Noir caliente - Out of time

Carl Franklin pare să fi inventat un gen: "noir"-ul caliente! Adică: se ia situaţia clasică - un bărbat, preferabil poliţist, o femeie, preferabil amantă, un soţ gelos, preferabil dubios, şi nişte bani (mulţi) - şi se aruncă, totul, în tigaia încinsă a unei locaţii hot-latino: Florida. Florida în iulie, cînd nu "ninge" - ca-n filmul lui Thomas Vinterberg -, ci trupurile şiroiesc de sudoare. Trupurile negre sau ciocolatii: în Out of Time (Contratimp) joacă Denzel Washington, Sanaa Lathan (o negresă) şi Eva Mendes (o mulatră). Un triunghi foarte cool, deşi e hot.

Franklin a mai realizat un "noir" excelent: Devil in a Blue Dress, considerat primul film "noir-noir" - adică povestit din punctul de vedere al unui personaj negru (Franklin însuşi este negru); Devil... era ecranizarea unui roman, iar Denzel Washington juca şi acolo - "diavoliţa în rochie albastră" fiind (superba) Jennifer Beals. Aici, diavolul este o valiză cu bani, iar suspansul vine de unde nu te aştepţi: un fax, un telefon, un pager...

Deşi nu-şi propune în mod direct o "revizitare" a genului, e posibil ca Franklin să se fi inspirat din extraordinarul Out of Sight al lui Steven Soderbergh (vezi şi eventuala parafrază a titlului!): cam aceeaşi locaţie, personaje complexe şi echivoce, nuanţe mergînd de la miere la chihlimbar. Dar Franklin nu pare să fie interesat (cum fusese Soderbergh) de răsturnarea cronologiei; în plus, nici nu are la bază un roman scris de un "greu" al policierurilor - Elmore Leonard -, ci doar un scenariu (abil, dar fără panaş) scris de un anume David Collard. Rezultă un film care dă ceea ce promite, dar promite prea puţin ca să dea lovitura.

Scena cea mai plină de suspans are ca personaj principal un fax: Matt (Washington), intrat pînă-n gît într-o intrigă tenebroasă, e nevoit să schimbe pe computer datele de pe o factură telefonică ce-l incriminează; în încăperea de-alături (sediul poliţiei!), faxul riscă să "scuipe" dovada... Dacă vi se pare că e floare la ureche să joci la două capete - la unul (fosta) nevastă, la celălalt amanta -, gîndiţi-vă cît de complicat trebuie să fie să "înşeli" tehnologia: spre deosebire de consoartă sau con-destinatară, tehnologia nu are umori, nu are slăbiciuni şi nu cunoaşte saţietatea! Matt va afla acest adevăr abisal pe pielea lui (bine năduşită) şi, deşi scena în chestiune te trimite pe tine, spectator, pe marginea scaunului, jucîndu-te cu impulsul de-a muşca din scaunul din faţă, ea trimite - de fapt - mai curînd la thrillerurile lui Grisham decît la un "noir" autentic.

Dar să nu cerem filmului - cum spuneam - mai mult decît vrea să dea. Una peste alta, Contratimp este un divertisment reuşit (cu excepţia finalului, rupt parcă din Armele mortale cu Mel Gibson) în care Washington îşi demonstrează încă o dată clasa de actor "bun-la-toate", Eva Mendes & Sanaa Lathan sînt achiziţii interesante, Dean Cain (în rolul soţului ticălos) face un contre-emploi bine-venit, iar John Billingsley (medicul legist, prieten al lui Matt) aduce acele tuşe de "comic relief" fără de care un "noir" s-ar simţi orfelin. Cam asta e tot.