How to Lose Friends & Alienate People / Cum să rămâi fără prieteni, era anunţat drept comedia cult al anului. Simon Pegg , actor comic britanic deja cultisim (după Shaun of the Dead şi Hot Fuzz) e Sidney Young, un fel de Clouseau al jurnalisticii de celebrităţi tabloide, protagonistul unui film cu pretenţii dar debil, un The Devil Runs Prada masculin de anul ăsta.
Cel mai bun lucru e titlul, a cărui traducere românească se opreşte la jumătate, poate pentru a nu-şi aliena spectatorii, totodată motivul pentru care am vrut să-l văd. Am aflat cine e realul Toby Young, omul care a scris cartea pe care se bazează filmul, e creditat consultant dar a fost dat afară de la filmări pentru că era băgăreţ şi ofensa echipa. Young e englez, imdb zice că a fost iubitul Nataschei McElhone timp de trei luni. Omul a avut o revistă hip la începutul anilor 90, Modern Review, revistă încheiată în insulte publice cu partenera sa, Julie Burchill, care a anunţat la fel de public că e lesbiană şi şi-a părăsit soţul. Aşa că Toby a fost angajat la Vanity Fair. Despre această perioadă povesteşte cartea sa.
Acum el s-a liniştit, are 45 de ani, soţie copii şi scrie cronica dramatică la The Spectator în Londra. Viaţa de abuzuri, gafe, alcoolism şi droguri, spargeri de petreceri şi altfel de comportament aberant se pare că s-a dus. Dar o preia Pegg, care joacă, după acum am spus, de parcă filmul e Pantera Roz (şi încă versiunea nouă). Gafele devin de ordin fizic, gagurile la fel, groase şi zgomotoase, în tradiţia umorului britanic de tip Norman Winston şi Carry On, nu de sorginte Oscar Wilde şi Monty Python. Revista se numeşte acum Sharps şi odiseea lui Young îl duce de la Londra la New York şi apoi la Los Angeles şi Hollywood. Aici el se ciocneşte de Maddox, redactor şi superior ierarhic (Danny Huston, unul din cei mai buni actori care există, aici doar pentru a-şi lua un paycheck), publicista diabolică Eleanor Johnson (Gillian Anderson , la fel de dornică să fie uitată ca Scully, precum Sir Sean şi Bond), regizorul wunderkind Vincent Lepak (Max Minghella, fiul regizorului Anthony, cu ochelari negri şi look de Kirk Hammett), o starletă focoasă care a jucat-o pe Maica Tereza (Megan Fox) şi colega Alison (Kirsten Dunst, iubita lui Spider-man, semi-şleampătă, gen Mary Pickford, supranumită la vremea ei "logodnica Americii"). Ea este fană de La Dolce Vita (şi filmul încearcă aici o rimă) , el de Con Air iar şeful are în birou un afiş cu Le Mépris al lui Godard.
Un riff amuzant la Big Lebowski; cum e să-l ai şef pe un gata ars Jeff Bridges ("Employed?"), care să dea lecţii de etică, echitate şi etichetă... Referinţele par copioase dar nu e chiar aşa. Gen Apartamentul lui Billy Wilder; ea are un amant la serviciu care-i e şef, Young o salvează de la moarte, ea se îmbată, o vedem în pijama. Doar că filmul lui Billy Wilder, ca şi cel al lui Fellini, sunt în altă galaxie cinematografică!
(două stele din cinci)
Notă: Acum şi pe blog la http://aldmovieland.blogspot.com/