My Best Friend's Girl / Doi burlaci şi-o... blondă îţi dă în primele zece minute senzaţia că vrea să te scoată din sală. Zece minute eşti martorul unei secvenţe montate parcă de un bolnav de Parkinson, în care un bărbat deloc simpatic scoate din el tot felul de orori, umplând-o de scârbă pe femeia cu care a ieşit în oraş. Nu înţelegi ce se întâmplă şi, oricum, ce se întâmplă nu pare deloc promiţător. Regizorul Howard Deutch dă clasă altor comedii romantice căznite, folosind tot ce are la îndemână ca să-şi enerveze spectatorii. E singurul lucru pe care-l reuşeşte cu acest film.
Că nu ai de-a face cu un film original, te prinzi din titlu - şi din varianta lui în engleză, şi din cea în română. De fapt, "cum e titlul, aşa e şi filmul" - cum mi-a spus Alex Leo Şerban la vizionarea de presă, unde am fost colegi de suferinţă. De fapt, dacă nu venea Leo şi nu aveam popcorn (compulsiv, am consumat două pungi), nu merita stat până la sfârşit. În loc de acest text care încearcă să vorbească în termeni sobri şi exacţi despre acest film ultra-mega-ieftin, mai bine înregistram comentariile noastre, punctate de hohote de râs nervos şi de exclamaţii de genul "Fată, la ce film m-ai adus?!"
Dacă rămâneţi în viaţă după primele zece minute, vă veţi da seama că ceea ce pare o varză este, de fapt, o varză fiartă în disperare. Bărbatul necarismatic, interpretat de un actor necarismatic şi el, dar care crede că este - pe nume Dane Cook, se dovedeşte a fi eroul filmului. Din această pricină, poate, numele lui Dane Cook îl precede pe generic pe cel al lui Kate Hudson, actriţă şi mai cunoscută, şi mai talentată decât el, şi categoric cu o cotă mai mare decât IQ-ul filmului.
Faptul că fiica lui Goldie Hawn a acceptat să apară în această oroare nu poate decât să ne indice faptul că se străduieşte (după divorţ! - bârfeşte Leo) să iasă pe piaţă şi să nu ne lase s-o uităm. Nicio grijă!
Dar regizorul n-o iubeşte nici pe Kate Hudson, pe care o face să interpreteze isteric rolul celei care va pune capac comportamentului revoltător al bărbatului. Vom înţelege astfel - dar, ce folos? - că bărbatul e plătit de diverşi să le facă curte iubitelor lor, după care să se poarte ca un mitocan, făcându-le astfel să se întoarcă smerite la primii. Ideea că cel mai bun mijloc de a atrage o femeie e indiferenţa a văzut şi zile mai bune - de la Pride and Prejudice încoace.
Problema filmului nu e că n-are poante, ci că aproape n-are poveste, iar ce are este o pastă indigestă alcătuită din resturi de la alte comedii romantice. How to Lose a Guy in 10 Days era mult mai simpatic, deşi simpluţ. Dar el n-avea glumele greţoase care l-ar face şi pe Zohan să-şi ia câmpii, exact genul de glume de toată jena care te fac să te uiţi în sală să vezi cum arată cei care râd la ele.
Doi burlaci şi-o... blondă (nu înţeleg la ce folosesc punctele de suspensie din titlu, dar în fine) e exact genul de film care îl face pe critic să nu se simtă vinovat că nu argumentează de ce e prost. Mulţumesc, totuşi, pentru atenţie. La revedere!