După oscarizatul Crash, Paul Haggis revine cu In The Valley of Elah. Asemeni precedentului, filmul este tot o oglindă e realităţii, însă e cu totul alt gen. Un tată, (interpretat de Tommy Lee Jones) fost veteran în Vietnam, află că fiul său proaspăt întors din Irak e dat dispărut la puţină vreme de la întoarcerea acasă, pe urmă este găsit hăcuit şi ars ca pe grătar. Îşi începe propria anchetă - meticulos, îndârjit, tot mai îndârjit şi tot mai tras la faţă. Paul Haggis te coboară în iad odată cu eroii săi. Iadul de acasă, cu traumele veteranilor măturate sub covor.
In the Valley of Elah e complet lipsit de glamour. Imaginile sunt aspre de parcă ar fi înregistrate cu o cameră de supraveghere; nu se râde, dialogurile sunt lipsite de înflorituri, de efecte. A trecut vremea epopeii naţionale. America e sumbră. În ciuda armăturii de thriller, e un film aproape fără poveste. Parcă mai importantă e dezolarea care creşte de la o secvenţă la alta, odată ce se recompune şirul imaginilor filmate de băiat în Irak şi ororile capătă figuri şi nume.
Coborând aşadar în infern, împreună cu tatăl care-şi asumă haina strâmtă a criminalistului pentru a nu capota, te întrebi când va face acesta o mare criză de nervi. Nici să plângă n-a apucat, prea stăruia asupra lui umbra gravă a drapelului. Nu se cădea, chiar dacă a jertfit un copil. Dar filmul se termină şi tatăl nu mai are energie decât pentru un singur gest, mai potrivit pentru structura sa. Un gest de un dispreţ la fel de imens pe cât e de decent.