Cu acest 2012, el dă însă lovitura, filmul fiind nu doar rezonabil jucat şi realizat, ci extrem de spectaculos, înscriindu-se între peliculele care bat recorduri la încasări, surclasându-şi cu rapiditate bugetul. Realizat cu 260.000.000 de $, 2012, lansat pe 13 noiembrie 2009 în majoritatea ţărilor lumii (inclusiv România), a obţinut deja 65.237.614 $ încasări în Statele Unite şi 238.546.556 $ la nivel mondial. Care este, însă, secretul acestui hit, care nu diferă enorm - ca reţetă - de peliculele precedente ale lui Emmerich? În fond, el foloseşte aceleaşi ingrediente: o premisă care, într-adevăr, mizează pe distrugere, apoi efecte speciale, destulă melodramă, o mână de personaje de care spectatorul se ataşează (sau nu) şi, eventual, ceva umor pe alocuri. Ei bine, acest 2012 conţine toate elementele de mai sus, însă mult mai inteligent şi convingător puse în cadru.
În primul rând, subiectul e copios din punct de vedere vizual. Sfârşitul lumii, aşa cum e, zice-se, prezis de mayaşi, îi permite lui Emmerich să uzeze de toate efectele speciale imaginabile, incluzând erupţii vulcanice, nori groşi de fum negru, ploi cu jeturi de foc, fisurarea şi apoi dislocarea scoarţei terestre, tsunami spectaculoase, cutremure, explozii şi apoi inundarea totală a Pământului, potopul biblic generalizat. Evident, toate aceste catastrofe îi permit regizorului să uzeze de marca lui personală numărul unu, adică să distrugă - pe ecran - mai toate monumentele lumii de-a valma. Casa Albă se prăbuşeşte spectaculos chiar sub povara strivitoare a lui Air Force One, apoi cad podul Golden Gate, turnul Big Ben, turnul Eiffel, Capela Sixtină, ca să nu mai fie nici un dubiu că omenirea e pe ducă. În al doilea rând, filmul accesează una dintre spaimele noastre ancestrale. Oricât ai fi de ironic, oricât te-ai amuza pe seama filmului (cronicarii americani se întrebau deja dacă mayaşii au specificat ceva despre supravieţuirea lui Sarah Palin ori îşi sfătuiau cititorii să-şi programeze atent shopping-ul de Crăciun din 2012, iar nu puţini enumerau, pur şi simplu, gafele şi greşelile de logică), te încearcă oarece fior cu privire la data care se apropie cam din scurt. Dacă adăugăm şi o distribuţie bine găsită (ceea ce nu e puţin lucru nici chiar într-un film-catastrofă, care nu are partituri hamletiene, dar totuşi, trebuie să fii convingător şi când ţipi, nu?), pentru că toată lumea îşi face convingător treaba, de la eroul salvator (lui John Cusack i-au ieşit întotdeauna bine acest gen de eroi, deşi personajele lui nu aduc chiar a Bruce Willis) la DJ-ul profet şi cam excentric, care se îndoapă cu murături şi întâmpină vulcanul în vârful muntelui (Woody Harrelson), de la negativul plin de aroganţă din guvern (Oliver Platt, excelent, ca întotdeauna) la interiorizatul savant care a atras atenţia asupra a ceea ce-i aşteaptă pe oameni (Chiwetel Ejiofor) şi la miliardarul rus care-şi cumpără un loc pe arcă (Zlatko Buric), toată lumea construieşte, câte puţin, un succes de casă real şi cu adevărat impresionant, cel puţin cât timp te afli în sală. Ce i se poate pretinde mai mult unui film catastrofă ca la carte?
2012
Producţie SUA-Canada, 2009
Regia: Roland Emmerich
Cu: John Cusack, Amanda Peet, Danny Glover, Oliver Platt, Chiwetel Ejiofor, Woody Harrelson, Thandie Newton, Thomas McCarthy, Zlatko Buric, Beatrice Rosen
Distribuit de: InterComFilm Distribution.