Iar e sfârşitul lumii. De astă dată în Knowing / Numere fatale, film realizat de australianul Alex Proyas. Iar Nicolas Cage nu are cum să-l împiedice. Ce simplu era să-l întrebe pe Bruce Willis...
Cu toată cultura cinematografică pe care ne-am făcut-o, dacă sfârşitul lumii ar veni ca la cinema, n-ar trebui să mai fim luaţi prin surprindere. Nu l-am trăit în avans de atâtea ori? Cel mai ironic ar fi să nu recunoaştem sfârşitul lumii tocmai pentru că l-am văzut în prea multe filme.
Interesant este ce spune un personaj atunci când nebunia e pe cale să înceapă: "s-au panicat unii şi când am trecut în anul 2000, şi pe urmă s-au simţit prost!". Altfel spus, "numai la noi găsiţi adevăratul sfârşit al lumii".
Knowing este un thriller psihologic cu accente horror şi deznodământ SF, ingurgitabil fără a fi nici ridicol, dar nici prea inteligent. Singurul element original în acest mixtum compositum de elemente preluate din alte filme este un nou tip de cameră digitală folosită de directorul de imagine Simon Duggan. În rest, aceleaşi vechi refrene împachetate într-un ambalaj care uneşte toate catastrofele ultimilor 50 de ani, teroriste, naturale sau accidentale (Lockerbie, Katrina, etc) de Apocalipsă, legând pe urmă Apocalipsa de codiţa lui E.T.
Are sens? Trebuie să fi stat încuiat în ultimii 20 ani şi să nu fi văzut niciun film american pentru a te lăsa impresionat de Knowing şi de inteligenţa cu care te ia din punctul A şi te duce în punctul B.
Nu ai cum să nu te gândeşti la Signs, Close Encounters Of The Third Kind sau E.T., dar diferenţa dintre Knowing şi acestea e vizibilă aşa cum sunt vizibile, de la înălţime, cercurile din lanuri. Povestea e mult prea formatată, scenariul e scris după reţetă, viziunea regizorală lipseşte, emoţia e mimată. Totul e profesional şi rece. Fără surprize. De fapt, nici efectele speciale nu te dau pe spate. S-a mai văzut.
Nu e suficient să ai nişte extratereştri ca să faci Close Encounters Of The Third Kind. Dar poţi face o Întâlnire de gradul trei la mâna a doua, care le va lua ochii celor care n-au văzut filmul lui Steven Spielberg, fiind prea tineri.
Şi totuşi, apropo de discuţia pe care eroul, John Koestler, o are cu studenţii săi pe marginea disputei hazard - determinism, nu pot să nu spun, cu tot riscul, ce mi s-a întâmplat azi, când am văzut filmul la vizionarea de presă. Am ajuns cu cinci minute întârziere şi am pierdut intro-ul de dinaintea genericului, dar mi-am dat seama că de fapt îl văzusem la un moment dat când încercam să văd filme online. (Am renunţat pentru că nu mi-a plăcut.). Deci, întreb şi eu ca John Koestler: faptul că am pierdut exact bucata pe care o văzusem (şi uitasem asta) dintr-un film care vorbeşte despre întâmplare şi condiţionare este hazard sau necesitate?
Cu asta am rămas din film, precum şi cu un sentiment dezagreabil şi difuz. Cred că m-am cam săturat de sfârşitul lumii.
Knowing
Regia: Alex Troyas,
Cu: Nicolas Cage, Chandler Canterbury, Rose Byrne, D.G. Maloney, Lara Robinson.