Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Jocul de-a vacanţa [opţiune 9]

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Jocul anticorporatist - Jocul de-a vacanţa [opţiune 9]


iunie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian este în sinea ei o piesă lipsită de un conflict real: personajele se întrunesc pentru o binemeritată pauză într-un context confuz. Ce vrea Ştefan Valeriu? Ce îşi doreşte Bogoiu? La cine sau la ce visează Corina? Sunt întrebări cheie la al căror răspuns autorul nu oferă nici un indiciu concret. Putem presupune că stresul cotidian determină răsturnarea de situaţie majoră, dar în montările de până acum ne-am obişnuit cu un stres mărunt, o migrenă banală sau o câteva cifre repetate obsesiv.

Genial în spectacolul lui Radu Afrim, montat la Teatrul Municipal din Baia Mare, este faptul că motorul acţiunii, acest "stres cotidian" din care se impune o evadare, are o forţă copleşitoare. Nu ne aflăm într-o casă de vacanţă, ci într-un birou corporatist cu taste cloncănind spasmodic şi fluierături de telefon sacadate. E o fabrică de măcinat creierii, în care pînă şi băiatul cu pizza suferă de tulburări de personalitate. Replica "Ăsta e jocul de-a vacanţa" spusă de Valeriu în timp ce îşi ameninţă colegii cu pistolul marchează fanatismul necesităţii unei pauze: jos cu pantofii de lac, detronaţi laptop-urile cocoţate pe mese, blocaţi liftul şi aduceţi flori, sau măcar frunzele care au mai rămas din ele - o întreagă revoluţie a simţurilor care-şi cer dreptul la haos, se desfăşoară pe scenă. Sexualitatea izbucneşte frenetic: domnul Vintilă se transformă în doamna Vintilă, iar Corina se lasă în grija fanteziilor mai mult sau mai puţin geografice cu Jeff. Corectitudinea matematică a lui Bogoiu debordează într-un joc de improvizaţie spumos, iar frustrările lui Valeriu se autoinhibă treptat.

Fără să exagereze, dar motivând până la cel mai mic detaliu şirul de acţiuni care se desfăşoară pe scenă, Radu Afrim nu doar că îl înţelege, dar îl şi completează pe Mihail Sebastian, amintind parcă oricărei posibile opinii canonice că o comedie veritabilă se măsoară în hohotele de râs, şi nu în zâmbetele forţate ale spectatorilor.





 Toate articolele despre Jocul de-a vacanţa [opţiune 9]


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Alexandru Ştefan


Alte articole

 La Cage aux folles cu Afrim - Jocul de-a vacanţa (opţiune 9), Oana Stoica
 Cronică de (mai mult de) 5 rânduri: Jocul de-a vacanţa, Cătălina Miciu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer