iunie 2008
Mi-au lipsit actorii din Brăila. Într-o vreme devenisem dependentă de ei, erau pentru mine asemenea unui drog. Îmi trebuia doza mică de teatru, o "infuzie" de emoţii care să-mi resusciteze existenţa. Am primit-o într-o duminică, la spectacolul Plaja.

Putem lua un aparat radio şi să mergem pe plaja albastră. Cu muzică totul trece mai uşor. Sau un aparat de fotografiat pentru a ne imortaliza momentele semnificative, cele care ne aduc bucurie. Astfel încât să putem să producem oricând o reîntoarcere în timp privindu-le. Ne întoarcem an de an pe plajă, uneori încântaţi alteori fără să ne mai aducem aminte de ce, a devenit o necesitate sau poate doar o obişnuinţă. Ne lăsăm pradă desfătării, pretindem o dragoste ce ni s-a scurs printre degete şi s-a contopit cu firele de nisip. Scormonim cu disperare după bucăţele de chihlimbar pentru a ne "împodobi viaţa", facem scufundări ca să uităm de realitatea sufocantă, în speranţa descoperirii a ceva nou ce ar putea alunga monotonia. Iubirea s-a redus cândva la o plăcere nefertilă, iar dinlăuntru zvâcneşte dorinţa aprigă a tandreţii, a plenitudinii concretizate printr-un schimb partenerial. Ne înfruptăm cu plăcere carnală, fără să mai ţinem cont de nimic şi ne zbatem pentru a alunga demonii ce străpung conştiinţa prin regrete. Survine o schimbare doar atunci când există evenimente grave: tentative de sinucidere, paralizie, drame interioare, lupte bizare cu propriul corp în care se instalează proiecţia imaginară a răului. Uneori mici conversaţii despre nimicurile cotidiene dezvelesc goluri în suflete. Tăcerea maschează o acutizare a relaţiilor dureroase dintre personaje. Lipsa de comunicare domină iar cuvintele devin doar nişte automatisme verbale a ceea ce ar fi trebuit spus.

Proprietarul hotelului falimentar de pe plajă, construit sub forma unui personaj nebun, o paiaţă în mişcare, încadrat de un colac de salvare este cel care animă scena, fiind într-o permanentă mişcare. Personajul adorat şi intens aplaudat, dispunând de o mimică incredibilă doreşte a reda prin jocul actoricesc impecabil şi într-un mod ironic acele lucruri ce se produc în subconştient şi care sunt mai puţin sau deloc exprimate.

Plaja rămâne unul din spectacolele intens aclamate de publicul brăilean. Un show în regia lui Radu Afrim, cel care reuşeşte prin spectacolele sale diferite de cam tot ce se montează pe scena românească actuală să umple sălile de teatru până la refuz. Must see!

Aşadar:

Teatrul Maria Filotti Brăila
Plaja
de Peter Asmussen
traducerea Carmen Vioreanu
Un spectacol de Radu Afrim
Distribuţia: Jan - Emilian Oprea, Sanne - Antoaneta Zaharia, Verner - Cornel Cimpoae, Benedikte - Mihaela Trofimov, Proprietar - Marius Manole, Omul cu acordeon - Liviu Pintileasa, Băieţii de pe plajă - Adrian Iacov, Alexandru Marin.
De: Peter Asmussen Regia: Radu Afrim Cu: Marius Manole, Antoaneta Zaharia, Mihaela Trofimov

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus