Lăsaţi pentru o vreme ştirile din Orientul Mijlociu. Războiul dintre israelieni şi palestinieni "mai are un pic şi se termină, doar durează de 2000 de ani"... Citatul e din mama lui Zohan (Adam Sandler). Filmul lui Dennis Dugan, You Don't Mess with the Zohan, e plin de asemenea poante. Nu-l rataţi! S-ar putea să nu mai aveţi ocazia să râdeţi vara asta cu atâta poftă. (Recomandarea se adresează spectatorilor de peste 15 ani, care le pot povesti fazele şi celor sub 15 ani care zgârie la uşă. Comisia de rating de la CNC le-a blocat acestora accesul în sală.).
Dar după ce vezi filmul, te întrebi ce a scandalizat comisia de rating. Nu se văd sâni dezgoliţi sau altele, se mimează într-adevăr actul sexual şi sunt destule poante fără perdea. Poate faptul că Zohan flirtează cu femei în vârstă (şi le şi satisface, cu consimţământul lor, după ce le coafează)? Sau, mai degrabă, faptul că israelienii şi palestinienii ajung să se înţeleagă pe ecran? Asta da, e derutant, mai ales că miştoul e general. Nimeni nu scapă - nici israelienii, nici palestinienii, nici Mariah Carey (care oricum nu-şi dă seama; ea apare în film "as herself", promovându-şi ultimul album.)
Cu un scenariu imaginat de Adam Sandler şi scris de acesta împreună cu Robert Smigel şi Judd Apatow, te poţi aştepta practic la orice. Verva explodează în bombiţe acrişoare la fiecare pas. Trebuie să fii atent şi la ce se spune, şi la ce se vede.
Adam Sandler, în postura de superluptător antitero israelian, are masa musculară gonflată, la fel şi pofta de viaţă. Numai că s-a plictisit de armată, ca şi de poveştile tatălui despre Războiul de şase zile ("... şi cinci ore"- completează tatăl.) Vrea să devină hairstylist la New York, să facă oamenilor părul "silky-smooth".
Dar singurul salon unde îşi poate face loc e ţinut de o palestiniancă, iar cel mai tare terorist palestinian (John Turturro), care după ce a crezut că l-a ucis a dezvoltat relaxat o reţea fast-food, e pe urmele lui.
După I Now Pronounce You Chuck and Larry şi Big Daddy, s-ar părea că Dennis Dugan a lăsat totul în grija lui Adam Sandler. Acesta apare în fiecare cadru şi spulberă tot cu o vervă nemaipomenită.
Dialogurile pe baza cărora Sandler şi-a permis ca întotdeauna să improvizeze inspiră, de fapt, pe toată lumea. Şi John Turturro e în vervă, şi Dave Matthews, John McEnroe şi Sid Gannis (preşedintele Academiei Americane de Film) care apar în roluri mai mari sau mai mici. E o isterie generală acolo.
Se vorbeşte amestecat (cred că n-a fost uşoară traducerea!), pe sfert în ebraică, se ironizează tot ce cade sub incidenţa umorului celor trei scenarişti, dar fără răutate. De fapt, You Don't Mess with the Zohan cred că-i va amuza mai ales pe evrei.
Cu vagi trimiteri la început către Munchen-ul lui Spielberg, povestea celui mai faimos membru al trupelor de comando israeliene e atât de trăznită, încât i se iartă atunci când mai sare calul. Nu poţi să nu te amuzi când îl vezi pe Zohan folosind humus la orice - pe părul clientelor sau pe post de pastă de dinţi sau de stingător de incendiu.
N-ai cum să rezişti figurilor sale acrobatice şi tehnicilor sale incredibile de luptă - memorabilă fiind lovitura de picior în figură. Nu poţi să nu faci labe de gâscă atunci când cei trei palestinieni (printre care şi Rob Schneider - în sfârşit, simpatic!) sună la linia fierbinte a mişcării Hezbollah şi robotul le comunică opţiunile.
(Linia referitoare la contribuţia financiară pentru acţiunile Hezbollah era momentan închisă pentru că mişcarea purta negocieri cu Israelul. Urma să fie redeschisă la sfârşitul negocierilor!)
Nu te pune cu Zohan / You Don't Mess with the Zohan,
regia Dennis Dugan,
cu: Adam Sandler, John Turturro, Emanuelle Chriqui, Nick Swardson, Rob Schneider.