Spre centrul Pământului, cu ochelarii ăia buni - Journey to the Center of the Earth

A trăit baba Leanţa s-o vadă şi pe asta. Un film la care te uiţi ca tot omu', din fotoliul de la cinema, cu mâinile ocupate cu popcornul, cola şi telefonul, dar la care tre' să ai grijă să nu te răneşti. Căci ce se întâmplă pe ecran te atinge sau, mă rog, se face că te atinge şi pe tine.

5574 de bucureşteni au invadat mall-ul din Militari, Plaza, în primul weekend de după premiera filmului. Sistemul de proiecţie Real 3D este, pardon de expresie, implementat doar acolo, aşa că până în 2010, când apare IMAX-ul şi la noi în târg, e păcat să nu profităm.

Journey to the Center of the Earth, al cărui producător executiv este Brendan Fraser, este un film de aventuri foarte reuşit. Sunt răi cei care spun că fără Real 3D ar fi complet obscur. Dar este făcut în aşa fel încât să savurezi cât mai mult şi cât mai intens binefacerile sistemului.

Se joacă puştiul din film cu un yo-yo? Te fereşti să nu te pocnească în ochi. Vin păsărelele alea albastru-străvezii şi fâlfâie aproape de figura ta? Te mănâncă degetele să nu încerci să vezi dacă-s vii.

Ce mai, distracţia îşi merită banii, şi o oră jumate, cât ţine filmul, ţi se pare prea puţin pentru cât ai mai fi putut duce.

Şi să te ţii chicoteli, comentarii, figuri ferite din calea salivei dinozaurului, ameţeli când treci o dată cu eroul peste rocile magnetice, exclamaţii oprite-n gât când ajungi pe malul oceanului din mijlocul Pământului şi toate chestiile alea de acolo - ciupercile uriaşe, norii, culorile, animalele preistorice - par foarte reale.

Bine, noi ştim că nu sunt, dar pentru unii crescuţi cu Răzbunarea lui Jedi pe video la Casa de Cultură, înainte de '89, cu un ecran unde abia îl deosebeai pe Han de Luke, saltul e de nenumăraţi ani-lumină.

Aceşti ochelari - fără de care ce e pe ecran n-are niciun farmec şi nici claritate - suprapun cele două imagini obţinute din filmarea cu două camere diferite.

Din alt punct de vedere, pe o lentilă ai romanul lui Jules Verne, pe alta povestea a trei personaje care pornesc într-o călătorie nesigură, dar pe care fiecare pas îi convinge că romanul nu spune bazaconii.

Pui ochelarii la ochi şi cele două istorii devin una singură, care are adâncime (şi punere în abis, nu doar profunzime a cadrului), claritate şi senzaţia că e loc destul să ne ia pe toţi 100, 100.000, un milion de spectatori înăuntru.

Ca în povestea ucraineană Mănuşa, pe care o citeam când eram mici, unde o grămadă de animale se adăpostesc înghesuindu-se într-o mănuşă. Numai că aici mănuşa are pereţi infinit de largi.


Journey to the Center of the Earth / Călătorie spre centrul Pământului
regia Eric Brevig,
cu: Brendan Fraser, Anita Briem, Josh Hutcherson, Garth Gilker.