Despre dragostea în vreme de război - The Edge of Love

Filmul îţi ia ochii de la prima scenă prin picturalitate. Tonurile sunt prăfuite, totul e vintage-chic, hainele sunt bine alese, ţigările fumate cu pasiune, iar nuanţele rujului transmit mai multă emoţie decât cuvintele actriţelor. Totul pentru a reconstrui o imagine perfectă a Londrei aflată în plin război mondial. E ca şi cum ţi-ai imagina că ia viaţă o ilustrată păstrată de pe vremea bunicii.

Vera Phillips (Keira Knightley) cântă pentru soldaţi pe o scenă improvizată, în metrourile londoneze. Aşa o remarcă viitorul ei soţ, căpitanul William Killick, bine interpretat de Cilian Murphy. Numai că Vera dă din întâmplare peste un fost iubit din adolescenţă, care este nimeni altul decât binecunoscutul poet galez Dylan Thomas (Matthew Rhys). Iar când în peisaj mai apare şi soţia lui Dylan, Caitlin (Sienna Miller), totul alunecă înspre un triunghi amoros.

Până în final asistăm la o luptă continuă a fiecărui personaj cu propriile sentimente şi cu ale celorlalţi: Dylan îşi iubeşte soţia, deşi nu se sfiieşte să o înşele şi nici să tânjească după Vera, veşnica lui muză; Vera ar vrea să se lase prinsă de vraja versurilor şi promisiunilor poetului Dylan, însă are şi ea nevoie de un soţ în acele vremuri de restrişte. Unde mai pui că cele două rivale devin bune prietene.

După o bună bucată de film în care e plecat la război şi trece prin tot felul de orori, William se întoarce la Vera (care între timp i-a făcut şi un copil) şi încearcă să-şi potolească gelozia şi îndoielile trăgând cu puşca. Din fericire, nimeni nu moare.

De ce merită să vă uitaţi la The Edge of Love? Din păcate nu pentru Keira Knightley, care deşi e prezentă în mai mult de 85% din cadre, nu convinge, fiind tot timpul prea afectată, astfel că trăirile pe care vrea să le transmită par forţate şi uşor false. Un rol surprinzător de bun îl face Sienna Miller - soţia prinsă la mijloc între prietenie şi chinuitoarea bănuială că Dylan o va iubi mereu mai mult pe prietena ei decât pe ea. Deşi se vrea (şi) un film biografic despre Dylan Thomas, interpretul poetului, Matthew Rhys nu reuşeşte să capteze îndeajuns de mult interesul spectatorului. În schimb, Cillian Murphy ne arată că poate să fie foarte şarmant chiar şi într-un rol de good guy.

Veţi simţi din plin atmosfera agitată din timpul războiului, surescitată de o moarte care pândeşte tot timpul după colţ, dar şi de acel strop de nebunie al acelor ani. Asta datorită camerei care ştie să surprindă lumini şi umbre, imagini frânte, ca într-un caleidoscop şi detalii surprinse cu încetinitorul, cum ar fi piciorul Verei, care-şi scoate dresul înainte de a face dragoste cu William. Frigul şi umezeala peisajelor din Wales sunt bine "pictate", prin tonuri mai stinse, contrapunctate de rochiile colorate ale celor doua prietene. Una peste alta, un film care te convinge prin imagini şi mişcările inteligente ale camerei, dar care te dezamăgeşte (nu în totalitate) prin lipsa de substanţă a personajelor şi a jocului.