aprilie 2003
De ceva vreme se pare că Teatrul Naţional din Târgu-Mureş s-a specializat în spectacole pentru copii. Pe de o parte, este normal ca acestea să existe pe afiş, Naţionalul fiind un teatru de repertoriu, care trebuie să aibă ofertă pentru toate categoriile de spectatori. Aşa că în acest moment se joacă trei poveşti: Micul Prinţ de Antoine de Saint Exupery, Burattino de Alexei Tolstoi şi Crăiasa Zăpezii de Hans Christian Andersen. În primele două cazuri este vorba de spectacole "de echipă", adică: dramatizarea aparţine Marinelei Popescu, regia artistică lui Cornel Popescu, ambii actori ai Naţionalului, scenografia Ioanei Popescu, iar muzica originală este compusă în ambele cazuri de către Ada Milea. În al treilea caz, regia artistică aparţine lui Aurel Ştefănescu, actor care a mai montat cu câteva stagiuni în urmă Soacra cu trei nurori.

În ceea ce priveşte Micul Prinţ avem de a face cu o lume specială, creată cu bun gust şi cu atenţie pentru culoare şi cu o exploatare foarte eficientă a ambientului sălii mici a teatrului (de fapt, toate cele trei spectacole sunt montate la Sala mică). Costumele sunt şi ele pline de fantezie, iar Micul Prinţ este conceput, evident, conform desenelor autorului. Montarea degajă o sensibilitate aparte, subliniată de momentele muzicale compuse de Ada Milea, momente care, la vremea respectivă m-au surprins prin sensibilitate şi prin atenţia cu care compozitoarea s-a aplecat asupra poveştii, reuşind să surprindă în câteva note extrem de frumos combinate muzica sufletului de copil. Muzica Adei Milea (din acest spectacol) îţi stăruie în minte mult timp după încheierea reprezentaţiei. Apar şi păpuşi (şarpele, florile), iar actorii (se) joacă şi ei cu plăcere. Se remarcă Mihai Gingulescu, în rolul aviatorului, un actor care ştie să comunice cu copiii din sală, să îi implice în poveste şi să le menţină atenţia trează pe parcursul unui spectacol de aproape o oră şi jumătate. Şi se ştie că publicul foarte tânăr este şi unul necruţător: dacă reprezentaţia îi plictiseşte pe copii, aceştia o sancţionează imediat. La Micul prinţ acest lucru nu se întâmplă. Montarea este susţinută, "curge" frumos, se vede că aceia care au conceput spectacolul ştiu să spună poveşti. Iar povestea Micului Prinţ poate fi spusă şi adulţilor.

Recent, aceeaşi echipă a ieşit la rampă cu Aventurile lui Burattino. În ceea ce mă priveşte (şi vorbesc din punct de vedere strict personal) aş fi preferat să-l văd pe Pinocchio al lui Collodi, dar dacă nu s-a putut, a fost bine şi aşa. De dată asta, însă, decorurile au fost extrem de sărăcăcioase. Totul a fost desenat pe panouri nu foarte mari, care au fost schimbate între ele scenă după scenă. Astfel, ideea unui teatru de păpuşi prelungit în viaţă (sau a vieţii ca un teatru de păpuşi), a jocului care poate aduce fericirea şi a teatrului care spune poveşti despre viaţă şi le dezvăluie copiilor (în acest caz) adevărurile simple ale vieţii, strecurate cu meşteşug între un hohot de râs şi o tumbă, răzbate din această concepţie scenografică, însă scena tot sărăcăcioasă rămâne. Penuria de decoruri se încearcă a fi suplinită prin costume şi machiaj, care sunt colorate şi pline de imaginaţie. Într-o oarecare măsură se reuşeşte acest lucru. Unul din punctele forte ale reprezentaţiei este (iarăşi!) muzica Adei Milea, care ne povesteşte cu umor cine este Burattino, ce se poate face dintr-o bucată de lemn, ne prevesteşte venirea răului director de teatru de păpuşi, Carabas Barabas, şi ne mai cântă şi din flaşnetă. Muzica în sine este un spectacol savuros. Din nou, Mihai Gingulescu, în rolul tatălui lui Pinocchio, este ca un bunic blajin care spune poveşti tuturor copiilor din sală, iar Marius Turdean, în Burattino, este plin de viaţă, trece prin întâmplările poveştii cu o privire mirat-inocentă, face tumbe şi salturi, dovedind o mare plasticitate şi elasticitate corporală şi, nu în ultimul rând, reuşeşte să comunice excelent cu copiii, pe care îi implică în poveste şi îi face aliaţi şi complici ai aventurilor sale. Extrem de savuroasă compoziţia Iolandei Dain în rolul broaştei ţestoase ramolite Tortilla, care, la cei 250 de ani ai săi, deţine cheiţa de aur şi secretul fericirii. La fel, savuroşi sunt şi Marinela Popescu şi Liviu Topuzu, în Vulpea Alice şi Motanul Basilio. Codruţa Ureche, în rolul fetei cu părul albastru, Malvina, este ca o păpuşă de porţelan, bine educată şi care încearcă să îi educe şi pe ceilalţi, fiind de fapt foarte simpatică în rolul ei de fetiţă antipatică.
Cu toate acestea, performanţele actoriceşti nu reuşesc întotdeauna să umple golul lăsat de lipsa de culoare, astfel că de vreo câteva ori reprezentaţia pare lungită sau dă impresia unui mecanism care, din când în când, se învârte în gol, nereuşind să îşi impună şi să îşi menţină un ritm susţinut de la un capăt la celălalt.

Despre Crăiasa zăpezii, din păcate, nu prea ar fi multe de spus. Povestea, pe care o ştim cu toţii, este una frumoasă, plină de mister, dar reprezentaţia dă mai degrabă o senzaţie de încropeală, de însăilare, ba pe alocuri ai impresia că asişti la o repetiţie cu costume şi decor marcat, decât la o reprezentaţie în sine. De creaţii actoriceşti aici, din păcate, nu se pune problema. Primele două spectacole au fost jucate în limba franceză, limbă de care actorii sunt, din păcate, vizibil incomodaţi.

Una peste alta, se poate vorbi despre apetit pentru poveste la Teatrul Naţional, dar acum aşteptăm cu interes şi spectacole care să se adreseze şi adultului din noi, căutător de adevăruri şi de altă factură.


AVENTURILE LUI BURATTINO
dramatizare de Marinela Popescu după Cheiţa de aur de Alexei. N. Tolstoi

Distribuţia:
Burattino: Marius Turdeau
Tata Carlo: Mimhai Gingulescu
Giuseppe-Nas Vânăt: Ion Sarasan
Pierrot: Mihai Crăciun
Carabas-Barabas: Bogdan Farcas
Malvina: Codruţa Ureche
Arlechin: Mihaela Mihai
Vulpea Alice: Marinela Popescu
Motanul Basilio: Liviu Topuzu
Tortilla: Iolanda Dain
Duremar: Aurel Ştefănescu
Câinele Artemon: Mihaela Mihai
Hangiul: Ion Sarasan
Doctorul Cucuvea: Marinela Popescu
Doctorul Broscoi: Iolanda Dain
Doctorul Vrăjitor: Liviu Topuzu
Un băieţel: Codruţa Ureche
Doi clovni : Dorothea Moldovan Şi Cristian Topuzu
Regia Artistică: Cornel Popescu
Scenografia: Ioana Popescu
Muzica: Ada Milea


MICUL PRINŢ
Dramatizare de Marinela Popescu după nuvela cu acelaşi titlu de Antoine de Saint-Exupery

Distribuţia:
Delia Martin, Mihai Gingulescu, Elena Purea, Marinela Popescu, Dan Radulescu, Liviu Pancu, Alexandru Pavel, Eduard Marinescu, Liviu Topuzu, Aurel Ştefănescu
Regia: Cornel Popescu
Scenografia şi costumele: Ioana Popescu
Regizor tehnic: Dan Guga
Muzica: Ada Milea


CRĂIASA ZĂPEZII

Regia artistică: Aurel Ştefănescu
Cu: Rodica Baghiu, Marius Turdean, Mihaela Mihai, Claudia Domokos, Marinela Popescu, Gabriel Dumitras. ş.a.
De: Antoine de Saint-Exupéry Regia: Cornel Popescu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus