Babylon A.D. - ultimul film realizat de francezul Mathieu Kassovitz în SUA - s-ar putea să fie chiar ultimul făcut cu bani americani: versiunea care a ieşit pe ecrane (şi pe care o vedem şi noi) a fost masiv tăiată de producători. Se pare că ea trebuia să dureze peste 2 ore; aşa, are numai 90 de minute. Dacă-l întrebi pe Kassovitz, cu siguranţă că o să-ţi spună că americanii i-au masacrat filmul (ecranizare a unui roman-cult de Maurice G. Dantec), în timp ce producătorii or să-ţi spună că, de fapt, l-au salvat.
Povestea - plasată în viitor - e simplă: Toorop, un mercenar cu pumn greu şi reflexe de oţel (Vin Diesel), este angajat de un mafiot rus (Gerard Depardieu) să ducă în SUA un "pachet" preţios - o fată pe nume Aurora; fata trăise pînă atunci într-o mănăstire, departe de lumea dezlănţuită, şi pare să posede calităţi paranormale. Toorop le încarcă pe Aurora şi pe protectoarea ei, Sora Rebeka (Michelle Yeoh), în maşina blindată cu care zburase, la propriu, pînă în locul respectiv (unul din cele mai tari gaguri ale filmului!) şi le duce - după multe peripeţii & mulţi pumni în dreapta şi-n stînga - hăt dincolo de Vladivostock, la strîmtoarea Bering; acolo răsare din cînd în cînd, spărgînd gheaţa, un submarin ilegal care ia o tranşă de oameni şi-i lasă să moară pe ceilalţi. Cînd cei trei ajung la New York, lucrurile se complică: Aurora este vînată atît de atotputernica ei mamă, Marea Preoteasă a Noeliţilor (Charlotte Rampling), cît şi de semi-legumicolul & tehno-dependentul ei tată, dr. Darquandier (Lambert Wilson), cu care Marea Preoteasă era la cuţite (sau alte arme letale). Povestea capătă anvergura aceea cyber-mistică pe urmele căreia se angajase de la-nceput - cu Aurora identificată drept "neo Mesia" în a cărei structură genetică tatăl ei implantase un "augmentator" de inteligenţă... Simplu, cum spuneam.
Dincolo de babilonia scenariului şi de finalul ratat (amputat), Babylon A.D. e destul de antrenant (în orice caz, e mai posibil decît cealaltă prostie făcută de Kassovitz în SUA - Gothika!). Are cîteva găselniţe vizuale meseriaşe, o oarece doză de umor şi - una peste alta - nu te adoarme în scaun. Dar ingredientul cel mai simpatic e Diesel, care - cu muşchii lui tatuaţi şi cu vocea de Kojak - îşi croieşte drum printre enormităţi şi poncife ca şi cum ar face duş. Uneori, te duci să-l vezi pe Vin pentru că tot speri să dai peste o urmare la Triple X... OK, n-a fost să fie filmul ăsta; din păcate pentru el, iniţialele lui = "B.A.D." - şi nici măcar V.D. nu poate să-l transforme în cine ştie ce "G.O.O.D.".