Dacă precedentele patru titluri din grupaj aveau suspansul şi suculenţa unor bancuri subversive, ultimele două sunt mai curând schiţe tragi-comice pe tema supravieţuirii în comunism. De data aceasta, tonul este uşor meditativ, iar accentul se deplasează nu spre anecdotica situaţiei, ci spre portretele românilor de rând şi spre lumea lor interioară zdruncinată zdravăn de comunism. Din nou se remarcă însă, la fel ca în Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăşi, frumoasă e viaţa! (sau poate chiar mai evident decât acolo) lipsa oricărei stridenţe şi a oricărui reproş înăcrit la adresa sistemului. Poveştile lui Mungiu se mulţumesc doar să-şi îndrepte, cu tandreţe, atenţia spre cei care trebuiau să facă faţă lipsurilor, apăsării şi obstacolelor de toate felurile. Cât de mari erau ingeniozitatea, cutezanţa, disperarea şi de multe ori chiar neghiobia oamenilor puşi de vremuri în cele mai absurde situaţii - acesta e, de fapt, adevăratul efect prin care tuşează aceste scurte filme. La fel ca în cazul primei părţi din Amintiri..., fiecare spectator îşi extrage propriile evocări din ele, tulburat sau amuzat de revenirea în memorie a recuzitei, limbajului şi obiceiurilor acelor vremuri. Însă ceea ce rămâne este un portret evident incomplet, dar nespus de expresiv, arcimboldian, al vieţii în comunism.
Crina, adolescenta care visează la Bonnie şi Clyde, Bughi, escrocul căruia abia i-au dat tuleiele sau Grigore, şoferul melancolizat la vederea hangiţei alcătuiesc, laolaltă cu miliţianul care gazează porcul în bucătărie, fotograful terorizat de activişti, sătenii care se uită la politrucul zelos ca la o arătare, ciobanul mucalit şi nepotul lui isteţ, câteva portrete ale zăpăcelii şi disperării în care se trăia pe atunci. Un cerc închis, care putea cuprinde orice, de la lozincile de partid şi defilările obligatorii de 1 Mai şi 23 August la "învârtelile" legate de hrana (de orice fel) atât de greu procurabilă şi la puzzle-ul vanităţilor de tot felul, creator de drame şi conflicte inimaginabile. În primul rând un tablou răscolitor şi abia apoi un set de poveşti, Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber recheamă, fără bruiaje, vocea cacofonică a unei lumi deloc prea îndepărtate în timp. Iar memento-ul este mai mult decât necesar, e chiar cathartic. Pentru că, în mijlocul corurilor nesfârşite de lamentaţii - de toate felurile - pe care ni le induc mai toate buletinele de ştiri de azi, aceste câteva filmuleţe umane, triste şi amuzante strecoară (incredibil de apăsat, în ciuda tonului lejer) frisonul unei amintiri care n-ar trebui să fie vremelnice: se poate şi (mult) mai rău.
În haosul cotidian, în care deseori pare că s-a rătăcit ireversibil capătul logic al Lucrurilor, e probabil indicat să (re)vedem din când în când peisajul tern şi mucegăit pe la colţuri al vieţii noastre de atunci, ascunse în blocurile comuniste gri, terne şi nesfârşite. La început l-am crezut dus de tot, a urmat faza în care părea că n-a plecat niciodată, pentru ca acum, în anii 2000, când nu mai suntem, într-adevăr, copii, vorba cântecului, să-l descoperim undeva în noi, ca pe un ghem de posibilităţi năstruşnice. Sau ca pe o tinichea bizară al cărei gust coclit nu va pieri niciodată şi, concomitent, ca pe o mostră de absurd prin care, uluitor, am trecut cu toţii (şi din care, totuşi, am scăpat cumva), având culoarea aceluiaşi oribil material sintetic al sarafanelor de şcoală care azi a devenit, caraghios şi atât de uman, una dintre cele mai dragi amintiri ale noastre.
Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber
Producţie România, 2009
Regia: Ioana Uricaru, Constantin Popescu Jr., Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu
Cu: Diana Cavallioti, Radu Iacoban, Vlad Ivanov, Tania Popa, Liliana Mocanu, Alexandru Papadopol