Profilul unui personaj de poveste - Angela Gheorghiu în dialog cu Marius Constantinescu

Emisiunea Profil. Poveste. Personaj, difuzată începând din toamna lui 2009 pe TVR Cultural, a avut pe 22 octombrie 2009 a treia şi ultimă ediţie cu Angela Gheorghiu ca protagonistă. Ceea ce am văzut de-a lungul a două săptămâni a fost întâlnirea dintre doi oameni autentici, fiecare în felul său: Angela Gheorghiu prin sinceritatea, uneori chiar frapantă, a mărturisirii, şi Marius Constantinescu, despre care se poate spune că a avut o misiune grea. Ce întrebări să mai pui unei dive cu o faimă internaţională de acest nivel? Şi mai ales, cum să pui întrebări unei soliste despre care se spune că ar fi "capricioasă"?

Dar tânărul realizator a făcut ca totul să curgă fluent de-a lungul acestei serii de interviuri. Nici gazda, nici invitata nu au dat senzaţia că s-au pregătit dinainte cu un discurs impresionant pentru a părea cât mai convingători în postura de profesionişti. Pentru că la profesioniştii adevăraţi, înzestraţi pe deasupra şi cu o mare pasiune pentru artă, fiecare cuvânt vine cu naturaleţe, dar niciodată la întâmplare.

În ultima ediţie, Angela Gheorghiu a vorbit despre ceea ce nu ştiam încă în legătură cu personalitatea sa artistică (dar nu numai) şi a vorbit despre ceea ce ar trebui să uităm că ştim în legătură cu ea. Mă refer aici la imaginea pe care presa a construit-o cu multă perseverenţă - imaginea unei dive capricioase, dacă nu chiar isterice, care face orice şi dă la o parte pe oricine pentru a ajunge în faţă.

Dar argumentele sale contra unei astfel de viziuni au convins nu printr-o logică impecabilă sau printr-o retorică zgomotoasă, ci mai degrabă tocmai prin acel soi de "resemnare" a omului care se ştie frumos pe dinăuntru, dar a început să înţeleagă, odată cu trecerea anilor, faptul că lumea sau unii oameni nu sunt neapărat la fel de frumoşi...

Niciun semn de iritare, chiar justificată în acest caz, nu a apărut pe chipul sau în tonul cântăreţei. Şi a spus-o foarte clar de la început: "lucrurile acestea negative nu sunt în mine". Iar pariul meu este că e suficient să o asculţi două ore şi să înţelegi că numai un astfel de om poate transmite cu atâta sensibilitate drama unei Tosca sau a unei Violetta.

În orice caz, cei care o iubesc pe artistă şi au urmărit-o în acest ciclu de emisiuni nu au aşteptat discursuri şlefuite. În schimb, admiratorii au putut să se convingă, din nou, de imprevizibilitatea cuceritoare a artistei. Poţi avea impresia, la un moment dat, că ştii deja ce va spune, că ştii suficient de multe din biografia sa pentru a presupune o reacţie sau un răspuns, dar Angela Gheorghiu rămâne fascinantă prin nota de originalitate care o însoţeşte la fiecare apariţie.

La final, cântăreaţa a fost întrebată dacă îi mai lipseşte ceva pentru a fi împlinită. Ştiind-o întotdeauna pozitivă şi optimistă, eram sigură că va spune "nu", însă artista ne-a surprins şi de data aceasta: cu toate nenumăratele sale realizări, cu toată dragostea de care se bucură deja din partea unui public entuziast, aceasta a mărturisit că încă mai are vise neîmplinite, că încă mai speră şi tânjeşte după mai mult.

Nu s-a sfiit să vorbească, uşor amuzată, nici despre gelozia lui Roberto Alagna (despre care acum, din păcate, trebuie să vorbim ca fiind fostul său soţ) şi despre felul cum a învăţat să accepte şi acest aspect. Cu maximă sinceritate, soprana s-a arătat pe sine, cu fondul său intim, dar fără a cădea însă vreodată în mania senzaţionalului sau a noutăţii ieftine. În acest context legat de viaţa sa afectivă, nu pot să nu menţionez şi starea de regret pe care am trăit-o urmărind imaginile vechi cu acest cuplu intercalate în înregistrare, însă nostalgia şi tristeţea sunt ameliorate repede de vibraţia caldă a cuvintelor sopranei...

În cadrul emisiunii Profil. Poveste. Personaj, Angela Gheorghiu ne-a convins încă o dată că frumuseţea este atemporală, că lumea încă vine la operă pentru a căuta armonia - şi am iar certitudinea că dacă aceste vorbe ar fi venit din partea unui profesor pedant, aş fi închis plictisită televizorul. Dar prezenţa sopranei magnetizează şi cei care o preţuiesc ştiu că fiecare cuvânt e încărcat de adevăr. De altfel, a ţinut să sublinieze tocmai importanţa rostirii în operă, prezentând astfel şi motivul pentru care nu a abordat încă opera rusă.

Magie în rostire, magie în privire şi magie, desigur, în voce. Astfel s-a prezentat cântăreaţa în dialogul cu Marius Constantinescu. Şi spun mai degrabă dialog decât interviu, tocmai pentru că, dacă tot vorbim de sinceritate, trebuie spus că nici realizatorul emisiunii nu s-a ferit deloc de ea. Nu şi-a ascuns emoţiile şi nici dezamăgirile sau satisfacţiile provocate de contactul cu lumea operei.

Dacă astăzi se pare că mândria emisiunilor cu cel mai mare rating este aceea că moderatorii pun întrebări "incomode", la Marius Constantinescu am apreciat tocmai că întrebările, departe de a fi simplificatoare, au fost comode în sensul în care au ajutat-o pe invitată să se simtă comodă şi să spună totul ca într-o discuţie între prieteni.

Aceasta a fost întâlnirea atipică a publicului român cu celebra divă, terminată parcă prea repede, dar avem o consolare: Profil. Poveste. Personaj continuă şi, după trei ediţii, putem spera plini de încredere că va continua în acelaşi stil atractiv şi incitant.