Coco avant Chanel este genul de film care beneficiază din pornire de un mare avantaj: interesul imens al publicului, existent în mod firesc în trena unei legende a lumii, în cazul de faţă a modei de înaltă clasă.
Pentru foarte mulţi dintre locuitorii planetei, nu mai e cazul să se specifice cine a fost Coco Chanel - nu doar o creatoare de modă de enorm succes, ci chiar vizionara care le-a sugerat femeilor trecerea de la statutul de obiect la cel de subiect. Metodele acestei autodidacte dotate cu un fler şi un rafinament de-a dreptul geniale erau simplitatea (în sensul de lipsă a zorzoanelor şi exceselor, nu de pauperitate), lejeritatea (a eliminat şi corsetul, pentru ca femeile să poată respira), spiritul practic (Chanel nu a avut niciun pic de trac în a-şi scurta părul când şi-a dat seama că acest lucru îi conferă libertate în mişcări, dar şi un şarm aparte) şi un simţ teribil şi non-conformist pentru îmbinarea culorilor şi forma ireproşabilă a pălăriilor. Voluntară şi încăpăţânată, Gabrielle Chanel a avut, pe deasupra, pe lângă talentul nativ de a crea o vestimentaţie memorabilă, o minte liberă şi o natură extrem de înzestrată pentru afaceri, dar a fost şi foarte lucidă în privinţa aşteptărilor amoroase.
Cei care îi citesc biografia vor descoperi relaţii de prietenie cu oameni de spirit precum Churchill, precum şi o surprinzătoare cantitate de umor negru şi cochetărie la această fiinţă cu feminitate sublimă şi mână de fier în afaceri. Aceste date fiind binecunoscute, era destul de greu ca un regizor suficient de îndrăzneţ să se apropie de asemenea proiect să nu reuşească să-l şi finalizeze. Este, din păcate, exact rezultatul obţinut de regizoarea Anne Fontaine. Încropit, parcă, din fragmente care ar fi trebuit să cadă la montaj, lung şi steril, filmul se târăşte impardonabil încă din primele scene. Decupând numai scene irelevante, detalii fade şi imaginând doar dialoguri plate pentru Chanel, Anne Fontaine şterge din portretul eroinei sale tocmai strălucirea şi expresivitatea, ambiţia şi harul din care a rezultat o amprentă stilistică ce a străbătut un secol, pentru a reveni azi în forţă.
Şi mai nefericit este faptul că Audrey Tautou, care a avut prin acest rol şansa carierei ei de până acum, se pierde cu totul în cutele personajului, fiind practic o rătăcită prin film. Nici urmă din ţinuta de o eleganţă imperială, replicile caustice şi alura lui Chanel: Audrey Tautou pare o făptură obosită, bolnavă şi speriată, care se întreabă în permanenţă ce caută în scena respectivă. Singura interpretare şi mai înspăimântător de nepotrivită decât a lui Audrey Tautou ar fi fost, probabil, cea a Keirei Knightley, căreia i-a fost oferit iniţial rolul lui Chanel...
Dincolo de supoziţii de acest fel, filmul are însă şi calităţi, precum interpretarea perfectă a lui Benoît Poelvoorde şi cea (de mai mică întindere, dar la fel de fermecătoare) a expresivei Emmanuelle Devos. Alături de ei chiar şi Audrey Tautou pare - pentru câteva momente - ceva mai însufleţită, pentru ca apoi să recadă însă într-o apatie inexplicabilă şi perfect neinspirată în cazul unui asemenea rol. Din păcate, chiar şi scenele care ar fi putut ilustra, măcar ca performanţă scenografică, universul rafinat şi creativ al lui Chanel sunt total ratate. Sub pretextul de-a o prezenta pe creatoare înainte ca aceasta să atingă pragul celebrităţii, regizoarea trece pe lângă viziunile ireproşabile ca rafinament ale lui Chanel şi se mulţumeşte să o prezinte ca pe o prezenţă taciturnă, care fumează şi coase gulere albe pe rochii negre, iar fumează, iar coase gulere albe pe rochii negre, mai fumează, mai împătureşte o bucată de material, şi astfel îi trece viaţa. Nu e uşor să realizezi o biografie expresivă nici când eşti extrem de fidel sursei (dar te pierzi în detalii irelevante, cum a făcut-o Michael Mann cu portretul lui John Dillinger în Public Enemies), dar nici să te îndepărtezi haotic de orice urmă de similitudine cu modelul real nu e o soluţie.
Poticnit şi spălăcit, lung şi fără sens, Coco avant Chanel ne prezintă reversul prăfuit şi neverosimil al uneia dintre cele mai strălucitoare efigii ale secolului XX, demonstrând o regretabilă incapacitate de-a sesiza esenţa acolo unde ea exista, slavă Domnului, din belşug. Un film care nu lasă în urma sa nici măcar o undă de parfum, ci doar mult, mult praf pe drum...
Coco Chanel / Coco avant Chanel
Producţie Franţa, 2009.
Regia: Anne Fontaine.
Cu: Audrey Tautou, Benoît Poelvoorde, Alessandro Nivola, Emmanuelle Devos, Marie Gillain.