing

Grecia, 2006 (113 minute)
dramă

Regia: Dimitris Stavrakas
Scenariul: Thanasis Skroumbelos, Dimitris Stavrakas
Imaginea: Vangelis Kalambakas, Yannis Drakoularakos
Montajul: Kostas Iordanidis
Muzica: Nikos Kypourgos
Cu: Safiullah Bari Adam, Hassina Banu Eti, Thanos Grammenos, Kostas Xykominos, Errikos Litsis
Distribuit de: Costas Skouras Ltd.

Neorealism crud, mai degrabă un eseu sociologic decât un film artistic, care spune povestea unui tânăr ce visează la o viaţă strălucitoare în Grecia, alături de iubită. Deşi încercarea lui se sfârşeşte tragic, pentru cei pentru care viaţa e în altă parte, aceasta va continua în altă parte, în orice circumstanţe.

Într-un sat din Bangladesh, Jaheed adună bănuţ cu bănuţ suma necesară pentru a-şi încerca norocul în altă ţară. După o călătorie plină de aventuri, Jaheed ajunge la Atena, unde se şi stabileşte. Doi ani mai târziu este deportat, iar acasă descoperă că fratele lui, căruia îi trimitea spre păstrare tot ce câştiga, a cheltuit banii. În plus, tatăl Jasminei, iubita sa dinainte de a pleca, se pregăteşte să o mărite pe aceasta cu altcineva. Cei doi îndrăgostiţi se hotărăsc să fugă, şi pentru 2000 de dolari un căpitan libanez îi ascunde în cala vaporului. Totuşi, Jaheed ajunge singur în Atena.

Dimitris Stavrakas s-a născut în 1938 şi a studiat la Şcoala de Film Stavrakos. De-a lungul vieţii a lucrat ca asistent de regie şi are o bogată experienţă publicistică, scriind pentru Art Review şi Democratic Change. În 1967 se refugiază la Paris unde studiază sociologia şi urbanism şi în paralel lucrează ca operator. La întoarcerea în Grecia, în 1975, îşi continua activitatea cinematografică: The Canary Yellow Bicycle (1999, Misunderstanding (1983), Betty (scurtmetraj, 1979), Gas (scurtmetraj, 1977).


17. Once / Odată

Irlanda, 2007 (85 minute)
dramă muzicală

Regia şi scenariul: John Carney
Imaginea: Tim Fleming
Montajul: Paul Mullen
Muzica: Glen Hansard, Markéta Irglová, Interference
Cu: Glen Hansard, Markéta Irglová
Distribuit de: Summit Entertainment Group

Film prezentat cu sprijinul Irish Film Institute şi RI Investments.


De câte ori în viaţă întâlneşti persoana potrivită? Once este o poveste încântătoare a două spirite rătăcitoare, cărora nimic nu le mai stă în cale atunci când se întâlnesc. Este filmul care l-a determinat pe Steven Spielberg să spună că l-a inspirat pentru tot restul anului.

El este un tânăr muzician irlandez, care îşi câştigă existenţa ajutându-l pe tatăl său în atelierul de reparat aspiratoare, ziua, şi cântând pe străzile Dublinului, noaptea. Ea este o tânără imigrantă din Cehia, care îşi câştigă existenţa ca vânzătoare ambulantă. Cântă la pian uneori, într-un magazin de instrumente muzicale, prin bunăvoinţa vânzătorului. Când se întâlnesc, între ei se naşte o adevărată poveste de prietenie şi dragoste, pe măsură ce se descoperă reciproc, de-a lungul unei săptămâni pline, în care scriu cântece, repetă şi înregistrează primul demo.

John Carney s-a născut în Irlanda în 1972, este scenarist şi regizor şi s-a specializat în filmele independente cu buget mic. Din filmografia sa fac parte scurtmetrajele Shining Star şi Hote şi lungmetrajele November Afternoon (1996), Park (1999), On the Edge (2001), Zonad (2003), etc. Este co-autor al serialului de televiziune Bachelors Walk, unul dintre cele mai de succes seriale din istoria televiziunii irlandeze. Carney a fost basistul trupei rock The Frames între 1991 şi 1993, pentru care a realizat şi câteva clipuri muzicale.

Premii:
Cea mai bună melodie originală "Falling Slowly" - Premiile Oscar, 2008
Premiul Criticii pentru cel mai bun cântec "Falling Slowly" - Premiile Asociaţiei Criticilor de film de televiziune, 2008
Premiul COFCA pentru cea mai bună melodie - Asociaţia Criticilor de film din Ohio, 2008
Premiul CFCA pentru cea mai bună melodie originală - Premiile Asociaţiei Criticilor de film din Chicago, 2007
Menţiune specială pentru cea mai bună regie - Festivalul filmului britanic Dinard, 2007
Premiul publicului - Festivalul Internaţional de film de la Dublin, 2007
Premiul Evening Standard pentru cea mai bună speranţă
John Carney - Premiile filmului britanic Evening Standard, 2008
Premiul Independent Spirit pentru cel mai bun film străin - Premiile Independent Spirit, 2008
Premiul PFCS pentru cea mai bună melodie originală "Falling Slowly" - Premiile Societăţii Criticilor de film din Phoenix, 2007
Premiul publicului - Festivalul de film de la Sundance, 2007
Premiul FFCC pentru cel mai bun cântec original - Premiile Asociaţiei Criticilor de film din Florida 2007
Premiul Juriului de Tineret - Festivalul Internaţional de film Flanders, 2007


18. La giusta distanza / Ţine distanţa! / The Right Distance

Italia, 2007 (106 minute)
dramă

Regia: Carlo Mazzacurati
Scenariul: Doriana Leondeff, Carlo Mazzacurati, Marco Pettenello, Claudio Piersanti
Imaginea: Luca Bigazzi
Montajul: Paolo Cottignola
Muzica: Tin Hat
Cu: Giovanni Capovilla, Valentina Lodovini, Giuseppe Battiston, Roberto Abbiati, Natalino Balasso
Distribuit de: Fandango Distribuzione

Numele filmului este inspirat din sfatul profesional pe care-l primeşte jurnalistul Giovanni: "niciodată să nu te apropii prea mult de oamenii despre care scrii şi să păstrezi mereu distanţa potrivită". Care este distanţa corectă... e imposibil de stabilit, iar depăşirea acestei limite poate avea consecinţe tragice.

Hassan şi Mara se întâlnesc într-un orăşel de pe valea râului Po. El este un mecanic tunisian, care după mulţi ani de muncă şi-a câştigat o bună reputaţie. Ea este suplinitoare şi aşteaptă să plece în Brazilia într-un program de cooperare. Giovanni, un tânăr de 18 ani, jurnalist aspirant este martorul relaţiei stranii dintre Hassan şi Mara. Aceasta, după ce descoperă că Hassan o spiona noaptea, îl respinge dar apoi se răzgândeşte şi îi mai dă o şansă. Şi Giovanni o spionează pe Mara, folosindu-şi abilităţile IT pentru a sparge un program de e-mail şi a-i citi mesajele. Vieţile lor vor fi date peste cap de evenimentele neaşteptate şi dureroase care vor urma.

Carlo Mazzacurati s-a născut în 1956 şi a debutat în cinematografie în anii '80 ca regizor şi scenarist. Din filmografia sa fac parte filmele Notte Italiana (1987), Il Toro (1994) cu care câştigă Leul de argint în 2004, La lingua del santo (2000), A cavallo della tigre (2002) şi L'amore ritrovato (2004). Ca scenarist colaborează cu Gabriele Salvatores, Daniele Luchetti şi Nanni Moretti.

Filmul a fost prezentat în cadrul Festivalului de film de la Roma, Cinema 2007.


19. Mio fratello è figlio unico / Fratele meu e fiu unic / My Brother Is an Only Child

Italia, 2007 (104 minute)
dramă

Regia: Daniele Luchetti
Scenariul: Daniele Luchetti, Sandro Petraglia, Stefano Rulli, pe baza romanului Il Fasciocomunista al scriitorului Antonio Pennacchi
Imaginea: Claudio Collepiccolo
Montajul: Mirco Garrone
Muzica: Franco Piersanti
Cu: Elio Germano, Riccardo Scamarcio, Diane Fleri, Alba Rohrwacher, Angela Finocchiaro
Distribuit de: Warner Bros

O panoramă incisivă a visurilor şi deziluziilor anilor '70, o perioadă turbulentă şi plină de confuzii. O poveste frumoasă despre alegeri personale, rivalitate, dragoste, diferenţe ideologice, angajare politică şi legături de familie. Regizorul se apropie foarte mult de clasicii Bernardo Bertolucci şi Marco Belocchio şi de frumuseţea şi exuberanţa filmelor pe care le omagiază: Before the revolution, Firts in the pocket şi China is near.

Un mic orăşel din Italia, în anii '60 - '70. Doi fraţi, Manrico şi Accio vor să schimbe lumea, dar în moduri diferite. Accio se revoltă împotriva fratelui mai mare, Manrico - lider comunist, şi se declară fascist şi admirator al lui Mussolini. Povestea se complică atunci când Accio se îndrăgosteşte de iubita fratelui său. În cele din urmă Manrico e deziluzionat de politică, dar Accio continuă să se implice, cu rezultate tragice.

Daniele Luchetti s-a născut la Roma. Şi-a început cariera ca asistent de regie şi ca actor în filmele lui Nanni Moretti. Debutează ca regizor în 1988 cu It's Happening Tomorrow, care a primit menţiune specială în cadrul Festivalului de film de la Cannes. Printre filmele sale se numără: La Settimana della Stinge (1990), The Yes Man (1991), School (1995), Little Teachers (1998) şi Ginger and Cinnamon (2003).

Premii
Cel mai bun actor, cel mai bun montaj, cel mai bun scenariu, cea mai bună actriţă în rol secundar - Premiile David di Donatello, 2007


20. Getas / Ghetoul / Ghetto

Lituania, 2005 (111 minute)
dramă/istoric

Regia: Audrius Juzėnas
Scenariul: Joshua Sobolis
Imaginea: Andreas Hofer
Montajul: Judith Futar-Klahn
Muzica: Anatolijus Šenderovas
Cu: Sebastian Hülk, Heino Ferch, Erika Marozsán, Andrius Žebrauskas, Vytautas Šapranauskas
Distribuit de: Emerald

Filmul are la bază evenimente reale din timpul celui de-al doilea război mondial. Acţiunea este plasată în ghetoul din Vilnius, între 1942-1943, în timpul ocupaţiei naziste. Naziştii închid 15.000 de evrei într-un ghetou cu 7 pavilioane, în aşteptarea momentului în care îi vor executa. În vârstă de numai 22 de ani, sadicul comandant Kittel are misiunea de a administra ghetoul din capitala Lituaniei, devenind stăpân pe viaţa oamenilor. Într-o zi, Kittel descoperă că Haya a furat un kilogram de fasole şi o condamnă la moarte. Când află că Haya este o fostă cântăreaţă de succes, decide să redeschidă vechiul teatru din ghetou şi să organizeze un spectacol. La început privit ca o blasfemie, teatrul devine foarte popular.

Audrius Juzėnas s-a născut în Lituania în 1963 şi are studii de regie şi fizică. Debutează ca regizor în 1990 cu filmul Perianth. Urmează lungmetrajele Murdered şi Black Glasses Blues şi documentarele Alive Contraband, Ufo, Bosnia Via Denmark, Our Holy Godfather, Frontline şi Doomsday Locman.

Selecţii şi nominalizări
Cel mai bun film - premiile Nika, 2007


21. Prieš Parskrendantį Žemę / Înainte de a-şi lua zborul / Before Flying Back to the Earth

Lituania, 2006 (52 minute)
documentar

Regia şi scenariul: Arūnas Matelis
Imaginea: Audrius Kemežys
Montajul: Katharina Schmidt
Muzica: Kipras Mašanauskas, Arūnas Matelis

Filmul este considerat unul din cele mai bune documentare ale anului 2005. A primit la Los Angeles, din partea Asociaţiei regizorilor din America, premiul pentru cel mai bun documentar. Este al doilea film din Europa de Est, după Pianistul lui Roman Polanski (2003), care câştigă acest premiu.

Documentarul este o călătorie în vieţile copiilor bolnavi de leucemie, într-un spital pediatric din Vilnius. Aici copiii trăiesc într-un spaţiu colorat şi plin de căldură, populat cu străini amabili, dar încremenit. În timp ce ei visează la viaţa de după zidurile groase ale spitalului, părinţii se luptă cu nesiguranţa privind viitorul lor. În mod paradoxal, nu există disperare, ci mai degrabă speranţă şi multă răbdare. Regizorul a revenit pentru acest film în acelaşi loc în care fiica lui s-a luptat cu această boală timp de opt luni şi s-a vindecat.

Arūnas Matelis s-a născut în 1961 în Lituania, a studiat matematica şi a absolvit Academia de muzică, teatru şi televiziune. În 1992, pune bazele uneia dintre primele companii de producţie din Lituania, "Nominum". În 2006 devine membru cu drept de vot al Academiei Europene de Film. Din filmografia sa fac parte: Giants of Pelesa (1989), The Diary of Forced Emigration (1989), Self-portrait (1993), Flight over Lithuania or 510 seconds of silence (2000), SUNDAY. The Gospel According to Liftman Albertas (2003). Filmele regizate sau produse de Matelis au la bază ideea manifest - "cinema total sau documentar poetic".

Premii
Premiul Silver Wolf pentru cel mai bun documentar sub 60 minute - Festivalul Internaţional de film documentar de la Amsterdam, 2005
Spirit Award pentru documentar - Festivalul Internaţional de film din Brooklin, 2006
Cel mai bun film lituanian - Premiile Uniunii Cineaştilor din Lituania, 2005
Marele Premiu - Festivalul Documenta, Madrid, 2005
Marele Premiu - Festivalul Internaţional de film de la Pärnu, Estonia, 2006
Golden Dove - Festivalul Internaţional de film documentar şi animaţie DOK Leipzig, 2005
Menţiunea specială a juriului - Festivalul Silverdocs, 2006
Cel mai bun film - Festivalul ZagrebDox, 2006
Premiul DGA - Premiile Asociaţiei Regizorilor din America, 2007
Propunerea Lituaniei pentru nominalizare la categoria "Cel mai bun film străin", Premiile Oscar 2006


22. Jeder siebte Mensch / Fiecare a şaptea persoană / Every seventh person

Luxemburg/Austria, 2006 (75 minute)
documentar

Regia şi scenariu: Elke Groen şi Ina Ivănceanu
Imaginea: Elke Groen
Montajul: Pia Dumont
Muzica: Chang Pang, Carlo Thoss
Distribuit de: Autlook Filmsales GbR

Fiecare a şaptea persoană este un film despre situaţia agricultorilor din China de azi: între industrializare şi economie de subzistenţă, între capitalism şi socialism, între autodeterminare şi lipsa de autonomie.

Fiecare a şaptea persoană din lume este un agricultor chinez. Între 2002 şi 2005, realizatoarele Elke Groen şi Ina Ivănceanu au dialogat liber cu numeroase persoane din trei sate din China, interesându-se despre viaţa lor de zi cu zi, despre ceea ce vor să schimbe şi ce vor să păstreze. În acelaşi timp, locuitorii celor trei sate au realizat propriile filme scurte, necenzurate, despre visuri şi speranţe şi despre tot ce-i înconjoară. Filmele lor au devenit parte a documentarului - rezultatul fiind o analiză atât din interior cât şi din exterior a vieţii rurale din China.

Elke Groen a studiat arhitectura şi fotografia în Viena. Printre filmele sale se numără: Tito material, Austria in autumn, Bunica, etc

Ina Ivănceanu s-a specializat în studii africane şi politici de dezvoltare şi a făcut numeroase vizite de studiu în Africa, Asia şi Europa de est. Împreună cu Elke Groen realizează în 2005 primul documentar - Bunica - despre o femeie din România, în vârstă de 89 de ani, care ne arată viaţa şi experienţa ei şi a oamenilor pe care i-a cunoscut de-a lungul existenţei.

În prezent, cele două autoare lucrează la un nou proiect - Fish all year.

Premii
Festivalul Internaţional de film, Mannheim-Heidelberg 2006
Festivalul "Der neue Heimatfilm" Freistadt, 2007
Festivalul filmului Austriac - Diagonale, Graz, 2007
Festivalul Internaţional de film din Viena - Viennale, 2006

Website: www.j7m.at


23. Hallam Foe

Marea Britanie, 2007 (95 minute)
dramă

Regia: David Mackenzie
Scenariul: David Mackenzie şi Ed Whitmore, pe baza unui roman scris de Peter Jinks
Imaginea: Giles Nuttgens
Montajul: Colin Monie
Cu: Jamie Bell, Sophia Myles, Ciarán Hinds, Jamie Sives, Maurice Roëves, Claire Forlani
Distribuit de: Independent Film Sales

Hallam Foe este un adolescent de 17 ani, cam ciudat, care simte acut lipsa mamei. Aceasta s-a sinucis înecându-se într-un lac din apropierea casei, după o supradoză de somnifere. Hallam îşi petrece mai tot timpul spionându-i pe localnici şi blamându-şi mama vitregă. După o discuţie şi o confruntare cu tatăl, Hallam fuge de acasă. La Edinburgh o întâlneşte pe Kate Breck, pentru care dezvoltă o adevărată obsesie din cauza asemănării cu mama lui. Kate îl angajează pe Hallam la bucătăria hotelului în care lucra şi ea, iar între ei se dezvoltă o relaţie specială.

David Mackenzie s-a născut în 1966 în Scoţia şi a debutat în cinematografie cu un documentar şi câteva scurtmetraje: California Sunshine (1997), Marcie's Dowry (1999), Somersault (1999). În 2002 realizează primul lungmetraj, The Last Great Wilderness, dar abia cu Young Adam (2004), bazat pe romanul din 1954 al lui Alexander Trocchi, primeşte recunoaşterea internaţională. În 2004 regizează Asylum (2004) cu Natasha Richardson în rol principal.

Premii:
Cea mai bună actriţă - Premiile BAFTA, Scoţia, 2007
Silver Bear pentru cela mai bună muzică - Festivalul Internaţional de film de la Berlin, 2007
Premiile Asociaţiei Cinematografelor de Artă Germane pentru David Mackenzie - Festivalul Internaţional de film de la Berlin, 2007
Golden Hitchcock pentru cel mai bun regizor şi Premiul Kodak pentru cea mai bună imagine - Festivalul de film britanic Dinard, 2007
Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun regizor - Festivalul de film Motovun, 2007

Website: http://www.thefilmfactory.co.uk/hallamfoe/


24. Diep / Adâncuri / Deep

Olanda, 2005 (90 minute)
dramă

Regia: Simone van Dusseldorp
Scenariul: Tamara Bos şi Hendrickje Spoor
Imaginea: Ton Peters
Montajul: Peter Alderliesten
Muzica: David van der Heyden
Cu: Melody Klaver, Monic Hendrickx, Bart Klever, Jorik Scholten

Distribuit de: Ijswater Films

Olanda, anii '70. Heleen, o adolescentă de 14 ani, trece prin transformările chinuitoare ale adolescenţei. Pe fondul divorţului părinţilor săi, ea încearcă să facă faţă unor experienţe inedite: durere, iubire, prietenie, sex, droguri. Sentimentele confuze şi contradictorii o determină pe Heleena să accepte toate provocările iar consecinţele sunt devastatoare.

Premii şi nominalizări
Premiul pentru cel mai bun poster de film - Festivalul filmului olandez, 2006
Nominalizare Premiul Golden Calf pentru cea mai bună actriţă - Festivalul filmului olandez, 2006


25. Erik of het klein insectenboek / Eric în ţara insectelor / Eric in the land of insects

Olanda, 2004 (90 minute)
fantezie

Regia: Gidi Van Liempd
Scenariul: Godfried Bomans şi Cecilie Levy
Imaginea: Hein Groot
Montajul: Els Voorspoels
Muzica: Ellert Driessen
Cu: Jasper Oldenhof, Alfred van den Heuvel, Serge Henri Valcke

Distribuit de: Egmond Film & Television

O poveste fantastică în genul Alice în ţara minunilor sau Vrăjitorul din Oz din care putem afla, odată cu personajul principal, multe lucruri interesante despre prietenie, loialitate, diferenţa dintre instinct şi raţiune, dar mai ales despre viaţă.

Când micului Eric, de 10 ani, i se oferă pe neaşteptate şansa să petreacă o noapte în lumea insectelor el va descoperi o lume magică, plină de aventuri. Va învăţa multe, despre insecte dar şi despre viaţa lui. Când revine în lumea "reală" este un erou... pentru sine, pentru colegi şi mai ales pentru Rosalie, dragostea lui secretă.

Premii
Premiul Silver Cairo pentru lungmetraj, Festivalul Internaţional de film pentru copii - Cairo, 2005
Premiul Golden Film - Festivalul Golden and Platin Film, Olanda, 2005
Festivalul de film Mannheim, 2005
Festivalul Internaţional de film pentru copii - Oulu, 2006


26. Plac Zbawiciela / Piaţa Mântuitorului / Savior's Square

Polonia, 2006 (105 minute)
dramă

Regia: Joanna Kos-Krauze, Krzysztof Krauze
Scenariul: Krzysztof Krauze, Joanna Kos - Krauze, Jowita Budnik, Ewa Wencel, Arkadiusz Janiczek
Imaginea: Wojciech Staroń
Montajul: Krzysztof Szpetmański
Muzica: Paweł Szymański
Cu: Jowita Budnik, Arkadiusz Janiczek, Ewa Wencel, Dawid Gudejko, Natan Gudejko, Beata Fudalej
Distribuit de: TVP S.A.

O imagine sfâşietoare a nevoilor şi dorinţelor umane, o poveste despre oameni şi singurătatea lor printre ceilalţi. În final... o relatare despre natura fragilă a fiinţei umane şi despre dragoste în toate manifestările ei.

Bartek şi Beata, împreună cu cei doi fii ai lor, sunt pe cale să se mute într-o locuinţă nouă, când află despre falimentul companiei de construcţii. Toţi banii plătiţi, inclusiv ajutorul financiar substanţial primit din partea soacrei, s-au dus pe apa sâmbetei. Într-o încercare disperată de a depăşi situaţia, Bartek acceptă oferta mamei lui de a se muta la ea, nebănuind consecinţele acestei "generozităţi".

Regizori şi scenarişti, Krzysztof Krauze şi Joanna Kos-Krauze lucrează de peste zece ani împreună şi au la activ numeroase documentare şi filme de lungmetraj. Krzysztof s-a născut în 1953 şi a absolvit Şcoala de Film din Lodz, iar Joanna, născută în 1972, are studii de literatură şi cultură ebraică la Universitatea din Varşovia. Ultimul lor lungmetraj - Piaţa Mântuitorului - vine după mult premiatul (20 premii internaţionale şi invitaţii în peste 130 de festivaluri) - Moş Nichifor / Moj Nikifor, (2004). Atât Joanna, cât şi Krzysztof, sunt membri ai Academiei Europene de Film.

Premii
Premiul Trieste - Festivalul filmului de la Trieste, 2008
Premiile Eagle pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cea mai bună actriţă în rol principal, cea mai bună actriţă în rol secundar - Premiile Academiei Poloneze de Film, 2007
Premiul special al juriului - Silver Spike şi Premiul pentru cea mai bună actriţă - Festivalul de film de la Valladolid, 2007
Marele Premiu Leul de aur, Premiul criticii, Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal, cea mai bună actriţă în rol secundar, cea mai bună muzică - Festivalul Filmului Polonez, 2006


27. Mistrz / Maestrul / The Master

Polonia, 2005 (115 minute)
dramă

Regia: Piotr Trzaskalski
Scenariul: Piotr Trzaskalski, Wojciech Lepianka
Imaginea: Piotr Śliskowski
Montajul: Cezary Kowalczuk
Muzica: Wojciech Lemański
Cu: Konstantin Lavronenko, Jacek Braciak, Teresa Branna, Monika Buchowiec
Distribuit de: MDC International GmbH

Filmul pendulează între fantezie şi realitate şi spune povestea unui bărbat introvertit, într-un conflict permanent cu ceilalţi, incapabil să mai dezvolte legături de prietenie şi care, pentru a evita emoţiile, se refugiază în alcool.

Maestrul este un bărbat de 45 de ani, aruncător de cuţite, care călătoreşte prin Polonia cu un circ ambulant. Într-o noapte, fiind beat, eliberează toate animalele şi este concediat. Porneşte la drum pe cont propriu, dar pe parcurs întâlneşte o prostituată - Angela, care va deveni asistenta lui, şi mai apoi un acordeonist. Reprezentaţiile lor sunt mediocre, dar ambiţia Maestrului este să ajungă la Paris, despre care crede că este locul potrivit pentru spectacolele sale.

Piotr Trzaskalski s-a născut în 1964 şi a absolvit studii culturale la Universitatea din Lodz şi regia la Şcoala Naţională de Film din acelaşi oraş. În 1992 obţine o bursă la Universitatea Metropolitană din Leeds - Şcoala Nordică de film şi televiziune, ocazie cu care realizează primul său film - Someone (1993). Maestrul este cel de-al doilea lungmetraj, după multpremiatul Edi (2003), în urma căruia a fost proclamat "Mesia filmului polonez". Piotr Trzaskalski este membru al Academiei Europene de Film.

Premii
Premiul pentru cel mai bun design al producţiei - Festivalul filmului polonez, 2005
Premiul FIPRESCI - Festivalul de Film de la Miami, 2006
Premiul Publicului - Festivalul de film de la Trieste, 2006

Website: http://www.mistrzfilm.com.pl/index2.html


28. Lisboetas / Locuitorii Lisabonei / Lisboners

Portugalia, 2004 (105 minute)
documentar

Regia: Sérgio Tréfaut
Imaginea: Joăo Ribeiro
Montajul: Pedro Marques
Sunet: Olivier Blanc
Distribuit de: Egmond Film & Television

Locuitorii Lisabonei este o fotografie de interior. Este un documentar despre valurile de imigranţi care au schimbat Portugalia în ultimii ani şi prezintă momentul în care ţara şi în special Lisabona au intrat într-un proces ireversibil de transformări. Locuitorii Lisabonei nu e un film confortabil şi lasă multe întrebări fără răspuns - e foarte greu să faci o evaluare a schimbărilor care s-au petrecut, dar mai ales a celor care au loc chiar acum.

De-a lungul secolului 20, Portugalia a fost o ţară de emigranţi. Ţara avea atât de puţine de oferit încât jumătate din populaţia activă a plecat să muncească în altă parte. La începutul mileniului trei, situaţia s-a inversat şi peste un milion de imigranţi au venit să muncească în Portugalia, concentrându-se în special în regiunea Lisabonei. Ce schimbări aduce acest flux nou de energie? Va şterge diversitatea noilor veniţi orice urmă a trecutului acestei ţări? Sunt câteva din întrebările lansate de documentar.

Sérgio Tréfaut s-a născut în Brazilia în 1965, are un master în filozofie la Sorbona şi şi-a început cariera de jurnalist în Lisabona. Din 1990 s-a dedicat cinematografiei, în calitate de regizor şi producător. Din filmografia sa fac parte filmele Fleurette, Outro Pais / Another Country, Alcibiade, etc. În prezent lucrează la lungmetrajul de ficţiune The Journalist şi la documentarul The City of the Dead.

Premii
Cel mai bun film portughez - Festivalul IndieLisboa, 2004
Cel mai bun documentar - Festivalul Internaţional de Film din Uruguay, 2007
Cea mai bună regie, cel mai bun montaj - Festivalul Cineport, 2007

Website: http://www.atalantafilmes.pt/2006/lisboetas/index.htm


29. Fados / Fadourile

Portugalia/Spania, 2007 (85 minute)
documentar

Regia: Carlos Saura
Scenariul: Carlos Saura, Ivan Dias
Imaginea: Eduardo Serra, José Luis Lopez-Linares
Montajul: Julia Juaniz
Cu: Caetano Veloso, Cesária Évora, Mariza, Camané, Amália Rodrigues, Lila Downs, Chico Buarque, Carlos do Carmo
Distribuit de: Latido Films

Fados este un foarte interesant act trei dintr-o trilogie despre muzica urbană (după Flamenco şi Tango) prin care Carlos Saura încearcă să capteze şi să redea natura subtilă a portughezului "saudade" (dor) şi să ilustreze un portret fidel al sufletului portughez, prin cel mai emblematic gen muzical al Portugaliei. Fado vorbeşte invariabil despre destin, trădare, dragoste, moarte şi disperare.

Documentarul explorează şi relaţia intrinsecă dintre muzică şi oraş (Lisabona) şi prezintă evoluţia fado-ului de-a lungul anilor, de la influenţele africane sau braziliene până la noua generaţie de fadişti: Mariza, Camané, Caetano Veloso sau Lila Downs, de la stilul tradiţional la cele mai neaşteptate variaţiuni. Fado nu este numai muzică, ci şi un amestec de culturi, obiceiuri şi sunete. Completat cu dansuri, imagini din vremurile revoluţionare din Portugalia şi înregistrări cu Amalia Rodrigues, documentarul evocă originile melancolice ale acestei muzici despre care cei mai mulţi spun că s-a născut din tristeţea celor plecaţi departe de casă.

Carlos Saura s-a născut în provincia Huesca, Spania, în 1932. Din filmografia sa fac parte peste 40 de filme care au câştigat premii prestigioase în festivaluri din întreaga lume: Weeping for a Bandit (64), The Garden of Delights (70), Cousin Angelica (74), Cría Cuervos (76), Faster, Faster (81), Carmen (83), El Dorado (88), The Dark Night (89), Flamenco (95), Tango (98), Goya in Bordeaux (00), Salomé (02), etc. Astăzi Carlos Saura este considerat unul dintre clasicii cinematografiei europene contemporane.

Premii:
Premiul CEC pentru cel mai bun documentar - Premiile Cinema Writers Circle din Spania 2008
Premiul Goya pentru cea mai bună melodie originală - Premiile Goya, 2008

Website: http://www.fados-saura.com/index_pt.html


30. Podul de flori

România/Germania, 2008 (87 minute)
documentar

Regia şi scenariul: Thomas Ciulei
Imaginea: Thomas Ciulei
Montajul: Alexandra Gulea
Distribuit de: Europolis Film

Podul de flori este ilustrarea unui fenomen social de amploare - migraţia economică masivă - care afectează profund structura familiei. Mama pleacă în Italia iar tatăl îşi asumă şi rolul acesteia, în timp ce ne împărtăşeşte grijile şi bucuriile sale. Adulţi şi copii, îşi au fiecare locul lor, încercând să contribuie la păstrarea unui univers nealterat. Acest Pod de flori schiţează o legătură fragilă, dar palpabilă între fiinţe.

De trei ani, Costică Arhir îşi creşte singur cei trei copii, de când soţia lui a plecat la muncă în Italia. Telefoanele şi pachetele trimise familiei nu reuşesc să suplinească dureroasa absenţă. Situaţia familiei Arhir este departe de a fi singulară - în Republica Moldova, jumătate din forţa de muncă este plecată în străinătate.

Thomas Ciulei s-a născut în 1965 şi emigrează la New York în 1979. Studiază fotografia la Şcoala de arte vizuale (1983) şi urmează cursurile departamentului de film din cadrul Universităţii din New York (1992). Între timp, studiază filmul documentar la Şcoala de film din Munchen (1990). A câştigat numeroase premii internaţionale cu câteva dintre realizările sale: Graţian (1995), Nebunia capetelor (1997), Asta e (2001), etc.

Premii
Premiul bibliotecilor oferit de Direcţia de carte şi lectură şi Menţiune specială a Juriului de tineret - Festivalului de film documentar Cinéma du réel, organizat de Centrul Pompidou din Paris, 2008
Marele Premiu pentru film documentar - Erinnerung und Zukunft şi Premiul Go-East în amintirea lui Reinhardt Kämpf - Festivalul de film Go East de la Wiesbaden, aprilie 2008.


31. Lost and Found / Obiecte pierdute

România/Germania/Bulgaria/Ungaria/Estonia/Bosnia-Herţegovina/Serbia-Muntenegru, 2005 (99 minute)
dramă

Director artistic: Nikolaj Nikitin
Distribuit de: Bavaria Film International

Obiecte pierdute este un proiect iniţiat de Fundaţia Culturală Federală Germană, care reuneşte scurtmetrajele a şase regizori din Europa de Est: Stefan Arsenijević (Serbia-Muntenegru), Nadejda Koseva (Bulgaria), Mait Laas (Estonia), Kornél Mundruczó (Ungaria), Cristian Mungiu (România) şi Jasmila Žbanić (Bosnia-Herţegovina).

Proiectul pleacă de la ideea că sentimentul unei legături date de apartenenţa la aceeaşi generaţie poate deschide noi perspective asupra tradiţiilor, istoriei şi a experienţelor personale, care transcend graniţele naţionale.

1. Ritualul / The Ritual - Bulgaria
Scenariul şi regia: Nadejda Koseva
Într-un sat din Bulgaria, părinţii lui Georgi îi organizează o mare petrecere de nuntă. Deşi oaspeţii sărbătoresc deja, personajele cele mai importante - mirele şi mireasa- lipsesc.

2. Curcanii nu zboară / Turkey girl - România
Regia şi scenariul: Cristian Mungiu
Mama Tatianei este grav bolnavă într-un spital din Bucureşti. Ca să-i poată plăti operaţia, Tatiana merge în capitală, pentru a-i oferi doctorului, printre altele, şi pe dragul de Truthahn, curcanul. Este începutul unei călătorii cu mari surprize.

3. Aniversare / Birthday - Bosnia-Herţegovina
Regia şi scenariul: Jasmila Žbanić
Dunja şi Ines, două eleve de zece ani, locuiesc în Mostar. Ele nu s-au întâlnit niciodată din cauza râului care străbate oraşul. Dar, în vara anului 2004, podul distrus în timpul războiului se redeschide.

4. Tăcere de scurtă durată / Short lasting silence - Ungaria
Regia şi scenariul: Kornél Mundruczó
Un expert în problemele sinucigaşilor şi sora lui se revăd după foarte mulţi ani, după moartea mamei lor. Pe măsură ce timpul petrecut împreună se scurge, cei doi se confruntă cu trecutul comun.

5. Fabuloasa Vera / Fabulouse Vera - Serbia-Muntenegru
Regia şi scenariul: Stefan Arsenijević
Ziua de lucru a Verei, vatman, se scurge monoton. Până când pierde controlul tramvaiului şi doar un poliţist curajos poate preveni dezastrul...

6. Gene+Ratio (animaţie), Estonia
Regia şi scenariul: Mait Laas
Un arhitect încearcă să-şi ajute soţia la naştere şi porneşte astfel într-o călătorie fantastică în care trăieşte tot felul de experienţe extraordinare, între stele şi mare.

Website: www.lostandfound-derfilm.de


32. Návrat Bocianov / Întoarcerea berzelor / Return of the Storks

Slovacia, 2007 (96 minute)
dramă

Regia: Martin Repka
Scenariul: Martin Repka, Eugen Gindl
Imaginea: Miro Gábor
Montajul: Oli Weiss, Maros Slapeta
Muzica: Matthias Raue, Johannes Repka
Cu: Katharina Lorenz, Radek Brzobohaty, Lukas Latinak, Kyra Mladeck, Florian Stetter,
Distribuit de: Sen Film, s.r.o.

O poveste emoţionantă despre confruntarea trecutului cu prezentul, despre regăsirea de sine şi despre puterea de a o lua de la capăt. Filmul urmăreşte şi stabilirea unui dialog intercultural în regiune, care reflectă probleme specifice întregii Europe.

Vanda, însoţitoare de zbor la o companie germană, este nemulţumită de modul în care se derulează viaţa ei şi de relaţia cu iubitul. În momentul în care îşi pierde slujba, Vanda simte nevoia unei schimbări radicale şi decide să plece într-o vizită în Slovacia, la bunica ei, pe care n-o mai văzuse de mulţi ani. Dacă la început atmosfera este tonică, aceasta se schimbă pe măsură ce Vanda descoperă că oraşul în care familia ei a trăit atâţia ani a devenit un paradis pentru traficul de carne vie. Între Vanda şi una dintre călăuze - Miro - se naşte o adevărată atracţie, în ciuda aversiunii femeii pentru ocupaţia lui şi a faptului că acesta are deja o soţie.

Martin Repka s-a născut în 1975 în Germania şi a studiat regia de film la Academia de muzică şi artă dramatică din Bratislava. Filmografia sa include scurtmetrajele Swimming, The last supper, Thieves, Thirst, Five insensitive senses, etc. Întoarcerea berzelor reprezintă debutul său în filme de lungmetraj.

Premii
Cel mai bun scenariu - Premiile Hessian, Frankfurt 2006
Propunerea Slovaciei pentru nominalizare la categoria "Cel mai bun film străin", Premiile Oscar 2007


33. Kratki stiki / Scurtcircuit / Short Circuits

Slovenia, 2007 (105 minute)
dramă

Regia şi scenariul: Janez Lapajne
Imaginea: Matej Križnik
Montajul: Janez Lapajne, Rok Biček
Muzica: Uroš Rakovec
Cu: Tjaša Železnik, Grega Zorc, Jernej Šugman, Sebastijan Cavazza, Boris Cavazza, Mojca Funkl, Vito Taufer
Distribuit de: Triglav Film

Filmul explorează scurtcircuitele care apar în relaţiile umane, prin trei poveşti interconectate, în care micile confuzii şi sentimentele de vinovăţie determină acţiunea protagoniştilor.

Într-o noapte, un şofer de autobuz găseşte un copil abandonat şi porneşte în căutarea mamei. O doctoriţă frumoasă îngrijeşte un om de afaceri paralizat într-un accident de maşină. Un bărbat divorţat se pregăteşte pentru un weekend cu băiatul lui, dar nu şi pentru incidentele ce vor urma.

Regizorul Janez Lapajne a absolvit Universitatea din Liubliana, a fost preşedintele Asociaţiei regizorilor din Slovenia şi este fondatorul PoEtika, Academia de cercetare în domeniul artei regiei de film. Scurtcircuit este cel de-al doilea lungmetraj, după Rustling Lanscapes, cu care a obţinut numeroase premii. În ambele lungmetraje, Lapajne a realizat scenariul, regia, montajul şi producţia.

Premii
Premiile Vesna - Cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu, cea mai bună actriţă, cel mai bun actor în rol secundar - Festivalul filmului sloven, 2008

Website: www.triglavfilm.si/shortcircuits


34. El pollo, el pez y el cangrejo real / Puiul, peştele şi crabul regal / The Chicken, the Fish and the King Crab

Spania, 2008 (86 minute)
documentar

Regia: José Luis López-Linares
Scenariul: José Luis López-Linares şi Antonio Saura
Imaginea: Teo Delgado
Montajul: Sergio Deustua
Sunet: Alberto Martin, Gustavo Porta, Eric Menard
Cu: Jesús Almagro, Pedro Larumbe, Sven Erik Renaa, Serge Vieira, Alberto Chicote, Juan Mari Arzak
Distribuit de: Wanda Visión

José Luis López-Linares mânuieşte cu grijă toate ingredientele necesare unui "preparat" savuros, atingând echilibrul perfect între competiţia tensionată şi personajele foarte simpatice.

Puiul, peştele şi crabul regal este un documentar care reflectă eforturile depuse de Jesús Almagro - actual campion al gastronomiei în Spania şi unul dintre cei mai buni bucătari şefi ai industriei gastronomice din ultimii ani - pentru a câştiga Bocuse D'Or, cel mai prestigios premiu gastronomic din lume, care se acordă o dată la doi ani la Lyon, în Franţa. Bocuse D'Or reprezintă o experienţă culinară unică, participanţii având ca sarcină să pregătească două feluri de mâncare pentru 12 porţii, în cinci ore şi jumătate. Participanţii îşi pot alege singuri reţetele pe care le pregătesc de la zero, având disponibile anumite ingrediente de bază, totul desfăşurându-se în faţa publicului şi a juriului.

José Luis López-Linares s-a năcut la Madrid în 1955 şi a absolvit Şcoala Internaţională de film de la Londra. Realizează primul scurtmetraj în 1981 - Los ganadores de mañana şi de-a lungul timpului a colaborat ca director de imagine cu regizorii Gerardo Vera, Emilio Martínez Lázaro, Carlos Saura, Felipe Vega, Jaime Chávarri, Fernando Trueba, Basilio Martín Patino şi Manolo Matjí. În 1994, împreună cu Javier Rioyo realizează lungmetrajele Asaltar los cielos (1996), A propósito de Buñuel (2000), Tánger, esa vieja dama (2001), Extranjeros de sí mismos (2001), scurtmetrajul Los Orvich (1997) şi documentarele Lorca, así que pasen cien años (1998), Extranjeros de sí mismos (2002), Un instante en la vida ajena (2003), El cine en las venas (2005), etc. Împreună cu Arantxa Aguirre realizează documentarul Hécuba, un sueño de pasión (2006) şi filmul de televiziune Geraldine en España (2006).

Selecţii în festivaluri
Berlinale Special - Festivalul Internaţional de la Berlin, 2008


35. La vida perra de Juanita Narboni / Nefericita viaţă a Juanitei Narboni / The Wretched Life Of Juanita Narboni

Spania, 2005 (101 minute)
dramă

Regia: Farida Benlyazid
Scenariul: Gerardo Bellod, bazat pe romanul lui Ángel Vázquez
Imaginea: José Luis Alcaine
Montajul: Pablo G. Plant
Muzica: Jorge Arriagada
Cu: Mariola Fuentes, Salima BenMoumen, Lou Doillon, Chete Lera, Mariana Cordero
Distribuit de: Mercedes Borruel

Filmul prezintă transformarea Tangerului prin ochii Juanitei, incapabilă să se adapteze noii realităţi de după cel de-al doilea război mondial. Filmul este un omagiu nostalgic adus oraşului, altădată paradisul pe pământ, unde diferitele culturi, limbi şi religii coexistau în armonie. O poveste despre măreţie, declin şi singurătate.

Juanita, fiica unui englez din Gibraltar şi a unei spanioloaice din Andalucía, ne povesteşte cu mult umor necazurile şi dorinţele sale. Juanita nu este o eroină tipică: e amuzantă, dar nu e simpatică, tolerantă, dar invidioasă, prinsă între educaţia catolică rigidă şi comportamentul libertin al surorii mai mici. Le vedem pe femeile din jur, prin ochii ei critici: Helena, sora mai mică, se află în căutarea libertăţii; Esther, prietena apropiată, sefardă, îşi dedică viaţa unei poveşti de dragoste imposibile cu un marocan; Hamruch este servitoarea fidelă, de origine marocană. Aceste vieţi se proiectează pe un fundal redat în tuşe groase: războiul civil spaniol, cu intrarea trupelor marocane în Tanger, şi cel de-al doilea război mondial, cu sosirea refugiaţilor din Europa. Juanita, ultimul martor al acestui "paradis" care a fost Tangerul internaţional, şi ultimul vestigiu al "colonialismului", rămâne singură în oraşul care, după independenţa Marocului în 1956, revine la originile sale arabe, ceea ce duce la dispariţia tuturor urmelor multiculturalismului anterior.

Regizoarea Farida Benlyazid s-a născut în Tanger în 1948 şi a studiat arta filmului la Paris. Debutează în cinematografie ca director de imagine şi producător al filmelor realizate de soţul ei, Jilali Ferhati. A regizat mai multe filme printre care: Une porte sur le ciel (1988), Ruses de femmes (1999) şi Casablanca, Casablanca (2002).

Nominalizări:
Premiul Golden Seashell pentru cea mai bună regie - Festivalul Internaţional de film de la San Sebastián, 2005
Premiul Violette d'Or pentru cea mai bună regie - Toulouse Cinespaña, 2006


36. Zozo

Suedia, 2005 (103 minute)
dramă

Regia şi scenariul: Josef Fares
Imaginea: Aril Wretblad
Montajul: Kristin Grundström, Michal Leszczylowski
Cu: Imad Creidi, Antoinette Turk, Viktor Axelsson, Elias Gergi, Carmen Lebbos
Distribuit de: Trust Film Sales

Zozo este un film captivant care prezintă strategia de supravieţuire a unui copil în faţa războiului, a durerii şi a unui mediu nefamiliar. Pe scurt, este povestea unui copil în căutarea unui loc al lui.

Zozo trăieşte în Beirut. Viaţa lui se desfăşoară normal, alături de familie, prieteni şi colegii de şcoală, sfidând parcă războiul civil din fundal. Într-o zi, inevitabilul se produce; Zozo îşi pierde familia în timpul unui bombardament şi este nevoit să se descurce pe cont propriu. Singura soluţie este să înfrunte necunoscutul şi să plece în Suedia, unde bunicii lui emigraseră cu mult timp în urmă.

Fares însuşi s-a născut în Beirut în 1977 şi a emigrat în Suedia la vârsta de 10 ani. Zozo marchează reîntoarcerea în Liban după 17 ani şi cele mai multe scene au fost filmate chiar în fostul lor apartament. La 15 ani, debutează în cinematografie şi are la activ peste 50 de scurtmetraje. Printre filmele de lungmetraj se numără: Jalla! Jalla! (2000), Kopps (2003) şi Leo (2007), cel mai recent, selectat în secţiunea Focus a ultimei ediţii a Festivalului Internaţional de la Berlin.

Premii
Cel mai bun film - Festivalul Internaţional de film pentru copii de la Chicago, 2006
Cea mai bună imagine, cea mai bună coloană sonoră - Premiile Guldbagge, Suedia, 2006
Cea mai bună regie, cel mai bun producător - Premiile Consiliului Nordic pentru film, 2006
Propunerea Suediei pentru nominalizare la categoria "Cel mai bun film străin", Premiile Oscar 2006


37. Uzak / Departe / Distant

Turcia, 2002 (110 minute)
dramă

Regia şi scenariul: Nuri Bilge Ceylan
Imaginea: Nuri Bilge Ceylan
Montajul: Ayhan Ergürsel, Nuri Bilge Ceylan
Cu: Muzaffer Özdemir, Mehmet Emin Toprak, Zuhal Gencer Erkaya, Nazan Kirilmis
Distribuit de: NBC Film Film Production

Departe este un film despre singurătate, alienare, stagnare, despre refuzul apropierii şi lipsa de comunicare.

Mahmut este fotograf în Istanbul şi este nevoit să împartă o vreme, aceeaşi locuinţă cu Yusuf, vărul său de la ţară, şomer. Acesta vine la Istanbul pentru a-şi căuta ceva de lucru, nu găseşte nimic şi sfârşeşte prin a hoinări fără ţintă. Cei doi împart spaţiul, dar nu reuşesc să comunice cu adevărat. Într-o încercare superficială de a se cunoaşte mai bine, cei doi pleacă într-o expediţie fotografică în afara Istanbulului. Diferenţele dintre ei cască o prăpastie prevestitoare de necazuri.

Nuri Bilge Ceylan s-a născut la Istanbul în 1959. Din filmografia sa fac parte: Cocoon (1995), The Small Town (1997), Clouds of May (1999) şi Climates (2006).

Premii
Premiul Golden Orange pentru cea mai bună regie, cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cel mai bun actor în rol secundar - Festivalul de film din Antalya Golden Orange, 2002
Menţiune specială - Festivalul Internaţional de film Manaki Brothers, Macedonia, 2003
Marele Premiu al juriului, Premiul pentru cel mai bun actor (Muzaffer Özdemir şi Emin Toprak) - Festivalul de film de la Cannes, 2003
Premiul France Culture pentru cel mai bun regizor străin - Festivalul de film de la Cannes, 2004
Premiul special al Juriului Silver Hugo - Festivalul Internaţional de la Chicago, 2003
Cel mai bun film - Festivalul de film Cinemaya, India, 2003
Marele premiu Lino Brocka - Festivalul de film Cinemanila, Filipine, 2003
Cel mai bun regizor, cel mai bun film turcesc, Premiul FIPRESCI - Festivalul Internaţional de film de la Istanbul, 2003
Cea mai bună regie, cea mai bună imagine - Festivalul Internaţional de film contemporan, Mexico City, 2004
Premiul Golden Antigone pentru cel mai bun film, Premiul criticii - Festivalul de film mediteranean de la Montpellier, 2003
Premiul FIPRESCI - Festivalul Internaţional de film de la San Sebastian, 2003
Cel mai bun film balcanic - Festivalul Internaţional de film de la Sofia, 2004
Premiul Trieste pentru cel mai bun film - Festivalul de film de la Trieste, 2004
Premiul Criticii - Festivalul de film Black Nights, Estonia, 2003
Cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun actor - Festivalul Internaţional de film, Singapore, 2004
Cel mai bun film, cel mai bun scenariu - Festivalul de film din Orientul Mijlociu, Beirut, 2003
Premiul Special al Juriului - Festivalul Internaţional de film din Durban, Africa de Sud, 2004
Cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun montaj, cea mai bună imagine, cea mai bună actriţă în rol secundar, Premiu Special pentru actori - Festivaluld e film de la Ankara, 2002
Cel mai bun film, cea mai bună regie, cea mai bună imagine - Premiile Criticii SIYAD, Turcia
Cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun actor - Premiile Ariburnu, Turcia

Website: www.nbcfilm.com/uzak


38. Iszka utazása / Călătoria Iskăi / Iska's journey

Ungaria, 2006 (95 minute)
dramă

Regia şi scenariul: Csaba Bollók
Imaginea: Francisco Gózon
Montajul: Judit Czakó
Muzica: Balázs Temesvári
Cu: Mária Varga, Marian Ursache, Rozália Varga, Marius Bodochi, Ágnes Csere
Distribuit de: Mer-kel Film

O poveste înduioşătoare despre o fetiţă de 12 ani, despre visul ei de a merge la mare şi despre încăpăţânarea în faţa sărăciei şi a greutăţilor vieţii.

Iska are 12 ani, este abandonată de părinţi şi trăieşte pe străzile din Valea Jiului. Supravieţuieşte din ceea ce adună de prin gunoaie şi din resturile pe care le primeşte de la mineri. La un moment, serviciile sociale o trimit la orfelinat şi aici, la adăpost de grijile şi condiţiile inumane de trai cu care se confruntase înainte, visează să ajungă la mare. Filmul urmăreşte călătoria ei iniţiatică din micul oraş până la Marea Neagră, unde devine victima traficului de copii.

Csaba Bollók a absolvit Academia de Teatru şi Film din Budapesta în 1994. Debutează în lungmetraj în 1998 cu North by North, urmat de Miraq (2005).

Premii
Cea mai bună actriţă - Festivalul Internaţional de film de la Bruxelles, 2007
Marele Premiu, Premiul pentru montaj - Săptămâna filmului maghiar, 2007
Premiul Discovery of the Year, Premiul Golden Puffin - Festivalul Internaţional de film de la Reykjavik, 2007

Website: www.iszkautazasa.com


39. Konyec

Ungaria, 2006 (105 minute)
comedie

Regia: Gábor Rohonyi
Scenariul: Balázs Lovas
Imaginea: Péter Szatmári
Montajul: István Király
Muzica: Gábor Madarász
Cu: Emil Keres, Teri Földi, Judith Schell, Zoltán Schmied
Distribuit de: M & M Productions / M & M Rights ApS

O comedie cu şarm, cu cei mai adorabili tâlhari pensionari din istoria cinematografiei. Povestea de dragoste dintre Emil şi Hedi a început în urmă cu 50 de ani, în podul unui conac. Dacă la început duc o viaţă monotonă şi lipsită de emoţii şi griji, liniştea singurătăţii lor este brusc perturbată de perceptorii care sună la uşă pentru recuperarea datoriilor. Aşa că Emil, trecut de 70 de ani, o ia din loc în căutarea unor câştiguri rapide. Amabil şi calm, jefuieşte primul oficiu poştal care-i iese în cale. Următoarea ţintă este o staţie de benzină, dar deja are un cuplu de detectivi pe urmele lui.

Gábor Rohonyi s-a născut în 1966 şi şi-a început cariera ca proiecţionist, apoi a fost asistent de regie. Filmul Sfârşit reprezintă debutul lui în lungmetraj.

Premii:
Cel mai bun film, Premiul publicului - Săptămâna filmului maghiar, 2007

Website: http://www.konyec.hu/