Alan Ball a debutat în 2008 şi în regie de cinema, cu Towelhead, adaptat tot de el, după romanul omonim al Aliciei Erian. În ianuarie 2007, piesa lui Ball All That I Will Ever Be a avut premiera la New York Theatre Workshop, şi a însemnat revenirea lui la teatru după mai bine de o decadă. Six Feet Under a primit 3 Globuri de Aur (inclusiv pentru cel mai bun serial dramatic), 7 premii Emmy şi un premiu George Foster Peabody. Alan a primit un Emmy şi pentru pilotul lui Six Feet Under, pe care l-a regizat.
Primul scenariu de Alan Ball care a devenit film a fost American Beauty, pentru care a luat în 1999 Oscarul, un WAG şi Globul de Aur. Cu toată această lungă înşiruire de premii la activ, True Blood nu poate avea decât un viitor strălucit...
David Wohl: Să ştii că sunt un mare fan. Ce te-a atras la seria de romane Sookie Stackhouse scrise de Charlaine Harris? Cum s-a născut True Blood?
Alan Ball: Când am văzut cartea, am simţit nevoia s-o cumpăr. Nu citisem niciun roman cu vampiri... Nu citisem cărţi de Anne Rice. Din câte îmi amintesc, am ajuns mai devreme decât trebuia la dentist. Am intrat într-o librărie şi i-am văzut cartea, al cărei motto era "Poate că n-a fost o idee aşa de bună să aibă un vampir drept iubit", ceea ce mi s-a părut foarte amuzant şi m-a făcut să cumpăr cartea. Am început s-o citesc şi mi s-a părut aşa de distractivă încât nu am mai putut s-o las din mână.
D.W.: Care a fost cea mai provocatoare parte din transformarea romanelor lui Harris în serial?
A.B.: Păi, povestea lui Sookie. Şi erau şi alte personaje interesante în lumea lui Charlaine, şi am vrut să intru şi în poveştile lor. Provocarea a fost să păstrez intacte inima şi spiritul cărţilor şi, în acelaşi timp, să le fac accesibile unei producţii, unui serial în care se găseşte ceva pentru fiecare spectator.
D.W.: Ce ţi-a plăcut cel mai mult din întreaga producţie?
A.B.: M-am distrat grozav de bine pe toată durata filmărilor. E mult mai distractiv decât a fost lucrul la Six Feet Under. Mi-a plăcut la nebunie să lucrez la Six Feet Under; sunt foarte mândru de serialul acela, dar, uneori, nu era deloc simplu... după o vreme mă simţeam de parcă priveam în abisul moralităţii. Aşa că, după ce s-a terminat serialul, mi-am zis că vreau să fac ceva distractiv, uşor şi amuzant. Când am citit cărţile lui Charlaine mi-am zis că ar fi un subiect excelent pentru un serial TV.
D.W.: Şi serialul ăsta are o legătură cu moartea, la fel ca Six Feet Under. Te fascinează moartea şi posibilitatea unei existenţe dincolo de moarte?
A.B.: Nu e vorba de posibilitatea existenţei dincolo de moarte. La 13 ani am avut un accident de maşină şi sora mea a murit. Ea era la volan şi, de atunci încolo, moartea mi-a fost un soi de tovarăş de viaţă. A fost un eveniment atât de traumatic şi de şocant încât m-a schimbat profund şi m-a făcut să conştientizez faptul că suntem trecători pe pământ şi că toată lumea moare. Prin urmare, într-un fel, moartea are o influenţă asupra muncii mele, dar nu mă preocupă. Îmi place să trăiesc, îmi place viaţa pe care o trăiesc. Probabil că, din cauza acelui eveniment, sunt un pic mai conştient de faptul că toate aceste momente sunt preţioase şi importante.
D.W.: În ceea ce priveşte distribuţia din True Blood, cum te-ai simţit când actorii au intrat în pielea personajelor?
A.B.: Fantastic, pentru că distribuţia e excelentă şi nimeni nu încetează să mă surprindă şi să mă facă să mă simt bine. Toţi par să se simtă foarte bine. Toţi s-au implicat profund din primul moment. Am zis "nu vom face comentarii, vom zugrăvi lumea asta cu toată seriozitatea", pentru că, dacă începi să faci cu ochiul publicului, şi să spui "uitaţi ce isteaţă e faza asta" sau "ştim că faza asta e cam caraghioasă", atunci s-a isprăvit totul. Dar dacă personajele sunt tratate cu toată seriozitatea, dilemele lor sunt dileme foarte importante. Cu toţii au probleme şi asta conferă profunzime serialului. În aparenţă, e un serial dement cu vampiri ce are loc într-o lume în care vampirii se luptă pentru viaţa lor dar, în fapt, e vorba de oameni care se îndrăgostesc şi care îşi confruntă demonii, şi asta conferă serialului un ceva în plus ce-i va face pe oameni să-şi dorească să vadă şi următoarele episoade - poate chiar oameni ce n-au crezut niciodată că se vor uita la un serial cu vampiri.
D.W.: Dacă ţi s-ar oferi ocazia, ai vrea să fii un vampir ca cei din True Blood?
A.B.: Nu. Eu m-am împăcat cu propria mea mortalitate cu ani în urmă şi cred că există o parte a vieţii ce trebuie să pară nefericită. Dacă eşti nemuritor, viaţa nu ţi se mai pare importantă. Viaţa e importantă.
D.W.: Ce sfaturi le dai scenariştilor aspiranţi?
A.B.: Să scrie ceva la care ar vrea şi ei să se uite. Să nu se gândească: "asta vrea piaţa" sau "asta pare să aibă succes, aşa că asta o să scriu şi eu". Scrieţi din inimă, scrieţi despre lucrurile de care vă pasă, scrieţi despre ceea ce vă caracterizează, scrieţi despre ceea ce sunteţi. Scrieţi ceva din suflet, nu din cap.