Într-un loc în interiorul timpului nostru există un patinoar. Un patinoar pe o scenă
într-un teatru
dintr-un oraş unde toată lumea patinează. La Sfântu Gheorghe. Cel mai recent spectacol în regia lui Radu Afrim,
Lucia patinează, readuce pe scenă tânăra echipă de actori a Teatrului Andrei Mureşanu - şi nu oricum, ci pe patine. Desigur, nu e frumos să râvneşti la patina altuia, cel mult la patina timpului!
După
De mână, un spectacol mai degrabă reflexiv şi aporetic,
Lucia patinează e un manifest despre simţurile vitale, despre dragoste şi sfârşit, despre iertare şi înţelegere. Cuplul e măsura tuturor lucrurilor. Şi din când în când măsura se pierde. Teama şi neîncrederea străbat pentru fracţiuni de secundă privirile personajelor - ca un
slide-show foarte rapid de fotografii, instanţieri ale unor stări contradictorii. Dar, până la urmă, toată lumea încheie fericită partida de patinaj.
Povestea se desfăşoară în jurul lui Felix:
Felix-copil (Andrei Roca) şi
Felix-adultul (Daniel Rizea) - Felix care îşi vede tatăl murind (Florin Vidamski), Felix care îşi urăşte mama libertină şi speriată (Elena Popa), Felix care o iubeşte pe Lucia (Claudia Ardelean), dar nu o înţelege deloc, Felix care agaţă o femeie fetişistă (Ioana Costea), Felix care se joacă
de-a puterea simbolică cu Tania (Fatma Mohamed), Felix care se bate în
slow-motion cu tipul care închiriază patine, soţul Taniei (Sebastian Marina). Felix e ratatul
geek, un roboţel logician şi
post-emoţional, tipul
ştie-tot, băieţelul care
nu-şi înţelege mama. Celelalte personaje trăiesc drame individuale, de durată, se intersectează uneori şi îl transformă pe Felix din copil în adult. Întotdeauna pe două planuri temporale - atunci (copilăria) şi acum (maturitatea) - spectacolul decupează fragmente de timp
într-un spaţiu scenic minimal, în mijlocul căruia patinoarul e agora micilor şi marilor mărturisiri.
Tipul care închiriază patinele e un fost aviator care îşi consolidează familia întruna,
servindu-i copil după copil soţiei sale, Tania. Tania vrea să iasă din cercul vicios al mamei eroine, la fel cum Lucia vrea să scape de bărbatul inflexibil şi insensibil, Felix. Lucia patinează obsesiv în faţa bărbatului mitic (aviatorul american,
yeah!), Felix alunecă obsesiv în încercarea de a înţelege dragostea ciudată dintre părinţii săi. Tatăl, imobilizat la pat, a cărui voce se aude pretutindeni, îşi introduce fiul în metoda iertării, dar fiul e reluctant. Spre finalul piesei are loc împăcarea,
într-o scenă care uneşte cele două planuri temporale,
aducându-i în scenă pe ambii Felix, alături de mama lor. A cui e vina? Nu există o vină - e un punct de pornire esenţial pentru noii patinatori.
Dacă acest spectacol a fost construit pentru spectatorii
care-şi recunosc alunecările, atunci el
şi-a atins ţinta. Am alunecat cu pasiune prin gândurile încinse ale Luciei, am râs cu Tania de fiecare dată când îşi căuta iepuraşul sexual pe patinoar, am auzit vocea tatălui,
cinic-profetică, am recunoscut frica mamei şi
m-am tulburat la fetişul ciorapilor, am urmărit
ca-n Matrix lupta dintre Felix şi
patinatorul-aviator, am sperat ca Felix să se scoată până la final. Şi cum de data aceasta Radu Afrim a vrut să fie pozitiv (nu degeaba a introdus şi ceva muzică folclorică prin spectacol), personajele îşi rezolvă traumele şi noi plecăm fericiţi acasă. Dar dacă mâine îmi pun patinele şi o iau de la început?
Teatrul Andrei Mureşanu, Sfântu Gheorghe
Lucia patineazăDe Laura Sintija Cerniauskaite
Regia: Radu Afrim
Scenografia:Cristina Milea
Distribuţie: Daniel Rizea, Andrei Roca, Claudia Ardelean, Elena Popa, Florin Vidamski, Fatma Mohamed, Sebastian Marina, Ioana Costea.
Fotografii: Radu Afrim.
