Dacă urîţi cu înverşunare pe cineva, trimiteţi-l să vadă My Best Friend's Girl / Doi burlaci şi-o... blondă: filmul (regia: Howard Deutch; scenariul: Jordan Cahan) e la fel de inteligent ca titlul.
În cazul în care aşa-zisa comedie e numai pentru blonde (pe ideea: blondele văd "blondă" în titlu şi-şi dau seama, după 5 minute, că filmul e pentru ele), poate că ar trebui pus un anunţ în acest sens la intrarea în sala de cinema; altminteri, filmul e interzis doar celor sub 15 ani - ceea ce e o discriminare negativă faţă de cei de peste 15 ani lăsaţi să vadă filmul!
Povestea: un luzăr care o freacă pe-acasă, în apartamentul pe care-l împarte cu cel mai bun prieten, este rugat de acesta să o scoată la o întîlnire pe colega de care e-ndrăgostit. Planul e simplu: luzărul trebuie să se poarte ca un ticălos şi s-o dezamăgească pe colegă în aşa hal încît ea să-l prefere pe colegul foarte timid. Ceea ce vă aşteptaţi să se întîmple chiar se întîmplă: cei doi fac sex, se îndrăgostesc, iar "cel mai bun prieten" îl dă pe "cel mai bun prieten / duşman" afară din casă...
Luzărul e jucat de un anume Dane Cook, pe care-ţi vine să-l dai afară din film! E genul de mutră care cere palme şi genul de actor care-ar trebui să ceară ajutor de şomaj. OK, e bine distribuit - tipul chiar trebuie să fie antipatic de la prima vedere. Dar felul cum îşi "interpretează" rolul (de parc-ar fi vreun James Bond în vreo superproducţie) e-atît de superjenant încît devine superenervant. Prietenul cel timid (care o freacă la propriu cu un maldăr de DVD-uri şi reviste porno sub pat) e Jason Biggs, care a fost în "Plăcinta americană" iar acum a rămas pe marginea farfuriei goale. Iar blonda e Kate Hudson, care aici o imită pe Meg Ryan (niciodată o idee bună, Meg Ryan imitîndu-se pe sine perfect!) şi care probabil e-atît de ambetată după divorţ încît acum acceptă să joace în orice.
Singurul moment la care chiar rîzi este o nuntă, pe care luzărul o distruge (Â¥distrugîndu-şi reputaţia) în zece paşi, unul mai golănesc ca altul. E o avalanşă de obrăznicii porcoase care te face să te gîndeşti cum ar fi arătat filmul (o "comedie romantică" pentru diabetici - altfel spus, cu bancuri fizice în loc de zahăr - făcută parcă în timpul grevei scenariştilor) dacă scenariul ar fi avut aceeaşi inspiraţie cap-coadă; din păcate, asta vine abia la coadă...