3D, Disney, Dickens - A Christmas Carol

Probabil că ştiţi povestea bătrânului cămătar Scrooge şi a transformării lui: zgârcit şi neîncrezător, el refuză să se lase pătruns de spiritul Crăciunului, dar vizita în Noaptea Sfântă a trei spirite (Crăciunul din trecut, din prezent şi din viitor) îl va face să devină mai bun, mai atent cu cei din jur. Clasica O poveste de Crăciun este una dintre cele mai ecranizate poveşti scrisă acum peste 150 de ani de unul dintre cei mai ecranizaţi autori.

Relaţia dintre cărţile lui Charles Dickens şi film e un subiect aparte şi foarte suculent - despre cât de cinematografice sunt poveştile lui şi cât de mult au servit ecranului. Cumva acelaşi traseu poate fi acum parcurs şi invers pentru că adaptarea fidelă a lui Robert Zemeckis în motion capture, tehnica de animaţie 3D pe care o tot explorează de ani buni (jocul real al actorului captat de senzori şi convertit în animaţie digitală), serveşte publicul (cu entertainment curat), dar îl serveşte mai ales pe Dickens.

Dincolo de faptul că Disney funcţionează ca un beauty salon al animaţiei (totul este cosmetizat, splendid, feeric), iar Zemeckis trebuie să respecte regulile entertainmentului de azi (drept pentru care inventează o cursă nebunească undeva spre final şi îl transformă pe Scrooge într-un omuleţ mic-mic), personajele de aici sunt umane - pentru că regizorul respectă litera şi spiritul autorului. Şi există ceva fericit în alăturarea Disney-Dickens într-o poveste care se spune că a fost prima reprezentare modernă a Craciunului: ideea că pe undeva fantezia încă mai poate lupta cu materialismul în continuă expansiune.