În ultimii ani, Nicolas Cage pare să fi uitat caracterul foarte special pe care îl aveau personajele de la începutul carierei sale. Fie că era vorba de un rol minuscul în melancolicul manifest anti-yuppie Fast Times at Ridgemont High (Amy Heckerling, 1982) sau de două roluri ceva mai consistente în filmele unchiului său, Francis Ford Coppola - Rumble Fish (1983) şi The Cotton Club (1984) - , personajele lui Cage aveau în ele ceva deopotrivă firesc şi straniu, fapt ce-i conferea o alură aparte de ins maturizat înainte de vreme. În ultimii ani însă, Cage pare să se simtă tot mai tânăr şi mai în formă. Cel puţin aşa reiese din câteva dintre cele mai recente titluri ale filmografiei sale - National Treasure / Comoara naţională, (2004) deja posesoarea unei continuări, Next - Capcana viitorului (2007) şi mai ales Ghost Rider (2007), unde pare să fi uitat complet că a trecut deja de 40 de ani şi intră cu uşurimea unui adolescent în pielea unui personaj... mai altfel, să zicem. Pe de altă parte, după cum se vede dintr-un sfert de secol de carieră, adevărul e undeva la mijloc, iar rolurile cu adevărat memorabile ale lui Cage se pot separa în patru grupe bine definite, al căror numitor comun pare să fie cuvântul "erou"...
Eroul romantic
Prima mostră de romantism oferită de Cage a fost una oarecum atipică, de "loser adorabil" în Raising Arizona (Joel & Ethan Coen, 1987). Hi, personajul său, proaspăt eliberat din închisoare, se îndrăgosteşte iremediabil de poliţista Ed (Holly Hunter), se căsătoreşte cu ea şi, cum nu pot face copii (iar într-o familie bogată s-au născut vreo 5), propune să le răpească respectivilor unul dintre nou-născuţi, că tot le rămân destui. Ghinionist prin excelenţă şi dovadă vie a proverbului "iadu-i pavat cu bune intenţii", Hi gândeşte mult, deşi n-are cu ce şi dă din lac în puţ... Chestiune valabilă, de altfel, şi pentru celălalt îndrăgostit jucat în '87, Ronny, brutarul ciung din Moonstruck (Norman Jewison). Obiectul dorinţei este de această dată deloc juna Loretta (Cher) care, în teorie, ar trebui să-i devină în scurt timp cumnată. Isteric şi tandru, cu mintea la sinucidere şi cu înclinaţii melomane, Ronny este un melanj greu de tolerat în realitate, dar irezistibil în film... Oarecum similar lui Sailor din Wild at Heart (David Lynch, 1990) şi din intro-ul scurtmetrajului semnat de Lynch în acelaşi an, Industrial Symphony No. 1: The Dream of the Broken Hearted. Posesor al unei senzualităţi primare, Sailor e îndrăgostit de Lula (Laura Dern), iar relaţia lor aminteşte bine de un hibrid între Romeo şi Julieta (cei doi fug împreună, iar mama ei îl vrea mort cu orice preţ) şi Vrăjitorul din Oz (mama ei e vrăjitoarea de la miazănoapte iar asasinii trimişi pe urmele lor aduc cu maimuţele înaripate), dar şi de un soi de Bonnie & Clyde de circumstanţă. Cu alte cuvine, un personaj aflat la mile distanţă de următoarea categorie...
Eroul oarecare
Caracterizarea din intertitlu îi vine mânuşă lui Al, soldatul desfigurat în Vietnam din Birdy (Alan Parker, 1984). Înainte de război, Al a avut mult succes la femei, un prieten foarte bun, Birdy (Matthew Modine), şi nicio grijă pe lume. Întors acasă, tot rostul său de a fi îl reprezintă Birdy (şi el rănit în Vietnam, dar rănile lui sunt mai degrabă morale decât fizice) iar actul trei transformă un personaj deja emoţionant într-unul sfâşietor ce oferă o lecţie importantă despre prietenie, grijă şi datorie. La 10 ani distanţă, Cage a conturat un alt personaj melodramatic (deşi de această dată e vorba de milă, şi nu de admiraţie), Ben Sanderson din Leaving Las Vegas (Mike Figgis, 1995). Scriitor alcoolic ce a pierdut totul din cauza patimii, Ben este oglindirea abisului. O prezenţă cu adevărat coşmarescă, dominat de dorinţa de autodistrugere şi cu rare puseuri de trezire la realitate - şarmul lui Cage este singurul lucru ce-i face suportabil personajul... Adică aproape diametral opus lui Frank, medicul de ambulanţă din poemul urban Bringing Out the Dead (Martin Scorsese, 1999), o combinaţie ciudată de antisocial prin excelenţă (are parte de trei colegi cu care, pe rând, se dovedeşte subtil incompatibil) şi umanist convins (deşi realitatea i se împotriveşte, el încearcă să-i salveze pe toţi oropsiţii sorţii). Aflat mereu în pericol de a cădea în abis, Frank e precum Iisus în deşert, doar că, în cazul lui, demonii sunt cei pe care n-a mai reuşit să-i scoată la liman. Pentru Frank, fiecare om salvat înseamnă salvarea unei mici părţi din propriul său suflet, ocupaţie de care personajele din următoarea categorie se apucă mai degrabă de nevoie decât din voie...
Antieroul
Adică Michael, de exemplu, pierde-vară-le cu inimă mare şi buzunare goale din Red Rock West (John Dahl, 1992), care nici nu intră bine în orăşelul ce dă titlul filmului şi se şi trezeşte luat drept asasin plătit, angajat de proprietarul saloon-ului (J.T. Walsh) să-i ucidă nevasta (Lara Flynn Boyle). După acest început promiţător, Michael nu-şi doreşte decât să plece mai iute din zonă, dar ratează constant şi tot ce-i rămâne de făcut e să pretindă c-ar ştii mai multe decât ştie şi că poate mai multe decât poate, în speranţa că lucrurile se vor rezolva de la sine... Atitudinea defetistă este respinsă în mod categoric de poliţistul Rick Santoro, din Snake Eyes (Brian De Palma 1998), care, deşi corupt până-n măduva oaselor, zice "stop" atunci când vine vorba de conspiraţii politice şi asasinate. Planul-secvenţă ce deschide filmul (10 de minute fără nicio tăietură de montaj) are darul de a spune totul despre personaj, care pozează în "prietenul tuturor", deşi e un terchea-berchea alunecos şi avid de putere. Dar şi un asemenea caracter are limitele sale şi Rick se transformă treptat într-un erou din întâmplare, prins într-o luptă inegală cu forţe net superioare, dar gata de orice pentru a face ceea ce e corect... Lucru pe care şi l-ar dori, de altfel, şi Roy, farsorul de profesie din Matchstick Men (Ridley Scott, 2003), un nevrozat care-şi ţine spaimele într-un echilibru precar ce se destramă odată cu apariţia unei fiice de a cărei existenţă n-avea habar. Incapabil să ţină pasul cu ce se întâmplă în jurul lui şi cu garda veşnic lăsată, Roy cade victima propriei nebăgări de seamă, dar reuşeşte să evite, în ultimul moment, epitetul de "lepră", fapt ce-mi asigură tranziţia către cea de-a patra şi ultima categorie de personaje semnate Nicolas Cage, adică...
Eroul de acţiune
Fără doar şi poate, fruntaşul acestei categorii e Stanley Goodspeed din The Rock (Michael Bay, 1996), un exemplu de eroism tipic american - om de ştiinţă angajat la FBI, incapabil să încarce o armă, dar care, dacă e musai şi ţara i-o cere, devine un soi (păstrând proporţiile, desigur) de Rambo. Braţ la braţ cu Stanley intră în lumina reflectoarelor şi Cameron Poe din Con Air (Simon West, 1997), un soldat închis pe nedrept care, în fine, urmează să fie eliberat. Ca şi cum închisoarea nu i-a ajuns, lui Poe i se cere, printr-unul dintre cele mai entertaining şi mai over the top subiecte din istoria cinema-ului (puşcăriaşii preiau controlul avionului ce-i transportă la o închisoare de maximă siguranţă şi de-aici, evident, izbucneşte haosul), o ultimă dovadă de patriotism - să salveze soarta Americii. Împreună, Stanley şi Cameron însumează tot ceea ce se cere de la un erou american iar faptul că, în urma lor, rămân doar clădiri dărâmate, maşini tamponate şi un număr remarcabil de victime nu face decât să le sporească şarmul. Problema adevărată cu eroismul apare de-abia în cazul lui Face/Off (John Woo, 1997), unde Cage şi John Travolta se înlocuiesc pe rând în pielea personajelor Castor Troy şi Sean Archer (în urma unei operaţii estetice, Sean devine Castor şi reciproca). Pentru că la început îl joacă pe Castor Troy care, la nivelul genului action, e unul dintre cei mai respingători negativi posibili, în variantă Sean Archer, Nicolas Cage obţine un personaj dual ce-ţi stârneşte compasiunea - eminamente pozitiv în spirit (poliţist onest şi tată de familie), personajul e suspectat şi respins de cei dragi pentru că are chipul întrupării răului. Treabă care, dacă stau să mă gândesc, seamănă destul de multişor cu situaţia cel puţin la fel de ambiguă a lui Johnny Blaze, motociclistul damnat din mega-premiera aceastei luni, Ghost Rider...