Lumea teatrală ştie: de cum se pogoară peste noi răcoarea toamnei, vin să încălzească atmosfera, relaţiile dintre artişti (uneori) şi departamentele de contabilitate (întotdeauna) festivalurile. Festivalurile din valul autumnal, deocamdată, căci după hibernarea (auto)impusă se vor deschide şi vor înflori festivalurile de primăvară. În România teatrul e cum e, dar festivalurile prosperă. La urma urmei, nu este însă cel mai rău lucru din această ţară minunată.
Prima dintre reuniunile de toamnă se desfăşoară la Mangalia, la început de septembrie 2009, şi este dedicată comedienilor noi în meserie: Gala Tînărului Actor "Hop" aliniază în faţa juriului şi a spectatorilor intraţi "liber" în sala Centrului de Cultură mangaliot (avînd faţada împodobită cu un uriaş mozaic însufleţitor, creat pe la începutul anilor 1960 de un foarte important artist plastic, pe numele său Jules Perahim...) absolvenţi din ultimii cinci ani ai şcolilor de teatru, împărţiţi în două secţiuni, Individual şi Grup, după cum tinerii în chestiune aleg formula "one-man show" ori spectacolul de tip aşa zicînd tradiţional. Cei dintîi au la dispoziţie un sfert de oră pentru a prezenta ceea ce se numea cîndva un recital, plus încă un număr de minute pentru a expune cum cred ei mai nimerit un text (neteatral) obligatoriu, comunicat dinainte, iar ceilalţi beneficiază de trei sferturi de oră pentru a convinge auditoriul nu doar de talentul fiecărui membru al echipei în parte, ci şi de capacitatea lor de a funcţiona bine împreună.
Numărul trofeelor a devenit variabil (şi imprevizibil) de la an la an, dar "de bază" sînt cele acordate pentru Cel mai bun spectacol, Cel mai bun actor (botezat, de la actuala ediţie, cu numele lui Ştefan Iordache şi susţinut material de Mihaela Tonitza-Iordache, văduva artistului), Cea mai bună actriţă şi Premiul special al juriului, intitulat "Sică Alexandrescu"; în plus, prinţul Şerban Cantacuzino, fost actor, decernează, de trei ani încoace, unei "tinere speranţe" feminine o distincţie purtînd numele bunicii sale, marea actriţă Maria Filotti. Anul acesta, juriul care a decis către cine vor merge cele cinci cununi de lauri a fost alcătuit din (în ordine alfabetică) coregraful Florin Fieroiu, actorii Ana Ioana Macaria şi Marius Manole, regizorul Vlad Massaci şi actriţa Virginia Mirea. Organizatorii Galei au fost, ca de obicei, Uniunea Teatrală din România (UNITER), Ministerul Culturii şi Primăria Municipiului Mangalia. Tot ca de obicei, director, prezentator şi unul dintre selecţioneri a fost regizorul Cornel Todea. Iarăşi ca de obicei, numele celorlalţi "alegători" a fost ţinut în mare taină. În fine - obicei de care mă întreb dacă, de fapt, îşi aduce aminte cineva, fie el organizator sau concurent -, tema festivalului a fost (cum altfel?!) "Alteritatea". Cam ce ar vrea să spună, în context teatral, această pre(ten)ţioasă vocabulă nu ştie nimeni. Şi nici că-i pasă, în realitate, cuiva.
Cea de-a XII-a ediţie a Galei a "aliniat la start", la Individual, şaisprezece tineri actori - mai mulţi decît în anii trecuţi şi, ca să o spun din capul locului, mai buni. Mai buni în mod evident şi încurajator. Nu este vorba aici despre calitatea premianţilor, ci despre ţinuta generală a concursului, unde, cu două-trei excepţii (şi nici acelea chiar catastrofale) nu au mai pătruns, ca altădată, june făpturi despre care te întrebai nu cum de au ajuns să termine o şcoală de teatru, ci, pur şi simplu, cum de au ajuns s-o înceapă. Nu am mai avut parte, ca pe vremuri, de prezenţe întîmplătoare şi de prestaţii aiuritoare; s-a întîmplat mai rar să ciulim urechea şi să întrebăm din zece în zece secunde "Cum? Ce-a zis?"; ne-am văzut mai rar obligaţi să închidem ochii de jenă, văzînd cum vreun proaspăt "slujitor al Thaliei" - deseori, cu avizul fostului profesor... - se înfăţişează în cea mai dăunătoare lumină posibilă, nu doar neascunzîndu-şi deloc defectele, ci, parcă, punîndu-le şi mai abitir în evidenţă. A fost, într-un cuvînt, o succesiune absolut onorabilă de oferte actoriceşti, chiar dacă "proba obligatorie" - două poezii de Marin Sorescu, la alegere pentru actori şi actriţe - a ridicat, în ansamblu, mari probleme de interpretare. Misiunea juriului nu a fost, cu toate acestea, foarte complicată, pentru că, încet-încet, posibilii premianţi s-au detaşat net. Ceea ce nu înseamnă neapărat că ei au şi primit ce meritau. Dacă, la "băieţi", depăşirea excesivă a timpului de concurs l-a scos din joc pe Lari Cosmin Giorgescu (de departe cel mai bun) şi i-a adus trofeul, oarecum surprinzător, lui Marian Adochiţei, la "fete" Ágnes Benedek (actriţă la un teatru de limbă maghiară - premieră absolută în nomenclatorul Galei!), cîştigătoarea premiului "mare", a avut o "adversară" cu şanse egale în Valentina Zaharia (Premiul "Maria Filotti), pentru ca desemnarea Elizei Ţuţurman drept beneficiară a Premiului special al juriului să producă oarecare nedumeriri.
Adevăratul punct nevralgic al Galei rămîne însă secţiunea Grup, garnisită, şi la ediţia 2009, cu spectacole de absolvenţă ajustate pentru ocazie. Trofeul secţiunii a revenit, dintre cele patru spectacole participante, celui, după părerea mea, mai puţin neizbutit: Merge, după Neil LaBute, cu Ciprian Mistreanu şi Oana Porav-Hodade. Chestiunea rămîne deschisă unei dezbateri mai mult decît necesare, pentru viitor. Voi reveni, poate, asupra concursului mangaliot, pentru că el mi s-a părut, sub mai multe aspecte, simptomatic pentru actualitatea imediată a scenei româneşti. Deocamdată, "la cald" (deşi între timp a început să plouă), se poate zice că Gala anunţă o toamnă interesantă.