JD, Un mare star - Public Enemies

Personajul din Public Enemies al lui Michael Mann, John Dillinger, a fost cel mai carismatic, inteligent, stilat, celebru şi căutat jefuitor de bănci din America. Şi unul dintre cei mai răufăcători dintre iubitorii de filme. O spun biografiile, fotografiile şi cartea ultradocumentată a jurnalistului Bryan Burrough, Public Enemies (...), sursa filmului. Şansa lui nu a fost doar că a lovit în perioada crizei din '30, când capitalul de imagine oferit de public jefuitorilor era generos (oamenii erau falimentaţi de bănci, deci era în regulă ca un tip irezistibil să-i răzbune), iar sistemul de investigaţii american era un crochiu nefericit al FBI-ului de azi (şi un parc de distracţii pentru criminalii inteligenţi).

Partea mai frumoasă e că Dillinger a fost contemporan cu apariţia filmului cu gangsteri, iar aura de star pe care o avea şi prin care îi făcea pe toţi se datora fidelităţii lui pentru acest gen, aşa cum stilul criminalilor de pe ecran se datora gangsterilor din viaţa reală. În mâna lui Mann, ultimele luni ale lui Dillinger se transformă în spectacolul exploziv şi tandru al unui performer de geniu, care, în interpretarea lui Johhny Depp, găseşte adevărul propriului rol şi eternitatea unui star de cinema. Nu e clar unde se termină Dillinger şi unde începe Depp, unde se termină carisma gangsterului şi unde începe şarmul vedetei; cât din imaginile filmate în digital, pe alocuri terne, pe alocuri strălucitoare, întotdeauna frontale şi deloc amabile cu personajul, vor să reconstituie realitatea sau să îi închine un omagiu. Dar lipsa asta de claritate e criminală.