Şi a fost şi NexT nr. trei. Festivalul a crescut, are mai multe săli (acum şi la Scala), spectatori tineri, invitaţi străini, exuberanţă şi entuziasm.
Dar despre altceva vreau să pomenesc, şi anume, în cadrul său s-a desfăşurat România on the Movie Map, ediţia 2. Aici sunt invitaţi un număr de critici străini prestigioşi, să vadă cele mai noi producţii autohtone, să-şi dea cu părerea despre filmul românesc, şi să se întîlnească cu colegii lor de breaslă din ţara lui Mungiu, Porumboiu, Puiu, azi nume la fel de prestigioase la export pe cît au fost Nadia, Ilie Năstase şi Hagi. Criticii scriu la Screen Internaţional, Variety, Positif, The Guardian, L.A. Weekly, International Film Guide. Toate de A. Şi au văzut în timp record noile filme, unele sub titlu de scoop absolut, Poliţist, adjectiv al lui Porumboiu (care va fi sigur în competiţie la Cannes, chiar dacă încă nu se ştie secţiunea), Medalia de onoare al lui Călin Netzer, Felicia înainte de toate de Răzvan Rădulescu, Francesca (Bobby Păunescu, co-produs cu Cristi Puiu), Cealaltă Irina (Andrei Gruzsniczki), Weekend cu mama (Stere Gulea) şi Cea mai fericită fată din lume (Radu Jude) - obs: suntem o ţară are face mai multe filme cu nume feminine decît masculine, deşi toţi regizorii sunt bărbaţi.
Singura problemă e că, aflaţi faţă în faţă cu mai nenorocoşii critici români, care nu au văzut filmele, era cam greu să se creeze un dialog, poate doar o informare, din care am spicuit, mai multe adevăruri, de ex. că România pare o fi o ţară din care toată lumea vrea să plece, dar nimeni nu reuşeşte. Sau că toată lumea are probleme cu recuperatorii şi interlopii. Şi că toate filmele seamănă între ele, cu probleme realiste, dramatice, despre corupţie şi neputinţă. Welcome to România. Next?