Miercuri, 8 iulie 2009, mai pe după-amiază, directoarea Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN), Andreea Grecu, a primit un fax. Documentul, datat luni, 6 iulie 2009, era un ordin de ministru şi preciza că, începînd de a doua zi, era eliberată din funcţie, iar în locul ei urma să vină interimar dl. Cristian Vasile Petcu (ignorarea legii începe cu faptul că, procedural, astfel de ordine nu se trimit prin fax, ele necesitînd confirmarea luării la cunoştinţă de către împricinat). După plecarea rapidă a Andreei Grecu, a început nu doar iniţierea noului director în tainele AFCN, ci şi mutarea instituţiei într-un alt sediu.
Iţele sînt încurcate, iar modul intempestiv în care a procedat Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, atentînd la cîteva prevederi legale în vigoare, chiar şi la contestabila OUG 189/2008, despre care vom mai vorbi, sugerează - aşa cum o fac şi iniţiatorii unei petiţii on-line (http://www.petitieonline.ro/petitie/protest_pentru_cultura_libera-p56593054.html) în contra demiterii Andreei Grecu - executarea, din nou, a protocolului PSD-PDL de împărţire a posturilor de conducere. În plus, trebuie spus că numirea unui director interimar are loc în plină sesiune de jurizare a proiectelor editoriale, contractele cu aplicanţii cîştigători urmînd să fie semnate în jurul datei de 2 august 2009 (fiecare zi de întîrziere scade cu un procent corespunzător finanţarea acordată), iar mutarea, inclusiv a întregii arhive, coincide cu perioada deconturilor pentru cei 95 de beneficiari ai finanţărilor pentru proiecte culturale (sesiunea din aprilie 2009).
Pentru început, nu e foarte clar pe ce bază a fost demisă Andreea Grecu. András Demeter, secretar de stat (UDMR) pe vremea ministrului Adrian Iorgulescu, în prezent, consilier ministerial, susţine că dna. Grecu avea un contract de management, în baza Ordonanţei de Guvern cu nr. 26, din iunie 2005, pe trei ani, scadent în septembrie 2008. Actualul secretar de stat pentru creaţie contemporană, Octavian Ştireanu (PSD), spune că acest contract de management a expirat în martie 2009 (adică după trei ani şi jumătate, o durată bizară, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional - MCCPN - nelucrînd cu fracţiuni de ani). Oricum, Andreea Grecu trebuia evaluată la încheierea mandatului, ceea ce toată lumea recunoaşte că nu s-a întîmplat.
Pe deasupra, în decembrie 2008 a fost publicată o altă Ordonanţă de Guvern, 189/2008, care modifică natura raporturilor juridice dintre managerul cultural şi ordonatorul principal de credite (abrogînd, deci, OUG 26/2005) şi a cărei urmare directă e, pe scurt, încetarea de iure a actualelor contracte de management şi încheierea unora noi, cu aceiaşi conducători de instituţii publice de cultură, echivalente cu perioada rămasă din contractul iniţial. Instituţiile care doar administrează fonduri, ca AFCN sau Centrul de pregătire profesională în cultură, spune Demeter, nu ar mai trebui, în noua viziune legislativă, să aibă directori cu contract de management, ci angajaţi "normal", pe bază de contract individual de muncă.
Însă, după cum arată prima pagină a contractului de management al Andreei Grecu, acesta era asimilat unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Pentru a o da afară, era nevoie, legal, de un raport de evaluare negativ, care, în cazul în care contractul de management ajunsese la termen, îi anula dreptul de preempţiune pentru un nou mandat (iar faptul că dl. Ştireanu îi consideră gestiunea "catastrofală" nu echivalează cu o evaluare; Andreea Grecu era, din aprilie 2009, ea însăşi interimară în post, cu precizarea obligativităţii MCCPN de a organiza un nou concurs de proiecte de management pînă în octombrie, în funcţie de evaluarea ei - dacă evaluarea era pozitivă, avea dreptul, conform OUG 189/2008, să depună un nou proiect de management, fără concurs).
Legal, situaţia e tratată cel puţin în necunoştinţă de cauză: de pildă, în faţa temerilor că dl. Petcu nu va putea semna contractele de finanţare pentru proiecte editoriale, primejduind întreaga procedură, dl. Ştireanu spune că actualul director interimar are aceleaşi drepturi în privinţa angajării AFCN în plata unor finanţări precum avea şi Andreea Grecu, în propriul ei interimat (pentru care ar fi putut primi o derogare), fapt contrazis, în practică, de fostul secretar de stat, András Demeter, autorul noii ordonanţe privind modificarea contractelor de management. Ordonanţa dată pe finalul guvernării Tăriceanu prevede că: "Pe durata interimatului, managerul are dreptul să efectueze toate actele de gestiune curentă" (Articolul 33, punctul 6), iar "Angajarea altor cheltuieli decît cele de gestiune curentă se poate face cu aprobarea expresă a ordonatorului principal de credite". Legea nu spune cum poate fi adus drept interimar cineva din afara "sistemului" (legal, ar trebui să fie vorba de un contract pe perioadă determinată, ceea ce îngrădeşte şi mai mult drepturile celui angajat şi poate duce lejer la contestarea întregii sesiuni de finanţare editorială). Iar dacă se merge după această OUG, atunci cum a putut fi, legal, numită interimar Andreea Grecu, de vreme ce punctul 5 al Articolului 33 prevede că: "În toate situaţiile este interzisă asigurarea conducerii interimare a unei instituţii de către managerul al cărui contract de management a încetat" (condiţia a fost eliminată de Camera Deputaţilor, dar această variantă finală a ordonanţei nu e încă în vigoare)? Iar dacă dna. Grecu era interimară, n-avea MCCPN obligaţia, conform legii, ca, în termen de cinci zile de la vacantarea postului ei, să anunţe concurs de management? Cît priveşte intervalul necesar numirii unui nou director, Articolul 8 spune că: "Autoritatea are obligaţia de a stabili termenele pentru depunerea proiectelor de management şi a dosarelor, precum şi cele pentru desfăşurarea etapelor de concurs, astfel încît să asigure:
a) minimum 21 de zile calendaristice pentru elaborarea proiectului de management;
b) între 7 şi 14 zile calendaristice pentru analizarea acestora de către membrii comisiei de concurs". Pe scurt, în cazul AFCN, cel mai devreme pe 16 august 2009, deşi vacantarea postului nu a fost nicicum anunţată. Asta, în condiţiile în care banii pentru sesiunea de proiecte editoriale de acum - 1.895 de milioane de lei - sînt singurii pentru carte în 2009, achiziţiile pentru biblioteci fiind suspendate în 2009, din lipsă de fonduri.
Tocmai cărţile sînt, conform lui Octavian Ştireanu, şi motivul schimbării Andreei Grecu - mai exact, Asociaţia Editorilor din România (AER), cea mai mare importantă organizaţie românească de acest fel. Totuşi, în ciuda unor articole inflamante din presă, AER nu a acuzat-o personal pe dna. Grecu, ci mecanismele legale şi procedurale ale finanţării (cum ar fi principiul neretroactivităţii, ce afectează dramatic revistele culturale, imposibilitatea finanţărilor multianuale, de care se face vinovat Codul Fiscal, şi întreaga procedură, greoaie, de aplicaţie), lucru confirmat de preşedintele AER, Grigore Arsene: "Nu mi se pare că schimbarea dnei Grecu şi numirea altcuiva, care să aplice aceleaşi legi, face vreun bine cuiva", consideră directorul Editurii Curtea Veche, adăugînd că s-a opus mereu oricărei iniţiative de a cere demiterea directoarei AFCN. Un apel public pentru modificarea legislaţiei de finanţare în cultură, semnat în martie 2007 inclusiv de Institutul Cultural Român, AFCN şi Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti, a rămas, de atunci, fără urmări.
Un alt subiect spinos pentru AER priveşte felul în care se decid achiziţiile de carte pentru biblioteci, care însă nu sînt administrate de AFCN, ci direct de Ministerul Culturii, printr-un program special. O seamă de alte critici virulente la adresa Fondului Cultural Naţional au venit, în timp, din partea unor edituri şi reviste mici (Drama, Steaua) sau a poetului Marius Ianuş, nemulţumiţi, cu toţii, de faptul că diferite comisii independente ale AFCN (din care Andreea Grecu nu făcea parte) nu le-au dat bani.
Superiorul ierarhic direct al dnei Grecu, secretarul general al MCCPN, Mircea Staicu, nu a putut fi contactat pentru a răspunde de ce nu s-a găsit o metodă mai puţin flagrantă de a o demite pe directoarea AFCN; de exemplu, prin numirea unei comisii, care să-i facă o evaluare negativă, şi organizarea în procedură de urgenţă a unui concurs, care să-l declare cîştigător pe dl. Petcu, pe modelul aplicat conducerii Direcţiilor Judeţene de Cultură, intrate, declarat, în moara protocolului de guvernare.
Cine e Cristian Petcu
Directorul interimar al AFCN are 34 de ani. E administratorul-şef al Facultăţii de Teologie a Universităţii Valahia din Tîrgovişte şi proaspăt (de anul acesta) doctor în istorie la aceeaşi instituţie de învăţămînt superior, unde predă, ca lector, Drept bisericesc şi administraţie parohială. Are masterate în teologie, ştiinţe economice şi ştiinţe juridice, tot la Universitatea Valahia. A semnat o seamă de articole şi o carte, publicate la Craiova, Constanţa sau Tîrgovişte, despre Pravilele monahale, Anatema. Studiu canonic, Responsabilitatea în faţa darului vieţii - privire canonico-juridică şi patriarhul Miron Cristea. Întrebat dacă-l consideră suficient de experimentat pentru a conduce AFCN, secretarul de stat Octavian Ştireanu răspunde: "Are trei clase peste Andreea Grecu, ca principialitate, implicare etc.". Dacă va participa la un viitor concurs, Cristian Vasile Petcu va trebui să-şi detalieze CV-ul, în materie de management cultural, de vreme ce legea spune că un candidat e admis dacă "întruneşte condiţiile de studii, de pregătire culturală şi managerială, precum şi alte condiţii cerute de autoritate".
Andreea Grecu are un doctorat în ştiinţe economice, un masterat în management cultural european (la Dijon), a lucrat la Teatrul ACT, la Asociaţia Ecumest, patru ani la Uniter în calitatea de coordonator de proiecte şi cinci ani ca director de proiecte la Fundaţia DCM (domeniu de activitate - dansul contemporan). După "evacuarea" de la AFCN, fosta directoare s-a întors acolo de unde plecase în urmă cu patru ani, la Asociaţia Persona, un ONG de artele spectacolului.
Ce spun operatorii culturali
"Andreea Grecu este unul dintre puţinii manageri culturali autentici din România, care s-a aventurat şi a încercat să schimbe mentalitatea din sistemul de stat. Se pare că lucrurile care încep să funcţioneze bine în ţara asta trebuie puse la punct, nu pot fi lăsate pe mîna oricui... Prea multe proiecte culturale independente au avut loc în ultimii ani, prea bine începuseră să meargă lucrurile!" (Andreea Căpitănescu, ArtLink)
"Poate ar trebui să ne asumăm actul de cultură ca act politic? În felul acesta politicienii nu ar mai acţiona după cum îi taie capul?! Există două opţiuni: una de a fi apolitic... Şi iată ce i se întîmplă Andreei Grecu... Şi cea de-a doua, mai radicală: politizarea actului de cultură... Va trebui să chibzuim ce avem de făcut, pentru că în România de acum nu eşti lăsat să-ţi faci treaba cinstit, asumat şi profesionist. Le e frică de acest profil uman. Mediocritatea conduce." (Maria Drăghici, Ofensiva Generozităţii)
"Eliberarea din funcţie doar pe criterii politice (pentru a face loc altor persoane membre într-un partid) şi fără un concurs, după ce prima persoană a fost obligată să treacă printr-un concurs, este o discriminare. Ministerul arată că eforturile constante ale dnei Grecu de a face din AFCN o instituţie transparentă au fost, în parte, în zadar. Operatorii culturali pot să aprecieze eforturile dumneaei, dar ministerul, nu? Ce se întîmplă cu patru ani de muncă susţinută care au ajutat la revigorarea proiectelor culturale din România? Cine garantează că planul de management propus la înfiinţarea AFCN va fi continuat?" (Nicoleta Branişte, ArtLink)
ArtLink este una dintre rarele organizaţii nonguvernamentale româneşti care beneficiază de o finanţare multianuală, pentru două proiecte în colaborare cu ONG-uri internaţionale, din partea Programului Cultura 2007-2013 al Uniunii Europene, iar Ofensiva Generozităţii este un grup de intervenţie comunitară artistică, ce lucrează de trei ani în cartierul bucureştean Rahova-Uranus. Comentariile au fost postate pe site-ul petiţiei de protest, semnată, pînă acum, de mai bine de o sută de artişti, operatori culturali etc.