O lume amprentată de incapacitatea de a comunica real, excesiv de preocupată de aparenţe şi în esenţă peste măsură de intolerantă când vine vorba de credinţa altuia - astea au fost primele percepţii care m-au stimulat să-mi doresc să explorez universului propus de dramaturg.
Piesa gravitează în jurul lui Benjamin, un adolescent care găseşte în Biblie toate răspunsurile la întrebările ce îl macină. Deşi fiecare dintre adulţi pretinde că deţine propriul set de valori care ar trebui adoptat de către băiat, aproape niciunul dintre ei nu este cu adevărat preocupat de problema acestuia. Mai mult decât atât, nimeni nu este dispus să renunţe la propria credinţă / dogmă şi să se aplece cu adevărat asupra problemei lui Benjamin. Atitudinea extremistă a elevului este o rezultantă a superficialităţii şi ignoranţei sistemului care totuşi se mândreşte că îşi educă copii în numele valorilor creştine. Speculând tocmai aceste inadvertenţe, el ajunge să transforme Biblia într-un mijloc de tortură pentru cei din jur - crezându-se astfel la rândul lui, singurul care ştie ce e bine şi ce e rău. Biblia îi oferă soluţiile cele mai accesibile la problemele complicate cu care se confruntă. Excepţie face doamna Roth, profesoara de biologie care este decisă să îi arate elevului că greşeşte şi să îl ajute. Deşi este ateistă convinsă, ea începe să studieze Biblia în detaliu şi îl provoacă pe Benjamin să sesizeze contradicţiile din ea. Conflictul dintre cei doi cuprinde diverse răsturnări de situaţii; adolescentul îi manipulează treptat pe toţi ceilalţi şi ajunge în final să fie considerat victimă a doamnei Roth.
Piesa m-a interesat şi din prisma relaţiei agresor-victimă care are un traseu complex şi spectaculos pentru că atitudinea extrem de categorică a celor doi (Roth şi Benjamin) face ca raportul acesta să fie abordat într-o cheie comică. Universul piesei aduce în prim plan personaje groteşti pe care le-am asociat cu bufonii din comediile lui Shakespeare. Ele sunt penibile atunci când îşi dau lecţii unii altora despre ce trebuie să facă sau să gândească, iar tocmai aceasta atitudine permite un joc histrionic specific bufonilor. Universul piesei imaginează nişte fiinţe măcinate de experienţe angoasante, dar care se cred în măsură să-şi educe copii. Încă de la primele lecturi ale textului, reprezentări concrete ale acestor tipuri de personaje / mentalităţi au început să defileze în imaginaţia mea ca şi când s-ar fi deschis o cutie cu amintiri. Capacitatea de a conecta instant personajele din piesă cu reprezentări personale este totdeauna un factor necesar în alegerea unui text, iar care în cazul de faţă mi-a stimulat imaginaţia în direcţia clară a unei abordări comice, groteşti. O mamă depresivă care îşi găseşte refugiul în exerciţii de terapie aruncă tot timpul vina pe altcineva pentru comportamentul fiului ei. O profesoară de sport arogantă pe care o interesează doar ca elevii să bifeze cerinţe şi teme. Un preot ridicol care tratează religia drept un trend cool capabil să adune cât mai mulţi fani. Un director superficial şi laş pentru care adevărul şi dreptatea sunt chestiuni relative influenţate oricând de interese personale. O profesoară de biologie feministă şi ateistă care nu admite alt adevăr decât cel ştiinţific. Aceştia ar fi pilonii societăţii în care Benjamin trebuie să se maturizeze.
Totodată, au apărut recent dileme şi în societatea noastră vis-à-vis de educaţia copiilor, dileme care se intersectează din plin cu problematica piesei Martiri. Introducerea cursurilor de educaţie sexuală în şcoli stârneşte în continuare polemici aprinse între părinţi şi profesori şi nu numai, aşa cum şi scoaterea orelor de religie a încins spiritele la un moment dat, împărţind lumea în două tabere categorice. Faptul că s-au născut aceste polemici care interoghează tipul de educaţie ce ar trebui adoptat înseamnă că examinarea valorilor din perspectiva autenticităţii lor lansată de piesă se aplică şi societăţii noastre.
Martiri este un text provocator care vorbeşte despre adevăr şi credinţă, despre comunicare şi educaţie. Deşi formulează întrebări incomode şi imaginează o serie de situaţii-limită, Martiri este o comedie neagră savuroasă care, din punctul meu de vedere, pariază din start pe reacţii ferme / extreme din partea publicului. Mi-am dorit ca prin acest text să iau pulsul unei lumi ipocrite, absurde, chiar egoiste - să o surprind cum atârnă de un fir de aţă şi totuşi se agită să ajungă cât mai sus.
Martiri
de Marius von Mayenburg
Regia: Irina Crăiţă-Mândră
Spectacol de disertaţie, UNATC, 2016