Copiii, spectatorii obişnuiţi de la Ţăndărică, nu s-au sinchisit însă de aceste inconveniente şi au umplut zilnic sala, fericiţi să găsească aici o atmosferă de sărbătoare, surprize ambientale la tot pasul, cu scene din piesele îndrăgite, ba chiar şi bomboane oferite drăgăstos la intrare. Întregul personal al teatrului a fost mobilizat pentru aceasta, aşa încît, travestiţi în personaje de teatru şi învestiţi cu sarcini de gazdă, au participat cu toţii la eveniment.
Festivalul a fost conceput nu doar ca o gală - are în subtitlu explicaţia "spectacole de colecţie" -, ci şi ca o competiţie a teatrelor de profil - a avut şi juriu, şi premii - şi, în mod particular, ca un forum al specialiştilor, în acest cadru fiind programate cîteva ateliere de lucru ale artiştilor, atît de utile ca schimb de experienţă şi ocazie de a se perfecţiona sub îndrumarea unor personalităţi cu renume internaţional.
La o simplă parcurgere a afişului, poate fi observată grija de a ilustra în acest festival reprezentativ pentru UNIMA (Uniunea Internaţională a Teatrelor de Animaţie, al cărui preşedinte e chiar românul Cristian Pepino, secondat de directorul Teatrului Ţăndărică, Călin Mocanu) producţia românească a teatrelor de profil din ţară, care, alături de Ţăndărică, au sugerat o imagine bună, diversă şi dinamică a fenomenului. Chiar dacă problema statutului de Cenuşăreasă a teatrului pentru copii, în raport cu alte instituţii de spectacol, rămîne.
Au jucat, aşadar, în Capitală, pe parcursul Festivalului, teatre de păpuşi şi animaţie din Craiova, Galaţi, Cluj, Constanţa, Iaşi, Bacău, Tîrgu Mureş, Botoşani, Arad. Au fost invitate şi spectacole ale studenţilor secţiei de profil de la UNATC, iar din străinătate au venit cu spectacole unul şi unul păpuşari şi marionetişti din Olanda, Spania, Bulgaria, Ungaria.
Teatrul Ţăndărică a profitat, cum era firesc, pentru a-şi prezenta ultimele succese, printre care acel savuros Candid de Voltaire, spectacol de autor semnat Cristian Pepino, cu muzică de Dan Bălan. Creată iniţial pentru adulţi mai ales prin şarja pe care o practică în relaţie cu opera literară de inspiraţie, montarea scoate la rampă o echipă tînără, deosebit de dotată şi pregătită, de interpreţi care mînuiesc la vedere - după un obicei consacrat în ultima vreme - marionetele caricaturale ale Cristinei Pepino. Cei cinci actori în frunte cu Mihai Dumitrescu - talent remarcabil, plurivalent - sunt inepuizabili, antrenîndu-se într-o joacă în care fantezia comică şi harul improvizaţiei sunt potenţate de efectele tehnicilor digitale.
Invitaţii la Festival au luat parte şi la o premieră a Teatrului Ţăndărică: Punguţa cu doi bani, în regia lui Decebal Marin, o reprezentaţie antrenantă, cu o scenografie fabuloasă, veselă şi colorată, care este ea însăşi un spectacol, creată de Carmen Raszovski. Ca şi altă dată cînd e vorba de poveştile clasice, regizorul-scenarist a procedat la prelucrarea basmului, inventînd, de pildă, un povestitor-şarpe care sîsîie printre ulucile gardului moşului şi babei din poveste, precum şi alte poante mai mult sau mai puţin potrivite. (N-am să înţeleg niciodată de ce trebuie să aibă poveştile pentru copii, pe care aceştia le ştiu de acasă, această soartă cînd ajung pe scenă.) Altfel, e bine că repertoriul se orientează aproape fără excepţie spre titlurile cunoscute şi îndrăgite ale literaturii pentru copii, precum Pinocchio, Hansel şi Gretel, Ghiocelul şi omul de zăpadă şi Mica sirenă de Hans Christian Andersen, Cenuşăreasa. Vom fi, pe de altă parte, cu atît mai atenţi la numele noi care înnoiesc peisajul, de la scriitori confirmaţi, ca Dan Lungu, şi pînă la autori multilaterali, ca scenograful Mc Ranin. Trebuie încurajată această apropiere de văduvitul teatru pentru cei mici şi a altor autori tineri, unii dintre ei afirmaţi la concursurile de dramaturgie care i-au premiat. Sugerez aici numele Sînzianei Popescu-Mihu.
În spectacole cu marionete pentru adulţi - gen care prinde la public şi aduce în acelaşi timp o îmbogăţire reciprocă a mijloacelor de expresie - ca şi în altele, pentru copii, semnate de regizori de teatru de importanţă internaţională, precum Silviu Purcărete şi Victor Ioan Frunză, prezent în Festival cu un spectacol de o uimitoare originalitate - Mica sirenă de H.C. Andersen al teatrului din Arad -, se poate vedea cît de generos este acest gen şi ce resurse de creativitate poate pune în mişcare. Aşa încît, pe lîngă preocuparea de a forma directori de scenă din rîndul tinerilor, teatrele pentru copii ar fi bine să continue să atragă nume din zona teatrului mare, interesate de această modalitate teatrală.
Prin selecţia judicioasă a directorului său, Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie de la Bucureşti ne-a arătat că gama procedeelor, a stilurilor şi tehnicilor practicate la ora actuală de teatrele de păpuşi şi marionete de pretutindeni e de o mare deschidere. Şi că diversitatea formelor de expresie, stimulată şi de oferta noilor tehnologii audio-video, coabitează fericit cu stilurile tradiţionale. Asta şi datorită contribuţiei unor artişti străluciţi, precum catalanul Jordi Bertran, care a dus tehnica mînuirii la un nivel uimitor de virtuozitate. Recitalul său de la Bucureşti, intitulat Ofelia, conceput ca un omagiu adus figurii feminine, deşi fără prea multă legătură cu aceasta, a culminat cu un număr... masculin, în care era imitată cu umor şi multă dexteritate prestaţia unui chitarist din zilele noastre. În alte secvenţe ale minunatului său spectacol, în care a jucat şi rolul de cantautor, a fost însoţit de Carlos Conida Litus, care n-a fost deloc mai prejos de maestrul său.
Evenimentul găzduit de Teatrul Ţăndărică a fost unul de excepţie nu doar prin specificul său, ci şi datorită unei impecabile organizări, făcută de echipa teatrului cu trudă şi cu mare discreţie. Şi, bineînţeles, cu mare iubire pentru spectatorii săi fideli, cărora le-a fost, de altfel, dedicat acest Festival, subintitulat "bucurii pentru copii".
Premiile Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie 2008
Premiul pentru imagistică: Teatrul pentru Copii şi Tineret, Constanţa.
Premiul pentru originalitatea şi anvergura demersului artistic: Teatrul "Gulliver", Galaţi.
Premiul pentru originalitatea şi profesionalismul discursului artistic: Compania Jordi Bertran, Spania.
Premiul pentru ingeniozitate şi rafinament: Teatrul de Marionete Arad.
Premiul pentru expresivitate şi mister: Teatrul t\'Magisch, Olanda.
Premiul pentru relaţia actor-păpuşă-muzică într-un spectacol de animaţie: Teatrul "Puck", Cluj-Napoca.
Premiul pentru savoarea dramatizării, modernitate scenografică şi vigoare interpretativă: Teatrul de Animaţie "Ţăndărică".
Premiul pentru critică teatrală în domeniul animaţiei: Ion Parhon.
Premiul pentru excelenţă în animaţia românească: Rudolf Moca.
Diplomă pentru management cultural: Mona Chirilă, pentru promovarea şi susţinerea artei de animaţie în peisajul teatral românesc şi internaţional.
Diplomă pentru management cultural: Stelian Stancu, pentru promovarea şi susţinerea artei de animaţie în peisajul teatral românesc şi internaţional.
Diplomă pentru naturaleţea şi complexitatea interpretării lui Pinocchio: actriţei Oana Stancu, Teatrul "Colibri" din Craiova.
Diplomă pentru armonia dintre muzică şi animaţie: Teatrul The Tale, Bulgaria.
Diplomă pentru citirea într-o cheie modernă a unei opere clasice: Secţia de animaţie a Teatrului Municipal "Bacovia", Bacău.
Diplomă pentru încurajarea dramaturgiei autohtone de gen: Teatrul "Luceafărul", Iaşi.
Diplomă pentru mesajul educativ: Teatrul "Ariel", Târgu-Mureş.
Diplomă pentru transparenţa poetică a montării: Teatrul pentru Copii şi Tineret "Vasilache", Botoşani.
Diplomă pentru virtuţile creative ale decorului şi păpuşilor: Teatrul Bobita, Ungaria.