Multă tinereţe pe scena studioului Mihail Jora al Societăţii Române de Radiodifuziune. O nouă generaţie de muzicieni care, încet, dar sigur, confirmă încrederea ce i-a fost acordată, ia loc în fiecare săptămână la primele pupitre ale Orchestrei Naţionale Radio onorând şi profitând de o atitudine pe cât de lăudabilă şi responsabilă a manageriatului formaţiilor muzicale, pe atât de atipică, din păcate, în condiţiile conservatorismului marilor instituţii de la noi. Iar dacă această deschidere faţă de talentul şi forţa tinerilor valoroşi este dublată şi de încrederea celor cu mai multă experienţă, care au onorat timp de zeci de ani cu arta lor acest prestigios colectiv, motivele de optimism devin cu atât mai întemeiate.
Am consemnat aceste gânduri după începutul părţii a doua a Simfoniei a V-a de Ceaikovski cîntată în cadrul unui concert de stagiune, fiind plăcut impresionat de calitatea sunetului şi subtila dozare a introducerii corzilor, într-o paletă dinamică de mare rafinament girată de dirijorul Gheorghe Costin, lăsând ulterior spaţiu temei de la corn şi apoi dialogului cu clarinetul, partituri solistice admirabil conduse de tineri instrumentişti.
Apariţia tinerilor la primele pupitre nu este o noutate pentru Orchestra Naţională Radio. Gheaţa a fost spartă acum mai mulţi ani, prin apariţia foarte tânărului concert maestru Virgil Zvorişteanu, pentru ca, mai apoi, ca în urma unui adevărat efect al dominoului, fenomenul de înnoire să se generalizeze motivat, la nivelul întregii orchestre. Această stare de fapt nu este însă automat aducătoare de rezultate în creşterea valorică a ansamblului, decât printr-un efort susţinut pe durata multor stagiuni de aici înainte, până când acel nivel de excelenţă artistică devine o implicită stare de fapt. Pînă atunci să remarcam efectul benefic asupra sunetului corzilor pe care l-a avut o stagiune ce a cuprins multe concerte care prin repertoriul ales, soliştii şi dirijorii invitaţi şi nu în ultimul rând printr-o mai eficientă popularizare, au ridicat respectivele manifestări artistice la rangul de eveniment. Un astfel de fericit eveniment a fost şi concertul la care ne referim, înainte ce a cuprins în prima parte Mic divertisment în stil clasic de Nicolae Boboc şi Concertul pentru pian şi orchestră în la minor de Grieg, solistă fiind tânăra pianistă Alexandra Costin care a întregit prin prezenţa scenică atmosfera tonică de nouă tinereţe a orchestrei.
Alexandra Costin constituie exemplul tipic de tânăr muzician care prin foarte multă muncă şi un fermecător talent a dovedit că îşi merită şansa pe care a avut-o, aceea de a beneficia exact când trebuie de contactul cu profesori de primă mărime din Europa şi Statele Unite, solista fiind în acest moment masterand la Baylor University din Texas. În ciuda marilor emoţii de a evolua în compania Orchestrei Naţionale Radio, Alexandra Costin reprezintă deja o certitudine a pianisticii de mare performanţă, solista având la activ numeroase concerte cu orchestra şi recitaluri atât în România, cât şi în Austria, Germania, Franţa, Grecia şi Statele Unite. Factura romantică a acestui concert s-a dovedit a fi foarte potrivită cu sensibilitatea şi minuţiozitatea cu care tânăra solistă s-a aplecat asupra universului de semnificaţii ale uneia din cele mai reprezentative pagini ale romantismului, înscriindu-se cu hotărâre pe drumul atât de dificil şi fascinant al descoperirii de noi şi elevate sensuri şi conotaţii afective. Având în dirijorul Gheorghe Costin un acompaniator atent şi flexibil, Alexandra Costin se dovedeşte a fi un excelent produs de şcoală nouă, aceasta inoculând elevilor săi o remarcabilă ştiinţă a prezentării şi a motivării propriei prezenţe scenice, pe lângă o solida pregătire muzicală.