Concept mai degrabă enigmatic, atacat de teoreticieni ai unor discipline diverse - de la antropologie şi sociologie la economie, de la istoria mentalităţilor la cea a imaginarului -, darul deopotrivă cu dăruirea au constituit în ultima vreme subiectul unor discursuri artistice bine conturate şi, implicit, al unor expoziţii de grup. Mai mult chiar, publicaţii dedicate artei şi societăţii contemporane au găzduit, cel puţin începînd cu anii '90, dosare ample privitoare la relaţia de complicitate pe care o întreţin arta şi economia, noţiunea de dar fiind esenţială în interiorul acestor discuţii. Interesantă este în acest sens suita numerelor din 2002 ale revistei Parachute ce cartografiază atît politicile economice recente, cît şi strategiile puse în joc de către artişti, de la simpla simulare a unor afaceri la gesturi a căror perspectivă critică vizează aspecte ale comunităţii şi ale globalizării, de la inventarierea problemelor legate de dinamica pieţei monetare la practica şi etica schimbului şi a dăruirii în plină societate de consum. Desigur, autoritatea unor figuri intelectuale ce au modelat înţelegerea noastră asupra darului, de la Marcel Mauss la Jacques Derrida, este întotdeauna clar mărturisită, cele două borne teoretice fiind de altfel prezente şi în statement-ul istoricului de artă, curator al ediţiei a opta a Bienalei de Artă Contemporană Periferic, Iaşi (3-18 octombrie 2008).
Instituit el însuşi ca proiect de cercetare/documentare/mediere, Periferic-ul propune metode de înţelegere a artei contemporane şi, odată cu ea, a unor cîmpuri de expresie dintre cele mai variate, de această dată curatorul propunînd "expoziţia-ca-gen" drept investigaţie asupra modului în care "economiile artei determină întreg peisajul cultural de la creaţie/producţie trecînd prin diseminare/distribuţie şi pînă la receptare/consum". Pe scurt: dăruirea ca metaforă pentru a descrie economia artei, în timp ce gestul dăruirii este abordat ca o interacţiune dintre artist/artă şi public. Recunoscînd cît de provocatoare poate fi o temă precum "Arta ca dar", Dora Hegyi (re)vizitează poziţii istorice, documentaţii şi proiecte recente ce examinează anumite aspecte ale artei ca dar, pentru ca un set de discuţii şi proiecţii publice, conferinţe şi programe de mediere să decodeze/nuanţeze conceptul.
Premiat în cadrul ultimei ediţii a Bienalei de Arhitectură Bucureşti, Cubul negru al lui Angelo Roventa (Sala Atelier a Teatrului Naţional din Iaşi) găzduieşte prima dintre secvenţele expoziţionale: aici, dincolo de caracterul spectacular al performance-ului lui Yuri Leiderman - un tableau vivant parte a seriei Geopoetics, ce înfăţişează două femei îmbrăcate în costum popular rusesc, în timp ce taie varză, avînd un portret al lui Jules Verne în apropiere, punctul de greutate este dat de "RO-MD/Moldova în două scenarii", proiect coordonat de Asociaţia Vector din Iaşi şi KSA:K Chişinău. Aurelia Mihai (RO) şi Veaceslav Druţă (MD) au produs filme documentare pornind de la exemple ale economiilor de zi cu zi, în încercarea de a verifica dacă tranzacţia dintre indivizi poate genera un model pentru relaţia dintre artă şi publicul ei.
Acelaşi "Cub" devine şi rezervor al lucrării My Gift, semnată de Roza El-Hassan şi Salam Haddad: suspendată între o reprezentare tautologică a conceptului şi o enigmatică sculptură destinată spaţiului public, My Gift aduce cu sine un layer suplimentar al discuţiei contemporane asupra practicii dăruirii, şi anume comunitatea, refuzul sau acceptarea colectivă.
Plasat undeva la jumătatea distanţei dintre Cub şi Sala Sporturilor, cea de-a doua secvenţă expoziţională, Info Point-ul conceput de arhitectul berlinez Markus Bader, împreună cu artişii Mona Vătămanu şi Florin Tudor, extinde discuţia cu privire la comunitate şi o şi pune în practică: o structură arhitecturală temporară "imprimă" o cheie nouă de citire a spaţiului public, căci poartă cu ea o intervenţie textuală, ce-l confruntă pe trecătorul obişnuit cu problema responsabilităţii individuale în ceea ce priveşte fericirea ("Freedom is always, and exclusively, freedom for the one who thinks differently" - vezi Piaţa Rosa Luxembourg, autori: Mona Vătămanu şi Florin Tudor).
Sala Sporturilor a Universităţii de Arte din Iaşi este felia cea mai generoasă a expoziţiei; acesta este şi locul în care intervin piesele "istorice" precum ediţia performativă a lucrării lui Joseph Beuys, KUNST= KAPITAL; piesele lui Mladen Stilinovic de la sfîrşitul anilor '70; instalaţia lui Felix Gonzales-Torres, Untitled (Para un Hombre en Uniforme) din 1991. Acţiunea lui Miklos Erdely, plasată în timpul evenimentelor Revoluţiei de la 1956 şi intitulată Unguarded Money este documentată printr-o simplă fotografie şi un fragment dintr-un interviu cu autorul. Situaţia a constat în amplasarea, în mai multe puncte ale Budapestei, a unor lăzi de armament goale, avînd inscripţionate doar textul "puritatea revoluţiei noastre permite colecta publică de acest gen pentru familiile victimelor", gestul fiind recuperat azi de Dora Gehyi, mai cu seamă pentru că face vizibilă relaţia dintre evenimentele la nivelul comunităţii, artă şi activism.
Două cărţi de artist îşi fac minunat loc în interiorul acestei selecţii: Ştefan Constantinescu prezintă cel mai proaspăt proiect al său - Epoca de aur pentru copii - o carte pop up ce selectează momente (private şi colective) din intervalul 1968-1989, iar Daniel Knorr este invitat cu Cartea produsă în 2007, în cadrul proiectului "Spaţiul Public Bucureşti", carte ce înghite/presează gunoiul colectat de artist de pe străzile oraşului.
Trei sînt direcţiile majore ale Periferic 8: arta ca sistem economic alternativ, relaţia de schimb între artă şi public, şi contextul local al Iaşiului care imprimă un tip de practică socială, pentru ca una dintre cheile de lectură să fie aceea că, într-un timp guvernat mai cu seamă de legi ale economiei - un sistem de producţie, consum şi schimb, arta are rolul ori chiar obligaţia de a investiga chestiuni legate de reciprocitate şi recunoaştere/recunoştinţă, solidaritate, generozitate şi omagiu. Fără a angaja în selecţia sa lucrări cu directă referire la sistemul economic/financiar, Dora Hegyi ne avertizează asupra relaţiei dintre a oferi/a primi în dar, formulînd cu multă abilitate întrebări cu privire la noua valoare a artei.