Cînd am auzit, pe la începutul anului, că Madonna va cînta la Bucureşti, m-am bucurat că o să văd încă un icon în acţiune. Cînd am văzut prin martie 2009 afişul de promovare a turneului Sticky & Sweet Tour, am ezitat. Cînd am început să observ pe Youtube cum se desfăşoară concertele din alte ţări, am renunţat. Nu voiam s-o văd aşa.
Mai mult decît muzician, Madonna a fost o personalitate cameleonică, capabilă să intuiască la ce va reacţiona publicul, astfel încît s-o reţină, şi şi-a construit cariera pe aceste considerente. Nu a ţinut să fie recunoscută pentru calităţile muzicale, atîta timp cît o imagine provocatoare şi răzvrătită putea să-i aducă mai mult succes. A mizat cel mai mult pe imaginea erotică şi pe ofensele pe care le putea aduce Bisericii, ca elemente sigure de a-i creşte publicitatea, şi nu a fost deloc dezamăgită: concertele i-au fost, în repetate rînduri, defăimate de reprezentanţi ai Bisericii Catolice şi ea însăşi a fost la un pas de excomunicare.
Înainte de a ajunge la vîrsta la care să aleg între rockeri şi depeşari, am trecut prin etapa de alegere între marii artişti ai deceniului nouă: Michael sau Madonna. Îmi plăceau amîndoi, dar mai mult Michael, mi se părea mai interesant dansul lui ciudat, faţă de zbuciumul brunetei cu părul lung, în faţa unor cruci în flăcări. Prietenii îmi spuneau însă că, deoarece eram fată, ar trebui să-mi placă mai mult de Madonna, pentru că Madonna era "o femeie adevărată". Era 1990, şi copiii de nouă ani înţeleseseră, dintr-un singur videoclip văzut, felul în care se poziţiona Madonna în faţa publicului.
De-a lungul anilor '90, Madonna a continuat să filmeze videoclipuri şi filme cu tentă erotică, a publicat o carte cu fotografii erotice, a jucat într-un film multipremiat, Evita, s-a convertit (nu fără scandal) la Kabala, a devenit mamă şi a scos un nou album de succes, Ray of Light. Imaginea ei de victimă, din piese ca Take a Bow, You'll See, This Used to be my Playground, mi-a rămas în cap pînă azi. Videoclipurile de la Frozen şi Ray of Light rămîn în istorie.
Madonna intră în noul mileniu cu o nouă personalitate şi îl traversează schimbîndu-şi stilul muzical. Ultimele două albume, Confessions on a Dance Floor şi Hard Candy, readuc în prim-plan elemente de disco-dance-pop din anii '70, iar odată cu Hard Candy, Madonna nu mai e inovatoarea, ci se aliniază trendului muzical contemporan. Madonna a îmbătrînit.
Concertul Madonnei va rămîne memorabil, dar nu din cauza show-ului spectaculos, a prestaţiei sale artistice deosebite sau a excepţionalei organizări a evenimentului. Concertul Madonnei de la Bucureşti a amintit românilor că au într-adevăr o problemă cu populaţia romă. Gestul participanţilor de la concert, acela de a o huidui atunci cînd a îndemnat la toleranţă faţă de etnia romă, a fost interpretat ca un gest de luare de atitudine în faţa starului care propovăduieşte toleranţa, fără să aibă habar despre ce vorbeşte. Majoritatea s-au gîndit că Madonna vrea doar să bifeze un discurs corect politic, mai ales că avea pe scenă, alături, o trupă de muzicieni romi.
Evident că Madonna nu s-a întîlnit, în ultimii 30 de ani, cu acei romi cerşetori sau hoţi ce boţesc imaginea României în lume. Evident că Madonna nu ştie că şi în ţara care îi găzduieşte, romii nu se ocupă cu cele mai cinstite meserii. Evident că Madonna habar nu are ce vorbeşte, drept urmare, e bine că i s-a servit o lecţie de către mulţi dintre cei care au plătit un bilet la concertul ei. Contează prea puţin ce a determinat-o pe artistă să ţină un mic discurs despre toleranţă. Provenind dintr-o familie de imigranţi, Madonna ştie ce înseamnă etichetele aplicate din oficiu. Huiduielile rămîn însă o metodă de sancţionare de maidan. Şi chiar dacă totul a avut loc pe un maidan, la propriu, huiduitorii nu au demonstrat decît că avem printre noi indivizi capabili de ură, insensibili şi reticenţi la critici.
A doua zi după concert, am navigat pe Internet, pe bloguri şi pe Youtube, să văd cum a fost concertul Madonnei la Bucureşti. Spectatorii se arătau nemulţumiţi de ea, de organizare, de falsitatea mesajului. Uităm că Madonna a fost dintotdeauna o imagine în schimbare - versatilitatea de care a dat dovadă a fost singura ei caracteristică veridică. E greşit să acuzi pe cineva de falsitate, atunci cînd el şi-a asumat caracterul cameleonic. Madonna nu vrea decît să placă publicului ei. De unde era să ştie că publicul român devine agresiv la îndemnuri la toleranţă?