He's Just Not That Into You (tradus la noi prin Despre bărbaţi şi nu numai...) este primul film făcut integral pentru un grup mixt de femei şi bărbaţi născuţi ieri, cu 80% din creier lipsă. Cum el are la bază şi un best-seller cu acelaşi titlu (probabil citit cu creionul în mînă de membrii aceluiaşi grup), nu ne mai rămîne decît să acceptăm că există şi astfel de oameni printre noi şi să fugim de ei (prostia se ia) în prima sală de cinema care proiectează comedii cu copii idioţi şi cu Adam Sandler: alea sînt filozofia lui Heidegger pe lîngă ăsta!
He's Just Not That Into You (regizat de un anume Ken Kwapis, care nu ştiu ce a mai făcut şi nici nu contează) are doar o idee pe care o întoarce pe toate feţele timp de două ore şi 9 minute (!): bărbaţii spun una, femeile înţeleg alta. Scuze, am spus "idee"? Înseamnă c-am fost contaminat de film şi-am înţeles alta. Nu doar că ceea ce afli sînt lucruri pe care orice adult care nu e handicapat mintal le ştie din viaţă, dar scenariul ţi le serveşte de mai multe ori (ca pentru retarzi, normal) în enşpe variante precedate de "vox populi", în care oameni de pe stradă îţi spun fix ceea ce ştii deja şi urmează să vezi pe ecran. Actorii care apar apoi (Jennifer Aniston cu manierismele ei, Ben Affleck cu benaffleckenia lui, Drew Barrymore cu banii ei investiţi în film ca producătoare şi această de-unde-au-scos-o Ginnifer Goodwin, cu figura ei bleagă de gospodină) le joacă silitor, ca şi cum ar colora cărţi de colorat. Se pare că literatura de acest gen se numeşte "utilitară"; filmul de faţă este utilitar doar în cazul în care vrei să te sinucizi la cinema cu o supradoză de platitudini.
Trăim într-o lume în care relaţiile se fac şi se desfac mai iute decît îţi ia să scrii un email (pînă şi prinţul Harry a fost părăsit pe Facebook). În aceste condiţii, a şti să descifrezi, instantaneu, semnalele celorlalţi e o chestiune de supravieţuire socială: dacă eşti femeie şi un bărbat îţi spune că te sună dar nu o face, treci repede mai departe - altfel, sînt mari şanse ca "filozofia" compensatoare izvorîtă din folclorul Retarzilor Anonimi să te ţină în loc cu ochii la viaţa care trece. Dar pentru a afla atîta lucru nu e nevoie de un doctorat în relaţii umane, nici de un film care se vrea comedie; singura "comedie" e că te-ai dus să-l vezi şi producătorii rîd acuma de tine...
Daţi-mi Sex and the City: The Movie, considerat cel mai prost film din 2008 - la ăla măcar am rîs!