Limita dintre alb şi negru în viaţă - Requiem

Sâmbătă, 15 noiembrie 2008, Teatrul Municipal Bacovia din Bacău a venit la Brăila şi preţ de 90 de minute publicul a avut prilejul să guste dintr-un cocktail de dans, muzică, pantomimă, joc de imagini şi replici pline de simboluri.

În Requiem, piesa dramaturgului israelian Hanoch Levin, căutarea este parte integrantă din viaţa unui artist, după cum afirmă chiar regizorul acesteia, Alexander Hausvater.

Personajele din Requiem sunt artişti fără nume pe scena vieţii şi cine-i poate număra sau cuprinde mai bine decât Moartea? Aceasta este chiar personajul principal, legătura între cei vii (îmbrăcaţi cu alb peste negru) şi cei morţi (doar în negru) fiind una neîntreruptă, ca-ntr-o horă a fiinţei şi nefiinţei.

Cu toate acestea, vedem îngerul căzut din Rai, viciile şi orbirea cauzată de ele iar trezirea la viaţă apare abia la sfârşit. Volens nolens, oamenii simt nevoia să afle de ce trebuie ca trupul să se despartă de suflet şi de cei dragi: coşciugarului îi moare soţia, apoi mor fiul birjarului şi copilul de numai şase săptămâni al unei tinere mame. Reacţiile lor par exagerate pentru cei de pe lumea cealaltă. De unde ştim că au murit cu adevărat sau care va fi drumul lor de acolo înainte? Ştim doar că au plecat în necunoscut. Ne dă asta dreptul să dramatizăm?

În faţa acestor evenimente, Moartea râde de fricile şi întrebările fără răspuns. Plânsul stă faţă-n faţă cu râsul şi niciun doctor nu are tratament pentru acest gen de gripă sau malarie, indiferent cât de mult te-ai osteni să ajungi la cabinetul lui, ca la o ultimă şansă. Nu el te va lăsa în viaţă şi nici nu-ţi va prescrie o reţetă miraculoasă, asta e sigur!

Dramaturgul nu oferă răspunsuri, ci lasă de-nţeles că moartea este consecinţa păcatului şi a ignoranţei. Totodată o asociază cu nuditatea, fără a-i da însă note vulgare. Da, actorii apar dezgoliţi de haine şi minciuni, fiind nevoiţi să se înfăţişeze în faţa Adevărului aşa cum sunt în realitate. Aproape că te vezi gol în locul oricui de pe scenă!

Pentru că a fost scris pe patul morţii, Hanoch Levin pare să-şi fi redactat propriul requiem, presărat cu concluziile întregii sale experienţe: viaţa ni se dă o singură dată şi o lăsăm să treacă pe lângă noi. Teama de necunoscut, când te vezi în faţa unei bariere deschise, nu mai este o cheltuială ci un câştig. Ea induce liniştea mult căutată iar grijile cotidiene dispar. Toate! Ce poate fi mai relaxant?

Atmosfera pe care regizorul a reuşit s-o creeze, transformă frica de moarte într-o acceptare firească a acesteia. Dacă la început reflectoarele bat puternic în ochi şi eşti înecat de fumul greu de respirat, în final îţi dai seama că toţi facem parte din scenariu, mai devreme sau mai târziu. Diferenţa e că avem atitudini diferite în faţa ei.

Este posibil să avem o singură atitudine vizavi de Moarte? Da, abia atunci când aflăm ce este cu adevărat Viaţa şi ce valoare are ea! Dar astfel de căutări nu sunt scurte şi nici drepte.


Teatrul Municipal "George Bacovia" Bacău,
Requiem de Hanoch Levin,
Un spectacol de Alexander Hausvater,
Scenografia: Gelu Rîşca,
Distribuţia: Viorel Baltag, Firuţa Apetrei, Daniela Vrînceanu, Bogdan Matei, Alina Simionescu, Gabriel Duţu, Florina Găzdaru, Simona Nica, Dumitru Rusu, Bogdan Buzdugan, Cristian Todică, Adriana Pîrvu, Iustin Ştefan Ciuche.