Deschiderea la Animest editia 3-a,
s-a făcut cu filmul pe care
l-am pierdut la
Cannes 2008 şi apoi în Franţa la cinema,
Waltz with Bashir. Descris ca un documentar animat e mult mai mult, un hibrid şi un film unic ca gen, şi mă felicit că
l-am văzut. Nimeni din cei care
l-au văzut anterior nu
mi-au zis că e atît de bun, pe mine
m-a rupt.
Film de război, sau reconstituire a masacrelor de la Sabra şi Shatila din războiul (invazia)
Israel-Liban în 1982. Era considerat favoritul la
Palme D'or şi se zice că
n-a luat pe motive politice. Încă
n-am văzut
Entre les Murs dar acum sunt sigur că Bashir a fost shuntat. Am văzut că a fost comparat cu romanul grafic al lui Art Spiegelman,
Maus, despre holocaust. Mai interesant e că Ari Forlman (regizor, scenarist şi producer), soldat la 19 ani în timpul evenimentelor are un
blackout total asupra evenimentelor aşa că simte nevoia să afle ce
s-a întîmplat. Şi în final aflăm cum
s-a transformat
dintr-o victimă a Holocaustului
într-un torţionar nazist, sau cel puţin un complice. E un film despre memoria afectivă şi despre blocaje, despre război şi despre martorii lui. Tehnică narativă à la
Citizen Kane, cu
flashback-uri extrem de puternice vizual (regizorul animaţiei Yoni Goodman), unele suprarealiste.
Extrem de dinamic filmat, începe excepţional, cu o haită de 26 de cini turbaţi care aleargă pe străzile Israelului.
Mi-a adus imediat aminte de animaţiile lui Gerard Scarfe pentru
The Wall.
Persepolis, animaţia de la
Cannes 2006, distribuită şi în România, e ca un film Disney faţă de
Bashir. Dar tehnicile de realizare sunt mai aproape de
Chicago 10, documentar animat din 2007 despre protestatarii din 1968, şi
A Scanner Darkly, tehnica rotoscoping (filmare cu actori, apoi animaţi), a lui Richard Linklater din
Waking Life dusă pe teritoriul lui Philip K. Dick.
Titlul vine de la liderul libanez Bashir Gemayel, de partea Israelului, ucis de palestinieni, iar valsul e mai mult un dans cu moartea,
într-o secvenţă care aminteşte de
Full Metal Jacket.
Mi-am amintit şi de alte filme de război, de la
Thin Red Line (sunetul amintirii false din
flashback),
Apocalypse Now, Plutonul la
Black Hawk Down şi
Redacted. Muzica excelentă, atmosferică a lui Max Richter (poate prea multă, ca să te manipuleze emoţional), cu adaosuri clasice (Bach, Chopin, Schubert) şi cintece rock ("
This is not a love song" al lui PIL, vizualizat cu brio). Am citit acum că muzica a fost gata mai întîi şi apoi
s-a făcut animaţia. Unul din cele mai bune filme ale anului. În
cronica mea la
Wall-E spuneam că sigur va lua Oscarul şi că îl merită. După ce am vazut
Bashir,
Wall-E să mai facă ture planeta lui.
5 stele din 5Originalul în blog la
http://aldmovieland.blogspot.com/2008/10/waltz-with-bashir.html 
