dimensiunea Batman - The Dark Knight

Au plimbat prin faţa ochilor noştri ultimele achiziţii tehnologice, dar nu le-au făcut să pară decât exact ceea ce sunt, de fapt: simple accesorii. Au pus miza pe fantasticul dimensiunii psihologice, pe minunea fluidă a jocului cu simboluri culturale şi au înţepat acolo unde, în cele din urmă, pe toţi partizanii societăţilor similare, ne doare. Batman a încercat să devină un erou total.

Chinezii au pus toate întrebările lor într-un simbol simplu. Yin-Yang este în momentul de faţă o emblemă aproape genială pentru tricouri, genţi, adidaşi, cercei; rămâne întrebarea; poate fi Michael Jackson; pe el se construieşte norocul - pentru că cei care aruncă în aer monezile atunci când citesc I Ching-ul poate ştiu că începutul a fost acelaşi alb-negru-negru-alb contur.

Producătorii hollywoodieni n-au inventat un nou Yin-Yang, dar au creat un Batman total, care, mai mult decât suma principiilor sale, dincolo de bine şi rău, este, încearcă să fie sens-simbol.

Povestea biblică a ultimelor zile din viaţa lui Iisus Hristos ne arată cum, schimbări bruşte de regie, din partea diferitelor puteri sociale, influenţează într-atât masele de oameni încât ele ajung să participe frenetic la răsturnarea definitivă a simbolurilor. Dincolo de orice fel de turbulenţă, imaginea lui Iisus Hristos rămâne mărturie a credinţei în ceva mai presus decât timpurile, politica, strategia, dragostea, familia: credinţa în absolut. Producătorii Batman au învăţat lecţia inscripţionată în paginile a căror importanţă este, de obicei, cuantificată în numărul de oameni - încă "răsfoitori de basme": la fel ca Iisus odinioară, Batman îşi hotărăşte singur "căderea". este soluţia finală, cea mai elocventă, cea logică. pasăre de noapte sau pasăre de "o mie şi una de nopţi" - Batman înţelege "arderea pe rugul social" doar pentru a renaşte, la fel cenuşiu, în episoadele următoare, de alte mii de bancnote, ca simbol pur.

Jokerul...

monştrii din celelalte episoade, aveau ceva mai multe braţe sau picioare decât normalul, o mască lipită evident pe feţe, justificarea că "uite-i, mami, sunt monştri, d-aia fac rău". Jokerul este, însă, un om ca toţi oamenii. două mâini, două picioare, hmm... ceva cicatrici. motivaţia lui depăşeşte suprarealismul universului monştrilor, pentru ceva cu aplicare mult mai tangibilă: suprarealul real uman. "dacă numai morţii ies vii de aici, să jucăm jocul morţilor" gândea nu demult Contele de Monte-Cristo.

Jokerul... simbolul norocului pentru jocurile de cărţi... ce te faci când devine "realitate" şi joacă toate celelalte cărţi la cacialmaua umanului? "miracolul, taina şi autoritatea". marile principii ale Marelui Inchizitor sunt, pentru chicotelile Jokerului, micile pasiuni ale fiecăruia: familia, iubitul, iubita. acestea devin asul din mâneca lui. acestea sunt marile cărţi. marile simboluri cultural-sociale ale noastre, proprietari fără limită deopotrivă la maşini şi la suflete.

daaaaar

Batman, mai presus de pasiunile omeneşti, găseşte cuvintele, soluţia, sensul, metafizicul: "anunţă presa!"

iar ei l-au şi răstignit pe crucea alb negru avidă a societăţii.

Este ceva putred în Batman... poate, suntem, noi?