În largul mării - din nou la Casandra

După ce ne luasem adio de la serile teatrale găzduite de "Casandra", soarta a vrut altfel - tinerii viitori oameni de teatru s-au întors pe scena devenită legendară, unde, nu de mult, am văzut spectacolul cu În largul mării, de Slavomir Mrozek (în regia lui Traian Şoimu (student anul IV, clasa prof. asociat Cornel Todea) şi scenografia Oanei Drăghici (studentă tot în anul IV). Trei inşi, aflaţi pe o plută în mijlocul apelor mării, trăiesc clipele halucinante ale unei foamete ce îi pune în situaţia-limită, sălbatică, fără ieşire, de a se mînca unul pe altul. Mai precis, ca "grasul" (Mihai Marinescu) şi "mijlociul" (Adrian Anghel) să-l devoreze pe cel de-al treilea, zis "slabul" (Alin Mihalache), nu înainte de o aprigă conversaţie şi chiar de un moment comic al votului, ce ne aminteşte şi pe această cale că ne aflăm în an electoral. Cît despre foamete şi sărăcie, n-am ajuns încă la soluţia canibalismului, deşi, dacă stai cu ochii pe jurnalele de ştiri ale televiziunilor, parcă nici mult nu mai avem!

Chiar dacă, pe alocuri, unele ezitări, accente ostentative în gest şi intonaţie sau, dimpotrivă, reacţii întîrziate la replica partenerilor mai dau seama de lipsa de experienţă a interpreţilor, spectacolul lor are cursivitate şi dinamism, dovedeşte savoarea proprie unei comedii amare, semn că realizatorii au pătruns dincolo de "luciul apei", în miezul parabolei şi al meditaţiei autorului cu privire la abisurile întunecate ale condiţiei umane.

Altfel spus, dincolo de hazul unor replici şi atitudini ori de "suspansul" din final, cînd pe plută mai ajung, pentru cîteva clipe, "poştaşul" şi "valetul" (interpretaţi de Iulian Postelnicu), reprezentaţia pune în valoare "anticlimaxul" de la capătul acestei poveşti, pînă atunci populată de un umor adeseori grotesc, prin crima ce conferă întregului discurs nota de dramatism, de altitudine emoţională şi, în bună parte, de credibilitate de care avea nevoie examenul cu publicul al viitorilor artişti, înainte ca ei să părăsească băncile universităţii.

În decorul inspirat şi limitativ al platformei "mişcătoare", îmbrăcaţi ca de ceremonial, dar... desculţi, interpreţii configurează cu manifestă dezinvoltură şi bucurie a jocului relaţiile dintre personaje şi trăirile lor, ceea ce ne face să aşteptăm cu încredere atît evoluţia tînărului regizor Traian Şoimu, cît şi destinul profesional al absolvenţilor Mihai Marinescu, Adrian Anghel (de la clasa prof. univ. dr. Mircea Albulescu), Iulian Postelnicu (clasa conf. univ. dr. George Ivaşcu) şi al încă studentului Alin Mihalache (clasa prof. univ. dr. Gelu Colceag). Numai că, în afară de voinţă şi putinţă, talentul lor cu greu va rodi fără puţin noroc, fără acea "soartă" binevoitoare, care a ocrotit deocamdată însăşi scena de la "Casandra".