"a apărut noul James şi e dumnezeiesc" zicea sms-ul primit într-o seară tîrzie de început de aprilie 2008. În secunda următoare, 1. am purces la căutarea şi adăugarea lui în iPod; 2. am pus mîna pe telefon: "cît de bun?"-"Gold Mother. Seven". A fost suficient. Şi corect.
Dragă James, [vă zic aşa, colectiv, după individul compozit care orna coperta Pleased to Meet You, pentru că după atîţia ani de cînd faceţi parte din soundtrack-ul vieţii mele, nu mai văd locul formalizărilor], a fost o aşteptare a naibii de lungă şi tot mai lipsită de speranţă, după acel magnific live de adio de acasă din Manchester (Getting Away With It... Live, 2002).
Dragă Tim, Jim, Larry, Mark, Dave & Saul, nimeni nu vă întrece în crearea de momente pop-rock suprem-fredonabile, articulate pe riff-uri disonante de chitară, clape zburdalnice şi crescendo-uri de alămuri. Dragă Tim, nu cred să mai ştiu, chiar prin discutabila istorie britpop, pe cineva cu o asemenea îndemînare de a ascunde după ritmuri ultra-revigorante istorii despre măruntele dezastre de zi cu zi, fie ele personale sau generale, sintetizate în sentinţe de o simplitate şi (auto)ironie cuceritoare - "Take an axe to your past / To your family tree / Carve a face from the wood" (Bubbles), "My mum says I look like Yul Brynner, / Too old for Hamlet, too young for Lear" (Whiteboy), "Kissing is forbidden / Biting leaves mark s/ Sex is overrated / I need to dance" (I Wanna Go Home).
(James, I Wanna Go Home)
(James, Whiteboy)
Şi nu ştiu cine s-ar mai fi gîndit să pitească o poveste despre catastrofa celui mai nou război într-o bucată atît de vioi / dansantă încît să te facă să ţopăi dement prin casă murmurînd "Hey ma, the boy's in body bags coming home in pieces". Sau, vorba altui cîntec, "I may as well try semaphore / As words no longer work" în faţa unei asemenea colecţii a cărei căldură şi sobrietate m-au dus cu gîndul la Laid.
(James, Laid)
Ştiu că sînt destui care să strîmbe din nas la aparenta voastră lipsă de sofisticare liric / melodică, dar zău dacă mă interesează. Pentru că, dragă Tim&co, nu ştiu ceva care să mă fi făcut mai fericită în ultima vreme şi în acest an al revenirilor, nu-mi imaginez una care să mă intereseze sau atingă mai mult. Pe curînd şi vă mulţumesc.
Cu dragoste nesmintită,
Carmen.