"Nu o reconstituire a perioadei sovietice m-a interesat în acest spectacol, ci un destin aflat în criză. În faţa vieţii de netrăit şi a morţii greu de împlinit."
Mărturia regizorului Felix Alexa pare a insista asupra perspectivei existenţiale din care e privită piesa lui Erdman, Sinucigaşul, în montarea sa, de unde şi actualitatea ei "perenă". Din păcate, la vremea când a fost scrisă (1928) şi chiar şi mai apoi (cenzura a interzis textul şi în România înainte de '89), problema lui Poţekalnikov nu a fost privită în relaţie cu destinul său, ci cu statul totalitar care-i condiţiona dreptul elementar la viaţă. Numai că, cetăţean liber prin natura sa, eroul lui Erdman aruncă în aer farsa absurdă în care devine personaj din clipa în care e împins la sinucidere de cei din jur, reprezentanţi "responsabili" ai unei societăţi viciate de populism şi demagogie.
Dacă ar fi fost vorba doar de dileme filosofice, cenzorii nu s-ar fi sinchisit până-ntr-atât încât să-l condamne la exil pe autor şi să-i astupe pentru totdeauna gura. Problema era şi e că Poţekalnikov, aparent neangajat, poartă cu sine o ideologie a bunului simţ pe care autorul o ridică la rang de principiu, aşa încât, atunci când eroul său, de pildă, vorbeşte la telefon cu Kremlinul şi-i comunică tovarăşului Stalin că nu-i place marxismul, replica sună contrarevoluţionară. Ce subtilă punere a problemei în privinţa relaţiei politicului cu viaţa! Ca urmare, Sinucigaşul este, prin talentul autorului său, o piesă genială filozofică, dar şi politică, agitând lozinci care în epoca în care a fost scrisă erau nepermise în ţara sovietelor. Meritul spectacolului este de a adânci mesajele ei puternice despre om şi stat, eliminând total riscul datării, dar făcând din metafizica subiacentă o platformă de dezbatere politică actuală şi azi.
Când am văzut piesa în interpretarea pentru mine unică a lui Horaţiu Mălăele (Teatrul Nottara, 1992), mi s-a părut că satira vizează predilect intelighenţia rusă, scriitorii ruşi care se sinucideau pe capete în anii '30-'40, cu un discurs laş, defetist. Spectacolul de acum de la Teatrul Naţional deschide evantaiul generos spre alte categorii compromise, care îşi dispută cu scriitorul cadavrul viu al lui Poţekalnikov. Galeria e completă şi viu ilustrată de actori bine distribuiţi, care fac din apariţiile lor momente de reţinut. Marius Bodochi, practicând poza şi retorismul gongoric al demagogilor perfecţi, Maria Buză, seducătoarea perfectă afectând ilar în rolul primadonei refuzate, Costel Constantin, duplicitar dar eficient în rolul administratorului de bloc, Andrei Finţi, ironizând fariseismul clasei preoţeşti, Marius Manole, în rolul unui comsomolist vigilent pe care ni-l face simpatic prin obidă şi frică, Tania Popa, o soveţskaia jenşcina de la sursă ş.a.m.d.
Celula societăţii n-ar fi fost completă fără celula familiei, aşa încât eroul e dotat cu o soacră foarte umană şi mereu perplexă, graţie compoziţiei aplaudate a Adelei Mărculescu, şi cu o soţie care tribulează între sentimentele adevărate de iubire faţă de soţul şomer şi dorinţele ascunse de bunăstare. Ileana Olteanu e cuceritoare în deruta ei. În fine, Dan Puric mizează pe abulia lui Poţekalnikov, respectându-i râsul amar şi jucând cuceritor un fel de rătăcire serafică prin lume, dar poartă în raniţa de mareşal secretul victoriei asupra prostiei şi minciunii, printr-un fel de dar de a-şi asculta simţurile şi a reacţiona mereu când şi cum trebuie. Nu e sarcastic, nici cinic, ci mai degrabă îndurător şi blând, ca un adevărat creştin pravoslavnic.
Spectacolul realizat de Felix Alexa izbândeşte remarcabil şi datorită scenografiei Dianei Ruxandra Ion, care construieşte în fundal un perete de uşi duble, spaţiate spectaculos printr-un sistem de oglinzi, ducând astfel reprezentaţia, împreună cu şirul ceasurilor încremenite simbolic, spre dimensiunea metafizică dorită de regizor. Spre confirmare, apariţia copilului surdomut din finalul spectacolului, care ne aminteşte de Eugène Ionesco şi discursul ininteligibil al oratorului din piesa sa Scaunele.
Teatrul Naţional Bucureşti
Sinucigaşul de Nikolai Erdman,
Traducerea: Maşa Dinescu
Regia: Felix Alexa
Scenografia: Diana Ruxandra Ion
Din distribuţie: Dan Puric, Costel Constantin, Adela Mărculescu, Ileana Olteanu, Marius Bodochi, Marius Manole, Tania Popa, Andrei Finţi, Maria Buză, Silviu Biriş.