De ce să nu reluăm încă o dată subiectul lui Gingis-Han în fustă (cum se spunea în vodevilul ieftin Carambol, de I.D. Şerban, acu' treizeci de ani trecute la Nottara) - recte mama iubitor-tiranică aterizată-n viaţa copiilor ei maturi, ca să le rezolve pe toate cum ştie ea mai bine! Am avut-o nu numai acolo, ci şi-n Stop! Or My Mom Will Shoot!, ba chiar, sub o formă mult mai macabră, în Throw Momma from the Train. Aşa că - hai înc-o dată! Să vedem ce-o să păţească neica Noah Cooper (Dax Shepard), când la douăzeci şi nouă de ani zboară din slujba sa de terapeut - numai ca să găsească un dezastru şi mai mare acasă, unde tocmai apământează Marilyn (Diane Keaton), măicuţa lui şi a încă cinci potăi de care e nedespărţită - că-i în vizită de durată-n oraş şi n-are un' să stea; a, şi are mania de a-l sufoca tot timpul cu mămoşenia ei (de unde şi titlul). Ca şi cum astea n-ar fi de ajuns, nevasta, Clare (Liv Tyler) îşi doreşte cu disperare un copil - aşa că reţeta-i gata: comedie casnică de familie, previzibilă pân-la Dumnezeu şi doldora de poante ieftine.
Noroc că Diane Keaton are motoraşele ei care nu dau greş niciodată când e vorba de umor pe turaţie mijlocie, ba chiar îl antrenează-n joc şi pe Shepard, care pân-acum a făcut sumedenie roluri pierdute-n uitare - cum probabil va păţi şi de data asta. E valabil şi pentru Vince De Meglio, un fel de om orchestră care-n ultimii zece ani a făcut cam de toate (nu le mai înşir aici, c-aş depăşi spaţiul pe care-l merită filmul; luaţi un generic final de film, aplicaţi-i-l băiatului, şi v-aţi rezolvat). A făcut şi regie. La cinci filme, chiar. Wow.
19 aprilie, 2008, h. 16:02-16:27
Bucureşti, România