Vreau să fiu actriţă

La Teatrul Bulandra, Anca Sigartău susţine un excelent spectacol "one woman show" cu Vreau să fiu actriţă de Robert Mauro, traducerea, regia şi interpretarea aparţinîndu-i. Actriţa reuşeşte să ţină trează atenţia Sălii "Toma Caragiu" vreo oră şi jumătate, vorbind, cîntînd, dansînd. Spectacolul e unul interactiv, el presupunînd şi acroşarea cîte unui personaj din public. Nu în toate serile, însă, există persoane dispuse să intre, aşa, pe nepusă masă, în scenă. Anca Sigartău şi-a mărturisit satisfacţia de a fi ascultat, într-una dintre primele seri, mărturisirea despre artă, despre teatru în special, a unei doamne din public.

Personajul e în faţa unor scaune goale (pe scenă, nu în sală), pe care se află "examinatorii". Cum ei nu sunt acolo, îi rămîne publicului plăcuta sarcină să judece o actriţă complexă, cu stări sufleteşti şi trăiri foarte bine desenate în mişcare şi intonaţie. Ea e persoana care "are un vis: să devină actriţă" şi îi subsumează acestuia tot restul vieţii sale. Convingătoare, patetică în mod natural pe alocuri, actriţa face o creaţie remarcabilă, care ar putea fi propusă şi ca model într-un workshop cu studenţii. De altfel, şi asta se simte, Anca Sigartău are calităţi de pedagog, pe care, în lipsa actorilor, în acest spectacol, şi le exercită asupra publicului. Deşi, în aparenţă, singură pe scenă, actriţa îşi creează personaje complementare, o mică lume mare, căreia îi adresează întrebări şi răspunsuri. E un mod de a recrea lumea, pe care Anca Sigartău îl stăpîneşte la perfecţie.