Considerat de majoritatea criticilor cel mai mare scriitor satiric al epocii sale (criticul literar american Edmund Wilson l-a numit "singurul geniu comic veritabil apărut în Anglia de la Bernard Shaw încoace"), Evelyn Waugh a pus în amplul roman Brideshead Revisited (publicat în 1945) toată fascinaţia, dar şi dispreţul său faţă de aristocraţia britanică aflată în declin înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Deşi mulţi s-au plâns că Waugh este fastidios atunci când îşi lasă umorul şi aciditatea deoparte, Brideshead Revisited rămâne un clasic al literaturii engleze. Prin prisma lui Charles Ryder, protagonistul şi naratorul cărţii şi alter-ego-ul lui Waugh, romanul urmăreşte apropierea acestuia de tânărul lord Sebastian Marchmain, apoi de familia acestuia, al cărei destin îi va schimba viaţa. O evocare vie a principiilor şi credinţelor aristocraţiei britanice interbelice, dar şi un memorabil şi distinctiv portret al impunătoarei reşedinţe Brideshead, devenită unul dintre impresionantele personaje, Brideshead Revisited este, înainte de toate, un roman al convertirii. Waugh însuşi, un agnostic convertit în 1930 la catolicism, a spus despre cartea sa că "tratează ceea ce în termeni teologici se numeşte forţa Graţiei Divine, adică actul nemeritat şi unilateral de iubire prin care Dumnezeu cheamă la El sufletele în permanenţă".
Cu asemenea densitate tematică, pregnanţă vizuală şi amploare caracterială, romanul cerea multă forţă şi talent pentru a-l ecraniza, mai ales că există un precedent ilustru. Realizat de BBC în 1981 şi considerat una dintre cele mai reuşite ecranizări ale tuturor timpurilor, serialul TV omonim, având unsprezece episoade care urmăreau fidel fiecare detaliu al cărţii şi o distribuţie absolut excepţională: Jeremy Irons, Claire Bloom, Laurence Olivier, John Gielgud, Anthony Andrews, Diana Quick, a primit şapte BAFTA, un premiu Emmy, un Glob de aur şi a avut numeroase alte nominalizări. Sarcina regizorului Julian Jarrods (care ne-a oferit în 2007 Becoming Jane, o biografie romanţată şi cam lipsită de suflu a lui Jane Austen) era, prin urmare, extrem de ingrată, mai ales că planul iniţial al producătorilor s-a schimbat. David Yates, care urma să regizeze filmul, a fost angajat să realizeze Harry Potter and the Order of the Phoenix, distribuţia - Charles, Julia şi Sebastian urmau să fie interpretaţi de Paul Bettany, Jennifer Connelly şi Jude Law - a fost înlocuită, iar filmările nu s-au mai desfăşurat la Chatsworth House, unul dintre cele mai vaste şi impunătoare castele britanice (pe care l-aţi văzut recent în The Duchess).
Cu un mod mai curând neutru de-a privi evenimentele şi o bizară ocultare a opţiunii finale a lui Ryder, care modifică decisiv sensul romanului, filmul lui Jarrods copleşeşte totuşi prin imaginea superbă a castelului Howard din North Yorkshire, care se întunecă o dată cu turmentările sufleteşti ale locatarilor săi, dar care constituie, deopotrivă, spaţiul ideal pentru elanurile hedoniste ale acestora (superbă scena degustării vinurilor de către Charles şi Sebastian). Dintre interpretările de ţinută se detaşează aceea covârşitoare a Emmei Thompson, care, renunţând la inconfundabilul său zâmbet autoironic, portretizează, cu distincţie aristocrată, o lady Marchmain neclintită în principiile ei, a cărei credinţă începe prin a-i sufoca până la traumă pe toţi membrii familiei şi sfârşeşte prin a se impregna în fiecare colţişor din Brideshead, călăuzindu-i spre Dumnezeu, dincolo de moartea ei, pe toţi cei care i-au fost aproape.
Solemn, uneori chiar sumbru, comprimând, din necesitate, capitole vaste din roman, filmul îşi găseşte limpezimea şi caracterul profund în special spre final, constituindu-se într-o elegantă şi grăitoare pildă despre înălţimea şi eternitatea credinţei.
Întoarcere la Brideshead / Brideshead Revisited, Producţie Marea Britanie, 2008.
Regia: Julian Jarrold.
Cu: Matthew Goode, Ben Whishaw, Hayley Atwell, Emma Thompson, Michael Gambon, Greta Scacchi, Jonathan Cake, Patrick Malahide.