Un gentleman generos - Leonard Cohen la Bucureşti, 2009

Câteodată, viaţa îţi oferă o a doua şansă, chiar când te aştepţi mai puţin la asta. Anul trecut, când Leonard Cohen a venit pentru prima dată în România, eram convinsă că pierdusem singura şansă de a-l vedea şi auzi live. Niciodată nu m-am bucurat aşa de mult că m-am înşelat.

Povestea momentului în care am descoperit muzica lui Leonard Cohen e foarte simplă: în liceu, colega mea de bancă, C., mi-a împrumutat Ten New Songs, iar eu m-am îndrăgostit irevocabil de vocea lui Cohen încă de la prima audiţie. În acel moment, nici nu mă gândeam că ar fi posibil ca peste câţiva ani, să mă aflu, împreună cu aceeaşi C. (de altfel, singurul fan Leonard Cohen pe care îl cunosc), în faţa unei scene pe care avea să-şi facă apariţia omul cu a cărui voce am petrecut atâtea ore.

Dar iată că imposibilul s-a întâmplat... 4 septembrie 2009, Bucureşti, Stadionul Tineretului - aceste coordonate îmi vor rămâne întipărite în memorie pentru totdeauna. Am ajuns la stadion destul de devreme, când repetiţia încă nu se încheiase (am putut auzi Who By Fire, şi mă gândeam cât de ciudat e... anul trecut, în timp ce Cohen era pe scenă în Bucureşti, eu ascultam Who By Fire pe repeat, în intimitatea camerei mele, iar acum mi se părea incredibil că voi asculta aceeaşi piesă live). Eram aşa de curioasă să văd, în sfârşit, cine erau fanii Leonard Cohen. Întotdeauna am avut impresia că fac parte dintr-un club secret, pe ai cărui membri nu aveam să-i cunosc decât într-un asemenea context. Şi, exact cum mă aşteptam, conceptul de generation gap nu există atunci când e vorba de muzica lui Cohen. La fel e şi cu barierele naţionale / lingvistice - aveam locuri lângă nişte americani care au venit în România special pentru concert, aceasta fiind şi pentru ei prima dată la un concert Leonard Cohen.

Dance Me to the End of Love a dat startul celor trei ore de magie. Au urmat The Future şi Ain't No Cure For Love, după care Leonard Cohen s-a adresat mulţimii. Până atunci, aveam acea senzaţie absolut bizară, pe care am mai avut-o o singură dată (când am fost la un concert Conor Oberst), şi anume că ceea ce se întâmplă în faţa ochilor mei e ireal; însă în momentul în care Cohen ne-a mulţumit, atunci am realizat că, într-adevăr, acolo, pe scenă, e Leonard Cohen în carne şi oase. Nu mă uit la un DVD sau la un clip pe You Tube, nu, ce se întâmplă aici e cât se poate de real!

După Anthem, a urmat prezentarea formaţiei, ceea ce, în mod normal, înseamnă sfârşitul unui concert, dar, din nou, ce plăcut e să te înşeli! Era doar sfârşitul primei părţi a concertului. Cohen a revenit pe scenă cu Tower of Song şi apoi Suzanne, cu care îmi petrec, de multe ori, şi câte o oră întreagă.

Pe parcursul întregului concert, Cohen a avut grijă să le mulţumească muzicienilor care împărţeau scena cu el şi să-i lase să-şi demonstreze virtuozitatea, în timp ce el stătea în umbră, cu pălăria scoasă, în semn de respect. De altfel, Boogie Street a fost interpretată de minunata Sharon Robinson, ea fiind şi co-autoarea piesei. Iar după Boogie Street... "Now I've heard there was a secret chord/ That David played, and it pleased the Lord" - cred că fiecare aştepta cu nerăbdare să audă o anumită piesă, iar în cazul meu, aceasta era Hallelujah. Aş fi vrut să pot capta acest moment pentru a-l purta mereu cu mine, dar cruda realitate e că nicio poză, niciun clip video nu ar putea recrea un asemenea moment. Astfel că am încercat, cât de bine am putut eu, să rămân ancorată în prezent: aici, acum, Leonard Cohen cântă una dintre cele mai frumoase şi emoţionante piese scrise vreodată!

Ceva din felul aproape ştrengăresc în care Cohen a ieşit de pe scenă după Take This Waltz sugera oarecum că, dacă vrem, va reveni pentru câteva minute. Şi, într-adevăr, a revenit, nu o dată, ci de trei ori. Encore-ul a fost unul special, ca o lungă scrisoare de adio semnată Sincerely, L. Cohen. Cohen a fost extrem de generos cu noi şi noi am profitat cât am putut de generozitatea sa. Chiar şi după ce ne-a anunţat că e Closing Time, noi am insistat, iar el ne-a cântat, parcă pe un ton glumeţ, I Tried to Leave You.

14 ore cu avionul din State până în România? 11 ore cu trenul de la Cluj până la Bucureşti? Nu mai contează. Orice noţiune de spaţiu sau de timp se dizolvă, pentru că a-l vedea pe Leonard Cohen live e o experienţă absolut extraordinară, unică.

Set list: Dance Me to the End of Love / The Future / Ain't No Cure For Love / Bird on the Wire / Everybody Knows / In My Secret Life / Who By Fire / Hey, That's No Way to Say Goodbye / Lover Lover Lover / Waiting for the Miracle / Anthem / pauză / Tower of Song / Suzanne / Sisters of Mercy / The Gipsy's Wife / The Partisan / Boogie Street / Hallelujah / I'm Your Man / Take This Waltz. Encore: So Long Marianne / First We Take Manhattan / Famous Blue Raincoat / If It Be Your Will / Closing Time / I Tried to Leave You / Whiter Thou Goest.