Am văzut această creatură la TIFF, anul trecut. Nu pot să mă raportez altfel la pelicula lui Mircea Daneliuc. E ca o fiinţă care vine prin ecran să te sugrume. Asta a fost senzaţia mea după o vreme. Că pînă la finalul vizionării voi muri asfixiat sau voi suferi un infarct miocardic sub presiunea exercitată de fiinţa care ieşea din ecran şi înfunda sala.
Ca impresii pe care le sădeşte în spectator, Marilena pare a fi un mix între Elodia (hi)story, ceea ce vedem la Ştirile de la ora 5 şi înţelesurile unei campanii de tip Fata de la pagina 5 în care participă doamne trecute de prima tinereţe. E ca o perfuzie cu acid care arde retina şi sufletul în două ore - dacă rezistaţi atîta vreme torturii. Eu mi-am impus să rămîn în fotoliu pînă la final, însă nu am reuşit. Simţeam cum inima ratează sistole şi nu voiam să risc atît de mult. Aşa că am pornit către uşa sălii Republica şi în timp ce urmăream finalul făceam ture prin faţa ei. Atunci am spus că acest film nu avea ce căuta în festival!
E oroare, douăzeci şi patru de cadre pe secundă!
Regia: Mircea Daneliuc Cu: Cecilia Bârbora, Nicodim Ungureanu, Cornel Palade, Sergei Mizil, Anca Sigartău
3 comentarii
- Sporul[membru], 30.03.2009, 14:18
Ar trebui să primiţi "spor de Marilena" for emotional distress, că trebuie să vedeţi astfel de filme. Se pare că aveţi o meserie cu un grad ridicat de risc...:-)
- RE: Sporul[membru], 30.03.2009, 18:33
Gând la gând cu bucurie! La "Legiunea sträinä" am fost în avanpremierä la I.C.R., iar la "Dincolo de America", la premierä la studio - în ambele cazuri, tratatia post-proiectie a jucat rolul de "daune materiale si morale". Din päcate, "Oroarilena" l-am väzut la C.N.C., unde nu-i cu potol - iar la premierä nu m-am mai dus, cä deja-l väzusem la C.N.C., si de douä ori într-un cincinal n-am coraj.
- singuratate[membru], 03.04.2009, 21:17
eu am vazut filmul abia saptamana asta. ca de fiecare data, nu mi-a placut sa vad viata reala romaneasca pe ecran. nu stiu de ce, doar o traim zilnic. filmul e dur in toate, dar foarte real. totul de acolo e posibil. si e adevarat. pentru ca de fapt e vorba de un strigat al singuratatii. marilena e o femeie de 30 ani care e iubita de tot felul de personaje masculine (tipuri de oameni cu care zilnic ne ciocnim) care iubeste in felul ei absurd (cum e de altfel orice iubire in esenta) frumos (de pur, ca doar radu e in canada, ca doar are un copil) si disperat (jertfindu-se fiziologic) . ea nu-si doreste decat " putina atentie" asa cum spune la sfarsit. cand de fapt incheie eliberator jertfa ("ca sa nu-i crape basica", recuperandu-si copilul, inchizand definitiv usa). In sfarsit stie ce vrea si isi asuma. e singura in continuare, dar constienta si libera sa aleaga. sigur data viitoare mai bine
Resurse
Alte articole de Lucian MaierCronici ale altor filmeArticole similare
O insanitate abjectă - Marilena / Mihnea ColumbeanuMarilena, fata cu părul de foc / Cristiana KeresztesToate articolele despre MarilenaScrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate