Cartea Epoca de aur pentru copii a artistului Ştefan Constantinescu - publicată cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Stockholm - a primit, în cele câteva luni de la lansarea pe piaţa din Suedia, o serie de recenzii excelente. Ediţia din 5 august 2009 a cotidianului Aftonbladet i-a dedicat un articol impresionant. Autoarea acestuia, curatorul suedez de origine română Sînziana Ravini, apreciază lucrarea ca fiind "în egală măsură o carte pop-up nostimă şi o carte de istorie serioasă", declarându-se mişcată de demersul artistului care "sfredeleşte în adâncurile comunismului ceauşist, fără a se deda nici la exagerări, nici la idealizări".
La rândul ei copil în epoca ceauşistă, Ravini rememorează odată cu Ştefan Constantinescu istoria lor comună: "Cartea lui Constantinescu te poartă într-o sinistră călătorie plină de nostalgie. Mă regăsesc în absolut tot. Cozile la alimente, lipsa curentului electric şi a apei calde (...) Dar mă regăsesc totodată în inventivitate, coduri secrete şi solidaritate." Remarcând umorul negru - atribut al românilor - omniprezent în cartea pop-up, autoarea articolului conchide: "Arta adevărată transcede întotdeauna normele culturale. Acesta e şi cazul lui Constantinescu."
Şi jurnaliştii de artă suedezi s-au declarat cuceriţi de cartea Epoca de aur pentru copii, cei mai mulţi primind-o ca pe o lecţie de istorie. "Cartea Epoca de aur pentru copii este o carte pentru copii, însă toţi adulţii care nu au crescut în ţările blocului comunist pot fi consideraţi în acest context copii, şi au nevoie de indicaţii concrete, simple", e de părere Tamás Gergely pe portalul Internationella Biblioteket. Cotidianul Svenska Dagbladet scrie: "Personaje pop-up şi amintiri din copilărie se împletesc cu istoria României în biografia lui Ştefan Constantinescu. Cartea rezumă istoria a 20 de ani într-o lectură de aproximativ o oră, iar fotografiile de tip pop-up fac ca biografia să le fie accesibilă chiar şi copiilor." Criticul Nils Jernelius de la revista Tidningen Kulturen merge mai departe, fiind de părere că: "Termenul pop-up poate descrie chiar România, ce s-a ridicat după căderea comunismului pentru a deveni parte integrantă a unei Europe diversificate. Epoca de aur pentru copii acoperă 20 de ani din istoria României, pornind de la biografia lui Ştefan Constantinescu, cu implicaţiile profunde ale istoriei relatate pe un ton de altfel şugubăţ."
Criticul portalului de artă Om konst, Susanna Slöör, face o paralelă între cartea artistului româno-suedez şi opera lui Mircea Cărtărescu: "Atmosfera epocii, văzută prin ochi de copil, e redată în mod asemănător de conaţionalul Mircea Cărtărescu în trilogia autobiografică Orbitor (tradusă în suedeză) (...) Atât Constantinescu, cât şi Cărtărescu croiesc dintr-un imens necunoscut ceva surprinzător de firesc şi general valabil." Aspectul cărţii e apreciat deopotrivă: "Originala carte impresionează, nu în ultimul rând, prin design, cu rafinatele sale ilustraţii pliate şi imagini dedublate." Şi Anders Olofsson remarcă, pe cel mai important portal de critică de artă din Suedia - Konst -, cele două laturi ale cărţii: "Cartea plină de fantezie Epoca de aur pentru copii a artistului Ştefan Constantinescu e gândită, aparent, ca o carte pentru copii, în care fiecare nouă pagină oferă lecturi incitante şi exerciţii practice. Cu ajutorul tehnicii pop-up se construieşte astfel istoria unei ţări şi a unui conducător care, în inima Europei, a făcut dintr-o naţiune întreagă propria sa "capodoperă" bizară."
Cartea Epoca de aur pentru copii a fost publicată în trei ediţii. Un exemplar din prima ediţie a fost achiziţionat de Moderna Museet, Stockholm, pentru colecţia sa de artă. În România, cartea a fost lansată în decembrie 2008, atrăgând atenţia publicului prin originalitatea conceptului şi a graficii. Realizată în condiţii tipografice deosebite, această carte interactivă este un produs unic pe piaţa culturală contemporană. În Suedia a fost lansată în luna mai 2009 la librăria Konst-ig din Stockholm.
Ştefan Constantinescu s-a născut la Bucureşti în 1968. În acelaşi an, Nicolae Ceauşescu, în calitatea sa de nou Secretar General al Partidului Comunist, a luat atitudine printr-un discurs public împotriva invadării Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia. Momentul i-a adus faima de lider comunist independent de Moscova şi un tratament preferenţial din partea Occidentului. Ştefan a crescut în timpul Epocii de aur a lui Ceauşescu, care a dat României pe Nadia Comăneci, autoturismul Dacia şi turismul înfloritor de pe litoralul Mării Negre, dar şi raţionalizarea alimentelor, demolarea unei mari părţi a Bucureştiului şi mutarea forţată a populaţiei. Cutremurul devastator care a zguduit Bucureştiul în 1977 este descris şi el în carte. Povestea se încheie în 1989 cu înlăturarea lui Ceauşescu de la putere. În noaptea de 20 decembrie 1989, angajaţii întreprinderii Decorativa, unde lucra Ştefan Constantinescu, au fost chemaţi de urgenţă la serviciu pentru a confecţiona două pancarte suplimentare pentru mitingul programat a doua zi, care avea să fie ultima demonstraţie de putere a dictatorului.
Din 1994 Ştefan Constantinescu locuieşte şi lucrează la Stockholm. Este unul dintre cei trei artişti români care au expus la Pavilionul României de la Bienala de la Veneţia din 2009.
Cartea Epoca de aur pentru copii este publicată de Institutul Cultural Român de la Stockholm, Pionier Press şi Labyrint Press. Proiectul se înscrie în seria de evenimente prin care ICR Stockholm aniversează 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989.
Comunismul fals - pe înţelesul copiilor - Epoca de aur pentru copii
Se poate oare scrie o carte ce se adresează atât copiilor, cât şi adulţilor pe o temă atât de îngrozitoare cum a fost dictatura lui Ceauşescu în România? Artistul suedezo-român Ştefan Constantinescu ne demonstrează că se poate. Epoca de aur pentru copii este în egală măsură o carte pop-up nostimă şi o carte de istorie serioasă. Constantinescu sfredeleşte în adâncurile comunismului ceauşist, fără a se deda nici la exagerări, nici la idealizări. Umorul lui e ca un cub de zahăr dizolvat, care "makes the medicin go down" (ajută ca medicamentul să alunece mai uşor pe gât).
Poate însă recenza o astfel de carte cineva care a copilărit în România acelor timpuri? Şi eu îi cântam imnuri lui Ceauşescu, la şcoală, în fiecare dimineaţă, ca să descopăr mai târziu, în Suedia, că trăiserăm într-o mare minciună. Nici nu ştiam cât de departe era varianta ceauşistă a comunismului de ideile marxiste despre desfiinţarea statului şi redistribuirea rezultatelor producţiei.
Tocmai cu această (ne)vinovăţie colectivă se ia în piept Constantinescu în cartea lui. O (ne)vinovăţie care îi aparţine în aceeaşi măsură Occidentului. Cum am putea altfel judeca faptul că Regina Elisabeta l-a înnobilat pe Ceauşescu, iar Franţa l-a decorat cu Legion d'honeur? În Suedia i s-a acordat Ordinul Serafimilor cu ocazia vizitei de stat din 1980. Abia când românii l-au dat jos în 1989 lumea internaţională a îndrăznit să reacţioneze.
Cartea lui Constantinescu te poartă într-o sinistră călătorie plină de nostalgie. Mă regăsesc în absolut tot. Cozile la alimente, lipsa curentului electric şi a apei calde. Teama de a fi trădat de vecini, monstruoasa arhitectură poststalinistă, bisericile mutate efectiv pe roţi. Cravatele roşii de pionier, decoraţiile şi eliminarea celor cu opinii divergente.
Dar mă regăsesc totodată în inventivitate, coduri secrete şi solidaritate. Şi mai ales în bancurile cu Ceauşescu, ce ne uneau pe toţi în acel spirit colectiv de tipul "suntem oricum pierduţi", dar care reprezentau în acelaşi timp o manifestare politică a împotrivirii faţă de sistem. Bancul meu favorit sună aşa: Doi bărbaţi stau la coadă de mai multe ore. Unul dintre ei zice: "Nu mai rezist. Mă duc şi-l împuşc". După alte câteva ore bărbatul nervos se întoarce la coadă. Amicul îl întrebă: "Ei, cum a fost?", la care el răspunde: "N-am rezolvat nimic, coada aia e şi mai lungă".
Se spune că umorul negru e un atribut al românilor, aşa cum ne-o dovedesc nihilismul (prin Cioran), absurdismul (prin Ionesco) şi dadaismul (prin Tzara). Însă manifestările patriotice din artă şi literatură nu dau niciodată roade. Arta adevărată transcede întotdeauna normele culturale. Acesta e şi cazul lui Constantinescu.
(Sînziana Ravini
Aftonbladet, 5 august 2009)