Filmele inspirate de Evul Mediu se bucură de mult succes la public, mai ales atunci cînd se înscriu în zodia parodiei inteligente inspirate şi cu suficiente gaguri pentru a fi gustată de spectatori. Un astfel de exemplu, nu prea îndepărtat de Robin Hood, varianta cu Kevin Costner, este filmul lui Brian Helgeland - Povestea unui cavaler - ce schiţează biografia unui campion al turnirelor medievale, categoria "lupta cu lancea".
William (Heath Ledger) este fiul unui modest meşteşugar, care intră ucenic la un cavaler dorind să-şi schimbe soarta umilă. Moartea stăpînului îl trimite pe William în arenă, el devenind un cavaler profesionist, evident, cu acte false, ticluite de un tînăr poet de viitor - Geoffrey Chaucer, sedus uneori peste limite de jocurile de noroc într-o schiţă biografică plină de fantezie. Cu un "impresar" ca Geoff Chaucer (interpretat de Paul Bettany), cu o echipă de antrenori devotaţi, Roland şi Wat (interpretaţi de Mark Addy şi Allan Tudyk), cu o frumoasă armurăreasă ce-i confecţionează cele mai uşoare echipamente (Kate, interpretată de Laura Fraser), frumosul William, devenit Cavalerul Ulrich, cîştigă toate turnirele, trăieşte şi o frumoasă poveste de dragoste, dă dovada unei loialităţi ferme faţă de regele său, dar în final este demascat pentru impostură. Cum cel care-l demască o face forţînd limitele fair-play-ului, cavalerul nostru este salvat de la închisoare şi-l va învinge în final pe contele cel rău, care se "dopează" la turnir, schimbînd vîrful bont al lancei (avizat de federaţia de specialitate) cu unul ascuţit, provocator de răni mortale. Ca-n toate poveştile frumoase şi cu umor, Făt-Frumosul nostru cîştigă şi turnirul şi inima iubitei, întreaga echipă de suporteri, antrenori şi furnizori trăind fericită pînă la adînci bătrîneţi.
Fără a avea pretenţia de a ne oferi un secol al 14-lea autentic, Brian Helgeland fantazează cu graţie şi măsură pe marginea folclorului medieval, încorporînd inspirat muzica rock clasică în secvenţele de greutate ale filmului (antrenamentele, banchetul, turnirul final). Efectul parodic este extrem de eficient, amintind de stilul lui Mark Twain în cunoscutul său roman "Un yankeu la curtea regelui Arthur", decalajul temporal sugerat în costume şi muzică fiind extrem de coroziv.
Film-spectacol, realizat cu o atentă evocare a timpului istoric, prin decoruri şi costume, celebrînd prietenia şi fair-play-ul necesar în orice competiţie, cu elemente de melodramă perfect controlată şi cu savuroase gaguri presărate pe parcursul aventurilor echipei cîştigătoare de turnire pe meleaguri franceze şi engleze (pînă la marea finală de la Londra, unde doar autografele lipsesc), "Povestea unui cavaler" rămîne o excelentă comedie, inspirat orchestrată pe partitura parodică, dar nu lipsită de sensibilitate şi poezie.
