"Credeam că e vorba de ceva mult mai rău", îi spune Liam Neeson fiului său de 12 ani când află că motivul pentru care acesta s-a închis în camera sa nu este moartea mamei sale, ci dragostea. "Mai rău decât totala agonie de a fi îndrăgostit?!", răspunde el mirat.
Love actually este genul acela rar de film care te face să te simţi bine din primele minute. Scenariul este incredibil, tematica familiară, actorii, muzica, decorurile, luminile şi o senzaţie de déjà vu combinată cu încântarea descoperirii.
În mare, filmul recompune din fragmente povestea a aproximativ zece cupluri, pe măsură ce drumurile lor se intersectează. Filmul este curat. Limpede, chiar dacă cele zece cupluri se pierd unele în altele şi feţele se estompează în mulţimi de oameni adunate pe aeroporturi.
Uimitoare este şi redefinirea normalului. O nuntă este normală, chiar şi atunci când jumătate din invitaţi se ridică pentru a cânta la trompetă, iar o idilă se poate înfiripa între doi oameni dezbrăcaţi în timp ce în jurul lor o echipă de cameramani încearcă să stabilească cea mai bună lumină pentru o scenă de sex. Normală este şi revelaţia unui chelner fără succes la femei. Şansa lui de a face sex este plecarea intempestivă în America. De ce? Pentru că accentul lui l-ar face irezistibil în Wisconsin, de exemplu. Normal este că are dreptate.
Love actually iubeşte dragostea. Toate personajele o vor, o au, au avut-o sau au văzut-o trecând într-o zi pe stradă. Şi cântăreţul bătrân care încearcă sa revină în top, şi scriitorul englez care se îndrăgosteşte în Franţa de menajera lui portugheză, şi cei doi figuranţi pe care se ajustează lumina pentru un film porno, şi văduvul, fiul său sau primul ministru.
Love actually explorează multe faţete -- dragostea de frate, dragostea platonică, pasiunea, infidelitatea, dragostea între doi oameni care nu vorbesc aceeaşi limbă, dragostea la 12 ani, nuditatea, singurătatea, timiditatea, fantezia, stângăcia, dragostea pentru soţia aproapelui, dorinţa...
Liantul între cupluri, relaţii şi situaţii este cântăreţul Billy, care încearcă să revină în top cu un cover dupa un hit mai vechi. Coverul este jenant şi de succes, o parodie care înlocuieşte "Love is all around" cu "Christmas is all around". Billy apare pe ecranele televizoarelor în majoritatea scenelor, ca o tranziţie spre ce urmează.
Este greu să nu te laşi prins de film. Dar exact în clipa în care începi să îl iei foarte în serios, umorul britanic intervine. Sub forma lui Hugh Grant - "Hello? I’m very busy and important". Normal, doar e primul ministru... mai aflăm de la el că Anglia este o ţară mică, dar importantă. De fapt şi la urma urmei, aceasta este ţara lui Shakespeare, The Beatles, Sean Connnery, Harry Potter şi piciorului drept al lui David Beckham. La fel de amuzante sunt şi plăcuţele de pe uşa unui băiat de 12 ani - de la "Keep out" la "Rhythm is my life".
Dragostea vine sau moare, iar scenariul are grijă să păstreze echilibrul. Pentru fiecare fior şi împlinire urmează o dezamăgire. Da, primul ministru se îndrăgosteşte de fata plinuţă din staff, dar sora sa primeşte de Crăciun de la soţ un CD, în timp ce secretara lui capătă o bijuterie [impecabil împachetată de Rowan Atkinson].
Dragostea... vine din toate direcţiile. Pentru unii bărbaţi, ea vine decât o singură dată [cu precizarea că dacă s-ar întâmpla a doua oară, ar fi numai pentru Claudia Schiffer, şi cât de des se întâmplă asta?!]. Unele femei nu vor aduna niciodată curajul de a mărturisi o iubire veche de doi ani, trei luni, două săptămâni şi aproximativ o oră şi jumătate. E bine, e rău, e dulce amărui.
E acea specie rară de comedie englezească unde nici măcar Hugh Grant sau cadourile nu reuşesc să aducă un iz comercial. Acea specie rară din care fac parte şi Patru nunţi şi o înmormântare, Jurnalul lui Bridget Jones sau Notting Hill. Toate îl au în comun pe scenaristul Richard Curtis, care pentru Love Actually semnează şi regia.
Iar distribuţia... de unde începem? Hugh Grant, Colin Firth, Emma Thompson, Alan Rickman, Rowan Atkinson, Liam Neeson, Bill Nighy, Keira Knightely, Billy Bob Thornton sau Claudia Schiffer. Şi toate chipurile laminate de fericire de pe aeroporturi. Pentru ca, de fapt, dragostea este peste tot.