Werner Herzog nu e unul dintre regizorii asupra căruia să mai aibă cineva vreun dubiu. Omul este cel care lasă în urma lui capodopere precum Aguirre, der Zorn Gottes / Aguirre, mânia zeilor, Nosferatu: Phantom der Nacht, Woyzeck sau Fitzcarraldo, fiind un cineast reputat nu doar prin faptul că a fost singurul regizor capabil să lucreze cu excentricul Klaus Kinski (ceea ce, e adevărat, l-a făcut pe Herzog să declare ulterior: "Fiecare fir de păr alb din capul meu se numeşte Kinski"), ci în primul rând pentru poveştile sale superbe, cu eroi frământaţi de demoni şi atraşi în abisul autodistrugerii.
Locotenentul Terence McDonagh, personaj central al noului său film, Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans / Păcatele unui poliţist - Ultimul apel: New Orleans, nu face, nici el, excepţie. Cinic şi perfecţionist, el îşi conduce anchetele în stil iconoclast şi eficient, e parior cronic, are o amantă prostituată şi o dependenţă de oarece prafuri, pe lângă analgezicele prescrise pe viaţă pentru durerile oribile de spate cu care s-a ales salvând un tip de la înec după trecerea uraganului Katrina. Una peste alta, McDonagh e irezistibil, cu rânjetul lui sarcastic şi privirea obosită, iar Nicolas Cage îl joacă pur şi simplu vibrant, revenindu-şi - când nimeni nu mai credea - la intensitatea pe care i-o ştiam din Birdy, Wild at Heart ori Leaving Las Vegas. Un tip care nu pregetă să-i trimită la naiba pe toţi, chiar (sau mai ales) pe el însuşi, când vrea şi cum vrea, dar o face cu o detaşare şi o fermitate care trădează o combustie interioară orbitoare şi o egală capacitate de autodevastare.
De altfel, locotenentul McDonagh, cu sentimentalismele lui neaşteptate şi resorturile secrete care îl ajută să acţioneze singur împotriva tuturor, e perfect adaptat mediului dezolant din New Orleans-ul post-Katrina. Oraşul răvăşit, oamenii încă şocaţi, apatia şi oroarea persistentă pe care o emană uşile de plasă ciuruite ale tuturor caselor, străzile dezolante şi lumina sumbră constituie un tablou pe care Werner Herzog îl stăpâneşte în totalitate, construindu-l cu măiestrie şi perfect simţ al nuanţei. Acelaşi echilibru fără cusur există, de altfel, în toată desfăşurarea acestei poveşti cu personaje pe muchie şi reguli nemiloase, cu durităţi teribile şi momente de un formidabil umor negru. Regizorul conduce cu logică impecabilă intriga poliţistă, însă (în stilul său consacrat) se joacă permanent cu emoţiile spectatorului, inserând fantezii suprarealiste, delectări vizuale stranii, iguane, şerpi şi aligatori şi surprinzătoare momente de respiro meditativ în toată combinaţia, precum discuţia dintre McDonagh şi tipul pe care l-a salvat, sprijiniţi de marginea unui imens acvariu, un fel de evadare psihedelică post-dezastru dintre contururile oripilante ale realităţii. Rezultatul este un exemplu de ştiinţă şi artă de-a face cinema, de ritm matematic şi poezie absolută. Filmul lui Herzog e ca un concert fără nici o notă falsă, care ilustrează plăcerea de-a regiza, filma, juca, de-a construi autentic şi uman un spaţiu foarte personal şi în acelaşi timp foarte cuprinzător. A insera atât de firesc drama fiecăruia dintre personajele de aici (McDonagh, amanta lui, jucată de Eva Mendez - subtilă şi reţinută exact cât trebuie, într-un rol deloc simplu sau lipsit de nuanţe -, tatăl lui, soţia alcoolică a acestuia, precum şi toată ceata de martori mincinoşi, infractori mai mult sau mai puţin cruzi ori ţicniţi, găinari, complici, colegi plictisiţi ori superiori căpoşi cu care eroul intră în conflict), imperfecte şi atât de naturale în slăbiciunile lor, în drama mult mai amplă a oraşului în sine, este un exerciţiu de virtuozitate. New Orleans, cu spiritul şi spiritele lui, este portretizat fremătător şi sensibil, cu o plasticitate extraordinară. Cât despre frământaţii protagonişti ai acestei poveşti cu accente noir, gândită frenetic şi desfăşurată elegant, ei se salvează cumva, graţie unei justiţii poetice, care aduce, spre final, o adiere de neaşteptată tandreţe întregului. Avem aici un exemplu pur de old fashion style, adus la zi cu o prospeţime de netăgăduit. Iar tocmai creativitatea lui Herzog şi plăcerea lui de-a face film emoţionează incredibil de puternic, emanând acea undă inconfundabilă şi rarisimă de cinema adevărat.
Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans / Păcatele unui poliţist - Ultimul apel: New Orleans, SUA, 2009.
Regia: Werner Herzog.
Cu: Nicolas Cage, Eva Mendez, Val Kilmer, Fairuza Balk.